Academicianul Alexandru Surdu a murit vineri, 11 decembrie, la Bucureşti. Anunțul a fost făcut de Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti, al cărei fondator era.
Alexandru Surdu s-a născut în 24 februarie 1938, la Braşov. A fost unul dintre cele mai importante nume ale filosofiei româneşti contemporane, un autor de marcă în domeniu, un savant al culturii noastre, un mare cărturar umanist, cu o solidă cultură clasică şi modernă, de anvergură europeană, un editor de prestigiu (editor al marilor autori ai filosofiei româneşti, cel mai important editor al operei lui Titu Maiorescu), un cercetător de elită şi un mare profesor.
Alexandru Surdu a fost vicepreşedinte al Academiei Române, preşedintele Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a acesteia şi directorul Institutului de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei.
Academicianul este autorul unei opere prodigioase, alcătuită din scrieri fundamentale, între care „Logică clasică şi logică matematică” (1971), „Elemente de logică intuiţionistă” (1976), „Actualitatea relaţiei gândire-limbaj. Teoria formelor prejudicative” (1989), „Vocaţii filosofice româneşti” (1995), „Contribuţii româneşti în domeniul logicii în secolul XX” (1999), „Gândirea speculativă – Coordonate istorico-sistematice” (2000), „Filosofia modernă – Orientări fundamentale” (2002), „Filosofia contemporană” (2003), „Aristotelian Theory of Prejudicative Forms” (2006), „Filosofia pentadică I, Problema Transcendenţei” (2007), „Teoria formelor logico-clasice” (2008), „Cercetări logico-filosofice” (2009).
Pentru opera sa academică şi culturală, a primit mai multe premii şi distincţii importante, între care Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de cavaler.
Academicianul Alexandru Surdu a fost profesor al Facultăţii de Psihologie a Universităţii Titu Maiorescu, numărându-se printre fondatorii acesteia.
„CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.