Sfânta Cuvioasă Parascheva – ocrotitoarea Moldovei – este prăznuită de Biserica Ortodoxă din România (cu cruce roșie), dar și de credincioşii ortodocşi din Grecia, Bulgaria sau Serbia, în fiecare an, pe 14 octombrie. De altfel, Sfânta Parascheva este cea mai populară dintre sfinţi, ale căror moaşte se află pe teritoriul României. În popor, mai este cunoscută şi ca Sfânta Vineri.
Înainte de pandemie, peste un milion de pelerini din întreaga ţară erau aşteptaţi să vină la Iaşi pentru a se închina la racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.
Manifestările religioase prilejuite de sărbătoarea Sfintei Parascheva de la Iaşi încep, însă, cu câteva zile înainte, iar noaptea dintre 13 spre 14 octombrie este cea mai importantă din acest hram, fiind cea în care Cuvioasa face minuni, scrie Mediafax.
Domnitorul Vasile Lupu a adus moaştele Sfintei Parascheva la Iaşi, în 1641, şi le-a aşezat la Biserica Sfinţii Trei Ierarhi ctitorită de el.
Aducerea moaştelor în Capitala Moldovei a fost un gest de recunoştinţă din punctul de vedere al patriarhului Partenie I şi al membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol pentru faptul că domnitorul de atunci al Moldovei a plătit în întregime datoriile Patriarhiei Ecumenice.
Începând cu anul 1889, moaştele Cuvioasei au fost mutate în Catedrala Mitropolitana din Iaşi.
Potrivit crestinortodox.ro, în anul 1944, din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost prezente la Mănăstirea Samurcasesti din județul Ilfov.
Au fost adăpostite aici în perioada 10 aprilie 1944 – 27 octombrie 1944. Pe 27 octombrie 1944, moaștele sale au fost așezate lângă cele ale Sfântului Dimitrie Basarabov în catedrala din București și readuse în Catedrala mitropolitană din Iași, pe 13 noiembrie 1944.
Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea în satul Epivata din Tracia, într-o familie de creştini bogaţi. Fiind o fire foarte evlavioasă, mergea de fiecare dată când se ivea ocazia la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, împreună cu mama sa.
La vârsta de 10 ani, într-o zi, când era în biserică, a auzit o frază din Evanghelie: „Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine şi să ridice Crucea sa şi să urmeze Mie”.
Parascheva a hotărât să facă întocmai, iar, ieşind din biserică, a văzut un om sărac şi i-a cerut hainele, dându-i-le în schimb pe ale ei.
Ulterior, a decis să se retragă în pustietate, spre ţinutul Pontului, nu înainte de a sta cinci ani la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea.
De acolo a pornit spre Ţara Sfânta pentru a trăi restul vieţii sale acolo. De la Constantinopole a decis să meargă la Epivat, fără a spune credincioşilor cine este cu adevărat şi de unde vine. Aici a murit şi a fost îngropată ca o străină.
Foarte puţini creştini ştiu că Sfânta Parascheva poarta şi un blestem, care datează din anul 1641. Astfel, sub veşmintele în care Sfânta este îmbrăcată în fiecare an, moaştele acesteia mai poartă o ţinută care nu se dă jos niciodată, ce are şi un sigiliu pe care este scris blestemul domnitorului Vasile Lupu şi al Mitropolitului Varlaam care spune: „blestemat să fie cel care va împrăştia vreodată Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva”.
Veşmântul Sfintei Parascheva se face după un ritual special, în atelierele Arhiepiscopiei. Croitorii obişnuiesc să ţină post şi să facă rugăciune, înainte de a începe să le lucreze.
Veşmintele ocrotitoarei Moldovei se schimbă de cinci ori pe an şi se dăruiesc de Mitropolitul Moldovei anumitor biserici din țară. Astfel, se obișnuiește ca cele patru rânduri de veşminte cu care sunt acoperite moaştele Sfintei Parascheva să fie dăruite bisericilor care au hramul Sfintei.