Wall Street Journal: Bruxelles-ul încă mai are cărți de jucat împotriva corupției și nepotismului de la București

Bruxelles-ul are un cuvânt de spus la București în privința sprijinului economic pe care îl oferă, iar dacă Uniunea Europeană (UE) nu își menține vigilența și nu este pregătită să își impună regulile, deriva României poate fi ireversibilă, comentează Wall Street Journal în pagina electronică.

România a făcut obiectul unui interes tot mai mare în ultimii ani, în contextul în care Bucureștiul a acționat pentru a reduce sectorul de stat supradimensionat și pentru a ameliora competitivitatea, însă corupția din prezent și apariția unei crize politice „încâlcite” amenință să arunce țara înapoi într-o zonă economică periculoasă, scrie Tom Gallagher într-un comentariu intitulat „UE nu își poate ignora problema din România”, în care subliniază că Bruxelles-ul încă mai are „cărți de jucat împotriva corupției și nepotismului de la București”.

Autorul a două cărți despre România – „Theft of a Nation: Romania Since Communism”, publicată la Editura Hurst and Co. în 2005 și „Romania and the European Union: How the Weak Vanquished the Strong”, publicată la Manchester University Press în 2009 – apreciază că noul Guvern al lui Ponta, „nefericit că unii susținători importanți ai stângii au fost încarcerați pentru corupție”, este hotărât să îl îndepărteze pe Traian Băsescu.

Apreciind că, în pofida avertismentelor UE privind încălcarea statului de drept prin procedurile demarate în acest sens de Guvern, „pentru care termenul bizantin pare neadecvat”, Executivul, care a „eșuat” să obțină pragul unei prezențe de 50% la referendumul de destituire, și-a continuat în ultimele două săptămâni eforturile de a-l ține pe Băsescu departe de funcție.

„Este ușor să vezi toate acestea, dar și politica românească în general, în termeni de încăierări personale duse la exces”, subliniază Gallagher, adăugând că majoritatea copleșitoare a românilor se plâng că țării „îi lipsește un fel de genă socială care să permită unei societăți democratice să funcționeze normal”. În opinia sa, „această atitudine este de înțeles, dată fiind lunga istorie a României de invazii străine dezastruoase și de domnitori nedrepți și capricioși”.

Însă principala problemă nu este „caracterul național deficient”, ci „existența unui stat al cărui principal scop este să servească unor interese nelegitime”, subliniază Gallagher, care face o serie de aprecieri dure la adresa unor lideri. „Acestor grupuri puternice le lipsesc concepte precum cetățenia, opinia publică și interesul național, în special prin controlul pe care îl exercită asupra majorității presei”, este el de părere.

Primul vizat este „magnatul de televiziune Dan Voiculescu, un fost colaborator al poliției politice din timpul lui Ceaușescu, care a aterizat în Senat în 2004 și care a demisionat abia anul acesta, la vârsta de 65 de ani”. Un raport OSCE din 2009 subliniază asupra unei puternice părtiniri anti-Băsescu la Jurnalul Național și Antena 1, ambele controlate de Voiculescu, citează Gallagher.

„Reformulată, problema României este că statul impus de fostul regim comunist nu a fost suficient de demolat”, își continuă el anliza, apreciind că „această elită nu a dispărut odată cu linșarea judiciară a lui Ceaușescu în 1989”, ci că „vechile structuri și-au prelungit influența mimând schimbarea democratică și economia de piață, marginalizând forțele care le doresc cu adevărat”.

Aceste „grupuri bine conectate se bucură în continuare de o înăbușire a vieții economice în zone extinse din țară, în special în sud”, „rețele de nepotism în afaceri și guvernământul local gonind competitorii și intimidând tribunalele și poliția, utilizând lupte judiciare nesfârșite pentru a amâna proceduri anticorupție”, apreciază analistul.

Al doilea politician vizat, „poate cel mai colorat baron provincial purtând haine de kite-surfing” este Radu Mazăre, pe care îl critică pentru ideea sa de promovare a turismului „fără constrângeri”, „un eufemism care sună ciudat dacă Mazăre vrea să transforme Constanța în capitala europeană a sexului”. Analistul citează, de asemenea, la cercetarea primarului Constanței și „altor oficiali locali” pentru vânzarea unor terenuri publice către prieteni, familii și asociați. „Cazul nu a dus nicăieri, Mazăre primind compensații pentru costuri legale”, notează el.

„Asemenea situații comice sunt norma de ani de zile”, continuă analistul, apreciind că Parlamentul român „arată acum mai degrabă ca tejgheaua unor grupuri de interese prădătoare decât a corp legislativ”, adăugând că acesta a ales să sfideze în mod deschis UE într-un potențial caz de conflict de interese în privința unei organizații parlamentare a veterinarilor, să blocheze legislația anticorupție și încercând să îi protejeze pe parlamentarii căutați pentru infracțiuni grave.

Între timp, mai notează analistul, mass-media din România, „care a fost o vreme una dintre cele mai independente prese din fostul spațiu sovietic, a ajuns din nou în ghearele vechii gărzi, a cărei reputație este că dă afară în masă jurnaliști atunci când scriu ceva neplăcut”. De asemenea, posturile de televiziune „atrag privitori la tiradele lor nocturne împotriva politicienilor reformiști sau independenți, îmbrăcând conținuturi politice în trivial și sordid”, apreciază el.

În opinia lui Gallagher, sistemul justiției a rămas până în această vară în afara acestui „nou establishment sinistru”, în parte datorită presiunilor UE. „La fel de crucială a fost decizia președintelui Băsescu de a promova independența justiției, în 2005, chiar dacă au existat proceduri penale împotriva aliaților săi”, subliniază analistul pentru WSJ.

„Acest lucru se poate schimba dacă Băsescu este înlăturat”, conchide el, apreciind că „tabăra Ponta speră că Bruxelles-ul este prea preocupat cu alte rele europene pentru ca să își mai facă griji și față de problema românească”, iar acest lucru arată altfel în contextul în care sistemul judiciar se confruntă cu aceeași soartă ca Parlamentul și mass-media.