Actorul Florin Oprițescu, renumit în lumea cinematografiei din Spania, a murit la doar 42 de ani. El era stabilit în Spania de mulți ani, iar în urmă cu câteva luni anunța că a fost diagnosticat cu leucemie.
Artistul, care a jucat în „Mar de Plástico” și „La Unidad”, a publicat în urmă cu câteva luni, pe contul său Instagram, un video în care anunța că, în luna octombrie 2020, a fost diagnosticat cu leucemie, potrivit JurnaldeEmigrant.com.
Oprițescu mărturisea că a reușit să învingă însă boala, cu sprijinul fiului său, de la care a primit celule stem și măduvă osoasă.
Cu toate acestea, în cursul zilei de vineri, mai mulți actori spanioli, cu care Florin Oprițescu a lucrat de-a lungul carierei sale, au anunțat vestea tristă.
„Vei rămâne veșnic în sufletele noastre, ale prietenilor tăi. Trebuia să mai vedem, de acum înainte, multe filme, cu tine în rol principal. Însă soarta a ales ca tu să joci pe o alta scenă – într-o altă lume. Suferim că ne-ai părăsit atât de devreme pentru că nu putem schimba destinul si nici moartea nu o putem învinge”, a scris un apropiat pe Facebook.
„Călătorie plăcută, Florin, un gigant frumos cu o inimă de aur. Să-ți fie țărâna ușoară!”, a scris pe Facebook actorul Fernando Caya (colonelul Tamayo din „La casa de papel”), care a publicat și o poză în care apare alături de Oprițescu.
Florin Oprițescu era căsătorit cu o femeie din Brazilia și locuia în Barcelona, unde a emigrat când avea numai 21 de ani. În primii cinci ani din viața sa, a lucrat ca bucătar într-un restaurant, acolo cunoscând-o pe Rosi, cea care i-a devenit ulterior soție.
Oprițescu declara în 2020, într-un interviu pentru Adevărul, că îi este dor de România și de prietenii din țară.
„E ciudat sentimentul pe care îl am după 20 de ani de viaţă aici: îmi e dor de România când sunt în Spania şi viceversa. Îmi e dor de prieteniile pe care le-am lăsat în ţară când am plecat, de o parte a familiei mele ce a rămas în România (mama mea şi tatăl meu fiind stabiliţi aici de ceva timp deja), de bisericile ortodoxe cu mirosul şi atmosfera lor caracteristică, de umorul românesc şi, nu în ultimul rând, de mâncarea tipică ţării noastre. Aş lua cu mine când merg în România: felul de a trăi zilnic cu o violenţă aproape inexistentă a spaniolilor (mă refer la obiceiul de a sări la bătaie), obiceiul de a te pune la rând şi a întreba care este ultimul, muzica lor caracteristică (flamenco, bolero español)”, spunea Florin Oprițescu.