2025, primul an sub semnul ”AMERICA FIRST”. Ștefan Popescu, analist politică externă: „Va fi și anul în care se va pune capăt războiului din Ucraina”

Ștefan Popescu, doctor în istoria relațiilor internaționale contemporane și analist de politică externă, a vorbit, într-o analiză pentru GÂNDUL, despre momentele-cheie care vor contura anul 2025 în materie de politică externă.

„America First”, războiul din Ucraina și cel din Orientul Mijlociu vor reprezenta cele trei direcții de cotitură ale noului an, consideră analistul de politică externă. Ștefan Popescu explică de ce conceptul de America First va însemna o întărire a leadership-ului american asupra taberei occidentale.

China și Războiul din Orientul Mijlociu reprezintă direcțiile pe care se va focaliza în 2025 noua administrație de la Casa Albă, este de părere analistul.

SPORT Un hocheist rus este pe punctul să doboare RECORDUL de goluri din NHL

00:01

ACTUALITATE Cătălin Berenghi, de la luptător la candidat pentru prezidențiale. Trecutul controversat al celui care a amenințat-o pe judecătoarea lui Georgescu

22:48

„Conceptul de America First va însemna o întărire a leadershipului american asupra taberei occidentale”

Ștefan Popescu vorbește despre noile priorități ale administrației Trump, care va conduce pentru următorii patru ani puterea numărul unu din sistemul internațional.

2025 va începe pe 20 ianuarie, atunci când se va formaliza transferul de putere către Donald Trump. Deja tranziția de putere de la Washington, începută la scurt timp după alegerile din 5 noiembrie, ne-a oferit câteva indicii despre noile priorități ale administrației care va conduce pentru următorii patru ani puterea numărul unu din sistemul internațional. Primul lucru care a reieșit a fost dorința de a pune capăt războaielor, fără ca acest lucru să însemne renunțarea la folosirea punctuală a forței, și de a determina schimbări prin recursul la extraordinara putere economică americană.

Conceptul de America First va însemna o întărire a leadership-ului american asupra taberei occidentale, de la tările Uniunii Europene, trecând prin Israel și mergând până în Coreea de Sud, Taiwan, Japonia, Australia și Noua Zeelandă. Gluma președintelui ales Donald Trump apropo de Marele Stat al Canadei arată că disidențele nu vor fi acceptate.

Emmanuel Macron a fost printre primii care a înțeles, prin invitația adresată presedintelui ales al Statelor Unite de a fi oaspete de onoare la ceremonia de redeschidere a Catedralei Notre-Dame, că pentru puterile occidentale, ambițiile pe plan internațional și european înseamnă de acum înainte delegarea de responsabilități sau asocierea de către hiperputerea americană.

Buy american! a fost și apelul unei franțuzoaice proeminente, președinta Bancii Centrale Europene Christine Lagarde. Și, în definitiv, nu se impune oare natural acest leadership al Statelor Unite în lumea occidentală? Uniunea Europeană va fi, cel puțin în următorul an, în regăsire, cu o Franță intrată în turbulențe politice care amintesc de regimurile republicane parlamentare, cu o Germanie slăbită politic pe plan intern și cu un model economic în criză, cu un divorț consumat între Franța și Germania.

Astfel, România nu va mai avea de ales între Europa și America. Semn al influenței crescânde americane în cadrul Uniunii Europene  – un fel de Sfânt Imperiu Romano-German care, deși impozant pe harta politică a lumii, era controlat de puteri exterioare –, premierul român Marcel Ciolacu ne informa că lupta pentru integrarea completă în spațiul european de liberă circulație Schengen a început prin vizita sa la Departamentul de Stat”, susține analistul politic.

2025, sfârșitul războiului din Ucraina?

Ștefan Popescu a vorbit și cum se vor purta – sub imperiul puterii lui Donald Trump – negocierile din 2025, care ar putea pune, într-un final, capăt războiului dintre Rusia și Ucraina. Analistul a spus și care sunt, în opinia sa, cele două linii directoare care vor ghida Washingtonul în noul an.

2025 va fi si anul în care se va pune capăt războiului din Ucraina, în urma unor negocieri care se vor purta între Statele Unite și Federația Rusă, peste capul europenilor. Aceștia din urmă își vor salva fața prin delegarea de partea americană de a-și asuma operațiunile de menținere a păcii. Întrebarea, la care timpul ne va da un răspuns, este unde se va fixa linia de demarcație. Va reuși puseul rus să atingă în Centru, frontiera naturală a Niprului?

Este clar că o Americă pragmatică nu va căuta să cedeze rușilor prin negocieri, ci va face un joc subtil de slăbire sau strângere a presiunii înainte de începerea negocierilor.

