35 de ani de la REVOLUȚIE, aceeași frustrare și un DOSAR care nu poate rupe blestemul. „Pe acest fond, este ușor să manipulezi masa de nemulțumiți”

Au trecut 35 de ani de la evenimentele din decembrie 1989. Istoria a consemnat o revoluție cu un total de 5.205 victime, dintre care 1.116 morți și 4.089 de răniți. Vocile multora dintre cei care au documentat evenimentele din decembrie 1989, care au scris sau au anchetat în toată această perioadă, au concluzionat că a fost fie o lovitură de stat, fie o revoluție furată. Sau ambele. Cine a furat-o?  Cei care s-au instaurat la putere în 1990.

”Așadar, ce-a fost până la urmă, revoluție sau lovitură de stat?”, s-a întrebat însuși anchetatorul care a emis ultimul rechizitoriu al acestui dosar care, cu trei luni în urmă, în septembrie 2024, a fost retrimis la Secția Parchetelor Militare. A treia oară.

“În decembrie 1989 am trait atât o revoluție, cât și o lovitură militară de stat!”

În cartea pe care a publicat-o, recent, la Editura Litera, cu titlu mai mult decât sugestiv – “Ruperea blestemului” -, magistratul Cătălin Ranco Pițu, fost șef al Secției Parchetelor Militare și autor al rechizitoriului în acest dosar alcătuit din 3000 de volume, scrie care a fost concluzia la care a ajuns:

ACTUALITATE Plan Roșu de Intervenție. Patru autoturisme, implicate într-un grav ACCIDENT pe DN 14

12:02

ULTIMA ORĂ Un elicopter de ambulanță a intrat în clădirea unui spital din Turcia, apoi s-a probușit la sol. Care ar fi prima cauză a TRAGEDIEI

11:45

“Până am activat ca magistrat militar, răspunsurile mele nu puteau ignora prevederile constituționale care stipulează caracterul pur revoluționar al evenimentelor din decembrie 1989. Cu toate acestea, în rechizitoriul conceput de mine, realitatea faptică din decembrie 1989 a fost inserată cu acuratețe.

Pe parcursul cărții am evocat evenimentele-cheie desfășurate în intervalul revoluționar. Am argumentat de ce consider că în intervalul 16-22 decembrie 1989, ora 12:06, a fost o revoluție, cu mențiunile de rigoare. Am punctat inclusiv momentele care mă fac să fiu convins că Revoluției i s-a suprapus, din mers, o lovitură militară. Sau, cum spun unii, Revoluția a fost confiscată în interesul unei grupări politico-militare. (…)

Aș putea spune că avem sub ochii noștri definiția de manual a loviturii militare. Greșesc? Nu cred că greșesc. De altfel, nu e nimic nou în existența unei simbioze între o mișcare revoluționară și o lovitură de stat. Spun simbioză pentru că, fără izbucnirea maselor revoluționare de la Timișoara și București (în principal), cei care au executat lovitura militară nu se puteau manifesta, iar în sens invers, fără acțiunile concrete ale generalului Stănculescu, de exemplu, revoluționarii bucureșteni nu ar fi pătruns în sediul CC al PCR.

Pentru că, nu am niciun dubiu, dacă Stănculescu ordona ca nici un revoluționar să nu pătrundă în Piața Palatului, chiar nu pătrundea nimeni, cu atât mai mult cu cât, într-o astfel de ipoteză, nici cei de la Securitate nu aveau curajul să facă ceva împotriva regimului.

Amintesc în acest sens Piața Tiananmen, tot în 1989, unde au existat mult mai mulți protestatari decât la noi, dar unde Armata a rămas alături de conducerea statului, cu prețul unui masacru, astfel încât protestul a fost înăbușit. (…)

Personal, după cum probabil s-a desprins deja, consider că în decembrie 1989 am trăit atât o revoluție, cât și o lovitură militară de stat. Nu găsesc argumente obiective pentru a concluziona în alt fel“.

