Comisia de Etică a Universității București arată, în punctul său final de vedere asupra tezei de doctorat a premierului Victor Ponta, că a luat în considerare doar aspecte ce țin de „practica și integritatea academică”, fără să se pronunțe pe conținutul teoretic al lucrării.
DA sau NU la referendum? Votează AICI în REFERENDUMUL VIRTUAL Gândul și câștigi un iPad2!
Profesorii din Comisie au constatat că Victor Ponta a plagiat cu bună-știință lucrarea și aduc dovezi în sprijinul acestei afirmații. „Regulile cutumiare ale onestității științifice și academice, cunoscute și aplicate în întreaga lume de secole” nu au fost aplicate de Victor Ponta în lucrarea sa de doctorat.
„Bunele practici erau cunoscute autorului tezei din lucrările model adoptate ca surse, dar preluările fără citare corectă sunt masive; unii autori, deși citați incorect, apar totuși în corpul tezei (Vespasian Pella, Nicolas Politis, Grigore Geamănu) și sunt incluși în lista de bibliografie. În schimb, autorii din care s-a plagiat direct și masiv nu apar niciodată în parantezele de citare din cuprinsul tezei (VD, ID, DD, CV)”, se arată într-unul din documentele prezentate vineri de Comisia de Etică.
Teza de doctorat a lui Victor Ponta conține fragmente masive copiate din patru lucrări științifice: Vasile CREȚU, Drept Penal Internațional, Editura Societății Tempus 1996; Dumitru DIACONU, Curtea penală internațională. Istorie și realitate, Editura All Beck, 1999; Victor DUCULESCU, „Cuvânt înainte” la Dumitru Diaconu, 1999; Ion DIACONU, The International Criminal Court. A New Stage, Romanian Institute of International Studies Nicolae Titulescu, 2002.
„Pentru o lucrare științifică precum teza de doctorat, recunoașterea plagiatului este dată de nerespectarea regulilor de citare care să permită localizarea fără dubii (prin ghilimele, indentare text, specificare autor, titlu operă, an apariție, loc de apariție, pagină etc.) a preluării de text sau idee în cadrul operei-sursă. Simpla includere a unei lucrări la bibliografie nu constituie în sine o citare, respectiv o semnalare a faptului că fragmente de text sau idei sunt preluate din respectiva lucrare, așa cum impun regulile cutumiare ale onestității științifice și academice, cunoscute și aplicate în întreaga lume de secole„, mai arată Comisia de Etică.
Mic îndreptar de plagiat: 10 procedee și tipuri de copiat în teza lui Ponta
Comisia de Etică a Universității București a prezentat vineri procedeele și tipurile de plagiat folosite de premierul Victor Ponta, pentru a-și compune lucrarea de doctorat.
1. Preluarea copy-paste, fără citare, a unor blocuri masive de text care ajung și la 8-10 pagini ca întindere.
„Modul dominant de plagiat în această teză de doctorat este cel de preluare fără citare a unor blocuri de text cu număr mare de cuvinte. La nivelul celor patru lucrări-sursă ale plagiatului au fost identificate aproximativ 68 de blocuri de text care se regăsesc în cuprinsul a 115 pagini din cele 303 cât conține teza de doctorat, fără anexe”, a constat Comisia de Etică.
2. Ignorarea voită a bunelor practici din lucrările-sursă pentru plagiat.
Plagiatul masiv din teza de doctorat a lui Victor Ponta nu poate fi pus pe seama unei culturi specifice de redactare pentru perioada în care a fost elaborată teza sau pentru domeniul ei de referință.
Comisia a constatat că lucrările folosite ca sursă de Victor Ponta (semnate de Victor Duculescu, Ion Diaconu și Vasile Crețu) „lucrează frecvent cu citări complete prin marcare de paragrafe și localizare precisă a textului citat”. Astfel, Comisia consideră că „teza de doctorat, evaluată sub aspectul integrității academice, este construită prin antiteză cu lucrările model folosite ca sursă pentru plagiere”.
3. Eliminarea autorilor sursă-majoră de plagiat din corpul lucrării. Acest lucru a fost făcut, deși alți autori precum Pella, Politis sau Geamănu sunt indicați frecvent, ei nefiind o sursă directă de plagiat.
4. Degradarea modurilor de citare corectă din lucrările sursă.
Blocuri de text care conțineau citate în lucrările originale sunt prezentate în teză numai prin marcarea cu ghilimele, fără a mai indica sursa. Citate mari din discursurile unor figuri istorice precum Churchill sau Stalin sunt marcate prin ghilimele, dar lucrarea sau lucrările din care sunt extrase nu apar în citare. La fel se procedează la pag. 16 cu un citat mare din filosoful Joseph de Maistre (marcare prin ghilimele dar nicio sursă specificată, nici la subsol, nici la referințe), arată Comisia de Etică.
În teză apar nouă note de subsol, prima cu numărul 1 (la pag 67) iar a doua cu numărul 15 la pag. 79. Cum s-a trecut de la 1 direct la 15 nu rezultă. În serie urmează notele 6 și 7 (pag 164) și 8 (pag 230), 9 (pag 231), din nou 9 (pag 280) și 10 și 11 la pag 289. De la 6 încolo sunt note explicative și nu bibliografice.
„Procedeele menționate au funcția de a estompa legătura dintre textul plagiat și locul acestuia în lucrarea sursă. Sunt procedee de „ștergere/estompare a urmei”, respectiv a legăturii directe dintre blocul de text folosit în teză și locul acestuia în lucrarea sursă”, consideră Comisia de Etică.
5. Plagiatul din texte de sinteză de introducere.
6. Plagiatul din concluzii pentru concluzii
„Victor Ponta își face jumătate din concluziile de la capitolul III al tezei pe care o semnează prin plagiere copy-paste a unor părți din concluziile lui ID (Ion Diaconu). Evident, traducerea din engleză în română nu poate fi considerată contribuție originală a doctorandului”, arată profesorii din Comisia de Etică.
7. Plagiatul cumulativ, care preia un citat cu formula de introducere tot așa cum apare în lucrarea sursă:
„Specifică în teza de doctorat este numai degradarea modului de citare prin adoptarea unei formule incorecte în care textului marcat prin ghilimele nu îi mai este asociată o sursă specificată complet, ci numai numele de autor. Textul lui Victor Duculescu din care a fost preluat textul, publicat în 1999, are 12 note bibliografice. Toate sunt corect redactate și indicau în mod clar doctorandului Victor Ponta un model de bună practică. La fel s-a lucrat și în citările din Ion Diaconu (2002) și Vasile Crețu (1996)”, a stabilit Comisia de Etică.
8. Plagiatul de parafrazări cu eliminarea citărilor din textul sursă.
9. Plagiatul prin traducere cuvânt cu cuvânt: traducerea din engleză a textului publicat de Ion Diaconu, cu eliminarea citărilor și notelor bibliografice din textul original.
10. Plagiatul care nu conține referiri la acte normative, ci la aspecte istorice ale temei.
VEZI AICI METODELE DE PLAGIAT FOLOSITE DE VICTOR PONTA, așa cum le-a descoperit Comisia de Etică.
VEZI AICI LISTA PAGINILOR COPIATE, din teza de doctorat a lui Victor Ponta
VEZI AICI Decizia finală a Comisiei de Etică a Universității București