Căci pragmatica Americă este conștientă că modelul de putere globală low cost al Federației Ruse nu îi pune în pericol poziția în sistemul internațional. Două sunt liniile directoare care ghidează Washingtonul – interesul ca Vladimir Putin să nu fie înlocuit de aripa dură de la Moscova și obiectivul pe termen mai lung de a lucra asupra crăpăturilor care, inevitabil, se vor adânci în relația ruso-chineză. Astfel, dislocarea ordonată, teleghidată, a regimului Bashar al-Assad ridică o serie de întrebări, dincolo de privirea superficială referitoare la capacitatea sau nu a Moscovei de a întreprinde ceva pentru a întârzia sau opri avansul rebelilor spre Damasc.

Rusia va rămâne însă cu bazele militare din zona alauită și cu influența asupra comunității creștine, foarte influentă din punct de vedere economic. Un partaj cu parfum de Yalta, așa cum pragmatica Moscovă a ales mult mai ofertanta relație cu Azerbaidjanul și Turcia, în dauna micii Armenii, care oricum nu poate face prea mulți pași spre Vest.

Revenind la Ucraina – mesajul președintelui ales Donald Trump imediat după plecarea lui Assad postat pe platforma X, dincolo de detalii, are darul de a face o legătură între cele două teatre, Siria și Ucraina.

Un joc subtil care să ducă la luarea în considerare a intereselor rusești în Ucraina și Siria permite imaginarea unor viitoare relații între Rusia și Occident, evitând astfel ca umbra Chinei să se întindă complet peste Moscova. Punerea în paranteză a aderării Ucrainei la NATO pentru douazeci de ani – vreme suficientă pentru a se pierde pe drum – reprezintă o dovadă a deschiderii americane pentru un obiectiv important evocat de Federația Rusă”, a detaliat Ștefan Popescu.

China și Orientul Mijlociu, pe agenda noii administrații de la Casa Alba

Analistul de politică externă a vorbit și despre cum va fi tratat, pe agenda de la Casa Albă, conflictul din Orientul Mijlociu, incluzând aici și o dată limită pentru Beniamin Netanyahu, pentru încheierea operațiunilor militare.

„Focalizarea va fi pe China și pe eforturile de angajare pe traiectorie de echilibrare a balanței comerciale, concomitent cu o serie de măsuri, pentru a-și impune supremația pe noile teatre ale geopoliticii mondiale – inteligența artificială, cuantică, tehnologiile spațiale și criptomonedele.

Noua administrație nu va mai accepta dezechilibre comerciale nici în raport cu proprii aliați, sfatul primit recent la Washington fiind: «Căutați să aveți o abordare constructivă, bazată pe identificarea oportunităților de business»”.

Orientul Mijlociu va rămâne pe agenda noii administrații, care va continua pe linia acordurilor Abraham, pentru consolidarea securității Israelului și îndiguirea Iranului, ceea ce nu va echivala cu susținerea oarbă a planurilor războinice ale premierului Netanyahu.

Ultimatumul dat organizației Hamas pentru încheierea unui acord care să cuprindă și eliberarea ostaticilor până la 20 ianuarie trebuie înțeles și ca o dată limită pentru Beniamin Netanyahu, pentru încheierea operațiunilor militare.

Iranul însă va «beneficia» de o atenție cu totul particulară, folosindu-se rețeta sancțiunilor economice, eliminării amprentei regionale a acestuia, prin lovirea organizațiilor proxy și a reprezentanților forțelor Al-Quds și izolare diplomatică. Totodată, se va încerca consolidarea cooperării cu cei din interiorul sistemului iranian care își doresc o schimbare de regim”, a conchis Ștefan Popescu, analist de politică externă.

Războiul din Ucraina a ucis zeci de mii de oameni, a strămutat milioane de ucraineni și a distrus orașe întregi

În 24 februarie 2022, Vladimir Putin a ordonat trupelor ruse să invadeze Ucraina. Deși invazia Rusiei părea pentru mulți o chestiune de zile, ea s-a transformat, cu fiecare zi, într-un război total, în care trupele ruse au atacat nu numai infrastructura militară a Ucrainei, ci și zone civile din orașe și sate, spitale, școli, locuințe.

Dincolo de destinele frânte și de viețile pierdute, ucrainenii și-au demonstrat rezistența și solidaritatea în fața atacului rușilor. Ucraina a cerut și a primit în repetate rânduri ajutor financiar, dar și militar din partea Occidentului.

Mai mult de 3.000 de persoane – femei, bărbați și copii, cu vârste între 3 luni și 85 de ani – au fost rănite, ucise, bătute, violate și despărțite în mod brutal de familiile lor pe 7 octombrie 2023, de către gruparea teroristă Hamas, de care se leagă „sâmbătă neagră”, un adevărat măcel, prin acte de violență abjectă.

CITEȘTE ȘI:

EXCLUSIV | Zelenski, trecut „în rezervă” de Occident? Războiul din Ucraina, acoperit de criza din Orient. Analist: „Provocările sunt mult mai grave”

EXCLUSIV | Ce-i unește și ce-i desparte pe Putin și Erdogan? Întâlnire CRUCIALĂ la Soci, cu mize mondiale. Analist: „Relația Turcia-Rusia, complexă”

Autor

Mara Răducanu

Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul ... vezi toate articolele