Cătălin Ranco Pițu a fost transferat, în august 2016, de la Parchetul Militar Timișoara, unde era adjunct, la Secția Parchetelor Militare. La început au fost patru procurori desemnați să reia ancheta de la zero și să finalizeze acest dosar. Trei s-au pensionat pe parcursul anilor, așa că a ramas singurul anchetator care a dus la capăt cercetarea, a întocmit rechizitoriul și l-a trimis în instanță. Apoi, s-a pensionat după 23 de ani de magistratură.

După cum relatează în cartea sa, fostul procurorul militar s-a rugat, la începutul acestei anchete, ca Dumnezeu să-i dea inspirație, corectitudine, înțelepciune și putere de muncă, “toate acestea pentru a face lumină cu privire la ce s-a întâmplat în decembrie 1989”.

”Adevărul, indiferent cum ne raportăm la el, este cel mai important, este eliberator, chiar dacă uneori este incomod. Pentru că tot ce ni s-a întâmplat atunci nouă, românilor, ne-a marcat pentru totdeauna destinul”, susține fostul anchetator din dosarul Revoluției.

“Războiul româno-român există și ne distruge încet, dar sigur, precum cancerul”

Ancheta reluată de la zero a presupus citirea unui uriaș conținut de documente desecretizate, informații de la toate instituțiile implicate, mii de declarații anterioare cuprinse între coperțile vechiului dosar, reaudierea celor care mai erau în viață la acel moment – trecuseră 27 de ani în care acest dosar ajunsese o minge de ping-pong dezumflată între jucătorii Justiției potdecembriste – și vizionarea a sute de ore de filmări. Puse cap la cap, analizate din toate unghiurile, a fost un efort considerabil, în numele morților și răniților din decembrie 1989, pe care autorul l-a considerat obigatoriu și necesar în “Ruperea blestemului“.

“După cum voi argumenta, în zilele Revoluției au murit mulți români, deoarece unii oameni au dorit să-și păstreze puterea și privilegiile, apoi alți oameni au dorit să acceadă la aceeași putere și să o păstreze doar pentru ei, în timp ce o altă categorie a dorit să se sustragă de la înfăptuirea justiției.

Îmi amintesc că am citit undeva o vorbă care i-a aparținut lui Petre Țuțea, care a spus că «Libertatea dobândită prin sânge este libertate demonică». Așa o fi? Nu știu, dar știu că, deloc întâmplător, decembrie 1989 a însemnat inclusiv începutul războiului româno-român, război care se desfășoară cu consecințe răvășitoare și în clipa în care scriu această frază.

Fațetele acestui război sunt multiple. Este suficient să mă gândesc la mineriada din 1990, la celelalte mineriade, la învrăjbirea diverselor categorii sociale care pare că e perpetuă, la dezbinarea diasporei sau la eterna și păguboasa luptă politică internă, pentru a concluziona că războiul româno-român există și ne distruge încet, dar sigur, precum cancerul”, scrie fostul procuror șef al Secției Parchetelor Militare în cartea sa dedicată adevărului aflat de el în timpul anchetei din dosarul Revoluției din 1989.

Fostul procuror militar explică de ce se tergiversează judecarea dosarului Revoluției

Rechizitoriul a fost înaintat instanței în 29 iulie 2022. Au fost trimiși în judecată pentru crime împotriva umanității, fostul președinte Ion Iliescu, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu și fost șef al Aviației Militare în decembrie 1989, Iosif Rus.

În 2023, instanța supremă a pasat dosarul la Curtea de Apel București, pe motiv că nici Iliescu, nici Voican Voiculescu nu aveau, la momentul decembrie 1989, vreo funcție în Guvern, ci erau doar membri ai CFSN.

În același an, Curtea de Apel a decis începerea judecății în dosarul Revoluției, însă Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat „neregularitatea rechizitoriului”, în iunie 2024, și a dat termen procurorului să rezolve problemele ridicate.

