Adevărul despre arsenalul nuclear al Moscovei!

Invazia Ucrainei s-a dovedit până acum a fi un eșec pentru Vladimir Putin. Armata Rusiei nu a reușit să captureze marile orașe, cum ar fi Kievul sau Harkovul, însă a suferit mari pierderi omenești în fața militarilor și simplilor cetățeni ucraineni care încearcă să își apere cu orice preț țara. Mai mult, țările occidentale au ajuns la un acord comun asupra unui pachet de sancțiuni, acestea fiind și cele mai dure restricții economice impuse vreodată Moscovei, printre care excluderea anumitor bănci rusești din rețeaua globală de mesagerie financiară SWIFT și încercarea de a împiedica banca centrală a Rusiei să mai folosească rezervele internaționale în valoare de 630 miliarde de dolari. În această situație, președintele rus Vladimir Putin recurge la amenințări aspre.

Chiar înaintea primei runde de negocieri pentru pace, liderul de la Kremlin a ordonat armatei ruse să pună în stare de alertă maximă a forțele de descurajare nucleară. În acest mod, amenință nu doar Ucraina, ci și SUA și implicit NATO și ar pune capăt conflictului în termeni favorabili Rusiei. Echiparea bombardierelor cu armamente nucleare și prezența acestora în aer este un semnal mult mai agresiv decât menținerea acestora la sol.

În documentul „Principiile de Bază ale Politicilor de Stat ale Federației Ruse privind Descurajarea Nucleară” publicat în iunie 2020, Kremlinul își rezervă dreptul să folosească arme nucleare inclusiv pentru prevenirea unei escaladări a acțiunilor militare, pentru încetarea în condiții acceptabile pentru Federația Rusă sau pentru aliații săi. Federația Rusă consideră armele nucleare ca fiind strict niște mijloace de descurajare. Astfel, este clar că Moscova arată că este dispusă să își folosească armele nucleare dacă se primesc date sigure despre o posibilă lansare de rachete balistice care ar ataca teritoriul Rusiei, dacă un alt adversar le folosește sau statul este în pericol.

Înainte să fie modificat în anul 2020, documentul susținea că armele nucleare pot fi folosite doar atunci când existența statului era amenințată.

Statele Unite și Rusia dețin peste 90% din armele nucleare din lume, dar doar o mică parte dintre acestea sunt desfășurate, potrivit Union of Concerned Scientists.

Este bine de știut că o treime dintre armele nucleare ale Uniunii Sovietice erau amplasate pe teritoriul Ucrainei, însă aceasta a renunțat la ele după ruperea URSS. Ucraina a primit, în schimbul acestor arme nucleare, garanții scrise de independență și suveranitate de la Rusia, SUA și Marea Britanie.

Potrivit unui raport al Buletinului Oamenilor de știință din domeniul Atomic, Federația Rusă are aproximativ 4.500 de focoase nucleare, care pot fi folosite de lansatoarele strategice cu rază lungă de acțiune sau chiar de forțele nucleare tactice cu rază scurtă de acțiune. Cele mai multe ogive nucleare sunt ținute în rezervă, restul fiind plasate pe diferite arme terestre, marine sau aeriene.

Din totalul armelor, aproximativ 1.600 sunt desfășurate: puțin peste 800 pe rachetele balistice terestre, peste 570 pe rachetele balistice de pe submarine, iar aproximativ 200 în bazele bombardierelor grele. Aproximativ 3.000 de focoase sunt depozitate în silozuri. Pe lângă acestea, există alte 1.500 de arme nucleare retrase care sunt încă intacte. Astfel, Rusia ajunge la un total de aproximativ 6.000 de focoase.

Chiar înainte de a declanșa invazia în Ucraina, Vladimir Putin l-a invitat pe președintele Belarus Aleksandr Lukașenko la un exercițiu militar, în care a simulat capacitatea triadei nucleare: rachete lansate de pe uscat, de pe submarine și avioane strategice.

La acest exercițiu militar, avioanele de luptă MiG-31 au decolat de pe un aerodrom din Peninsula Kola și au lansat rachete supersonice Kinjal spre ținte de pe mare și de pe uscat. Pumnalul sau Kh-47M2 Kinzhal, racheta de croazieră hipersonică cu capacitate nucleară, care are o rază de acțiune de peste 2.000 km și o viteză de Mach 10 și capacitatea de a efectua manevre de evitare în fiecare etapă a zborului său, poate transporta și focoase convenționale, dar și nucleare și poate să fie lansată de pe bombardierele Tu-22M3 sau de pe interceptoarele MiG-31K.

Din poligonul de testare Kapuțin Yar din regiunea Astrahan a fost lansată o rachetă de croazieră cu rază scurtă de acțiune Iskander, iar de pe cosmodromul Plesețk din regiunea Arhangelsk, o rachetă balistică intercontinentală Iars. Racheta a lovit o țintă din poligonul Kura din Peninsula Kamceatka.

Totodată, submarinul Karelia din clasa Delta-IV al Flotei de Nord a lansat o rachetă Sineva cu combustibil lichid spre poligonul Kura. Această rachetă poate transporta patru focoase, are o rază de acțiune de peste 8.000 de km și este proiectată strict pentru a fi lansată de pe submarinele din clasa Delta IV, care sunt înarmate cu câte 16 rachete.

Încă de la începutul invaziei trupelor rusești pe teritoriul Ucrainei, Vladimir Putin a avertizat NATO să nu intervină și a amenințat cu consecințe care nu s-au mai văzut până acum în istorie. Statele Unite ale Americii și NATO au condamnat decizia luată de președintele rus și susțin că această decizie este una periculoasă și inacceptabilă, în timp ce Casa Albă nu a exclus posibilitatea de a impune noi sancțiuni asupra sectorului energetic al Rusiei.

Încă de la mijlocul anilor 1950, Statele Unite ale Americii au lăsat în cadrul NATO un număr de arme nucleare în Europa, însă cifrele exacte sunt ținute secrete. NATO a anunțat însă că există aproximativ 100 de focoase nucleare care sunt depozitate în șase baze militare din cinci state membre: Belgia, Germania, Italia, Olanda și Turcia. Potrivit estimărilor recente, SUA mai deține doar un total de 5.000 de arme nucleare și peste 1.800 de focoase nucleare desfășurate, Franța aproximativ 300, iar Marea Britanie cu puțin peste 200. Potrivit acordului NATO-Rusia din anul 1997, în statele membre din Europa Centrală și de Est, NATO a renunțat la deținerea armelor atomice. Valabilitatea acordului din 1997 este acum incertă. Chiar și așa, după amenințarea serioasă pronunțată la Moscova, NATO a declarat că nu vrea un război cu Rusia și reprezintă o alianță pur defensivă.