Campania pentru referendum, un asalt continuu asupra bunului-simț și răbdării publicului

Săptămânile de campanie electorală care au precedat referendumul pentru demiterea președinteleui Băsescu, utilizate integral și intens, au fost un atac continuu asupra bunului-simț și răbdării publicului, USL și PDL acționând neabătut sub devizele „Fără milă!” și „Totul este permis!”

O sumedenie de rețineri verbale au fost încălcate și o seamă de bariere ale decenței au fost aruncate cât colo. Nu a fost o campanie de convingere în vederea aderării la una din cele două cauze, ci un festival de invective, tirurile amintind de vremurile sălbatice ale democrației post -’89. Dar fără pasiunea pozitivă și bunele intenții ale efervescențelor de atunci.

În aproape niciun moment, cei care au cerut fie ieșirea la vot, fie ocolirea urnelor, nu s-au adresat istețimii și rațiunii celor care trebuie să se decidă dacă vor vota sau nu. Și de prea multe ori alegătorii au fost au fost tratați ca o „turmă” decerebrată, tentată de matrapazlâcuri, de cumpărat pe te miri ce și anesteziată lesne de „teze” pro sau contra. Everestul disprețului față de electorat a fost cu certitudine atins în această campanie.

În consecință, în această atmosferă puternic negativă, mesajele și simbolurile au părut ipocrite și cinice. Cum să vorbești, plutind pe valurile de lături despre „sufletul deschis” și „chipul luminat al României” ? A făcut-o Crin Antonescu. Cum să țopăi în aceleași ape puturoase, purtând alb pur și parodiind însemne ale olimpismului? Au făcut-o susținătorii lui Traian Băsescu.

Liderii care au folosit și propagat mesajele și simbolurile au fost pe măsură. Traian Băsescu, Crin Antonescu, Victor Ponta s-au încadrat cu precizie de metronom în același tipar: clonțoși până la ceruri și făcuți K.O. de propriile umori. Ceea ce ar fi trebuit să fie o campanie de seducere a electoratului, având în vedere marea și speciala miză a jocului s-a degradat la nivelul de hărțuială între găști.

O hărțuială care a folosit, mai mult ca în alte ocazii, „elementul” Europa. Aceleași umori ale liderilor băștinași, care își joacă scaunul la referendum, au transformat, în funcție de interese, personaje scrobite ca Jose Manuel Barroso și Viviane Reding în sfinți sau păcătoși. Într-un mesaj care pare a fi o trimitere și la „febra” din România, Dacian Cioloș, cel mai de vază român de la Bruxelles, spunea (via Facebook): „Intoleranța stârnește intoleranță. Transformări care au la bază intoleranța aduc de multe ori numai suferință (…) Mi-aș dori ca transformarea noastră în bine să se facă prin (…) înțelegere și toleranță”. Această seninătate este firească în lumea clară și cu reguli de la Bruxelles, dar aici se numește idealism.

Pe 29 iulie săptămânile de campanie electorală vor fi deja istorie. Există o vie curiozitate față de efectele sale. Cert este că „victoria” va fi cu emoții. Oricare ar fi deznodământul, acesta ar trebui să însemne sfârșitul politicii de peșteră și dispariția oamenilor cu bâte din politică.

CONCURS: Votează la REFERENDUMUL GÂNDUL și câștigă un iPad 2!