În septembrie 2024, judecătorii Înaltei Curți au decis, din nou, retrimiterea dosarului la Parchet, pe motiv că procurorul nu a rectificat rechizitoriul așa cum ceruse instanța în luna iunie 2024.

Autorul rechizitoriului, fostul procuror militar Cătălin Ranco Pițu, a spus, în exclusivitate pentru Gândul, că această tergiversare a dosarului are la bază o motivație legată în primul rând de inculparea lui Ion Iliescu.

“Opinez că o parte a oamenilor cu funcții importante în stat nu dorește ca un fost președinte al României să fie judecat pentru crime împotriva umanității. Totodată, nu se dorește alterarea ideii de revoluție pură în decembrie 1989. Personal, trăiesc un sentiment de dezamăgire cu privire la decizia ICCJ, mai ales că la Curtea de Apel s-a decis începerea judecării pe fond”, a precizat Cătălin Ranco Pițu.

Întrebat dacă, în opinia sa, există o asemănare între starea de tensiune din decembrie 1989 și cea resimtiță astăzi la nivelul societății în România, fostul magistrat a spus că ambele momente au în comun acumularea mai multor frustrări, moment prielnic pentru a manipula nemulțumiții.

Există, pentru că ambele momente au la bază acumularea, în timp, a multor frustrări în rândul populației țării. Aceste frustrări au fost cauzate de clasa politică. Pe acest fond, este ușor să manipulezi masa de nemulțumiți, mai ales dacă lipsa de educație este generalizată. Iar această lipsă de educație a fost cauzată tot de clasa politică a României”, a spus fostul anchetator din dosarul Revoluției.

Secția Parchetelor Militare așteaptă de trei luni motivarea deciziei ICCJ în dosarul Revoluției

Evenimentele din decembrie 1989 au făcut obiectul cercetării în 4.544 de dosare penale. În 112 dosare, Secţia Parchetelor Militare şi celelalte parchete militare au dispus trimiterea în judecată a 275 de persoane, care prin măsurile dispuse sau acţiunile întreprinse ar fi contribuit la producerea victimelor înregistrate:

• 25 de generali (10 din cadrul Ministerului Apărării Naționale şi 15 din Ministerul de Interne),
• 114 ofiţeri (32 din cadrul MApN şi 82 de la Ministerul de Interne),
• 13 subofiţeri (8 din cadrul MApN şi 5 de la MAI),
• 36 militari în termen şi 87 de civili,

Între civilii trimişi în judecată şi condamnaţi se numără foști membri ai Comitetului Politic Executiv al CC al PCR şi foşti miniştri. Majoritatea persoanelor trimise în judecată au fost în structurile de conducere politice şi militare ale fostului regim, care au acţionat în vederea reprimării demonstraţiilor împotriva regimului comunist şi a dictaturii lui Nicolae Ceauşescu.

Astăzi, la 35 de ani de la căderea regimului comunist, dosarul Revoluției este la Secția Parchetelor Militare, ca urmare a deciziei din septembrie 2024 a ICCJ. Numai că nu a fost repartizat pentru a fi reluată ancheta, întrucât Înalta Curte nu a trimis de trei luni de zile motivarea acestei decizii.

CITEȘTE ȘI:

Cătălin Pițu, declarații incendiare din culisele anchetei din Dosarul Revoluție: cine s-a comportat agresiv la audieri, cum au dispărut microfilme și documente ale fostei Securități și ce făcea procurorul la Timișoara în 1989

Procurorul care a instrumentat dosarul Revoluției dezvăluie cum a fost la audierea lui Ion Iliescu. ”Își schimba mimica, se încrunta”

Cătălin Ranco Pițu: „Ordinul lui Ceaușescu era să nu intre nimeni în Piața Palatului”

Autor

Adina Anghelescu

Cunoscut jurnalist de investigatii, generatia presei anilor '90, prin condeiul căreia au trecut toate marile scandaluri ale ultimilor 30 de ani. Licențiat în Drept, specializat în nișa subiectelor ... vezi toate articolele