Adrian SEVERIN, condamnat pentru corupție, a pierdut procesul intentat la CEDO împotriva Statului ROMÂN
Fostul ministru de Externe al României, Adrian Severin, acționa în judecată, la CEDO, Statul Român, după condamnarea sa pentru luare de mită și trafic de influență, pe motiv că nu a avut parte de un proces echitabil. Marți, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins cererea acestuia, în care fostul politician consemna că nu i s-a acordat dreptul de audiere a martorilor și n-a beneficiat de un proces echitabil, în urma procesului în care a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu executare , în noiembrie 2016.
Ziariștii britanici de la The Sunday Times au dezvăluit într-un articol, din 2011, mai multe fapte de corupție în Parlamentul European în care se vorbea despre mai mulți europarlamentari, printre care și fostul ministru de Externe al României, Adrian Severin. În urma unei anchete sub acoperire, jurnaliștii au stabilit mai multe întâlniri cu Severin, la Strasbourg și la Bruxelles, în perioada 2010-2011, prezentându-se drept consultanți ai unei firme londoneze. Aceștia i-au oferit suma de 100 000 de euro lui Adrian Severin, ca membru al consiliului consultativ al societății, iar politicianul român a acceptat. În schimbul banilor, acesta s-a implicat pentru modificarea unui proiect cu amendamente la o directivă europeană despre sistemul de garanție a depozitelor, apoi le-a tăiat și factură pentru serviciul prestat.
Ziariștii au înregistrat conversațiile cu fostul ministru de externe și după ce au dat publicității ancheta, Parlamentul European i-a ridicat imunitatea parlamentară ui Adrian Severin, iar în 2013 a fost trimis în judecată, ulterior fiind condamnat la trei ani și trei luni e închisoare pentru luare de mită și trafic de influență. Patru ani mai târziu, un nou complet e cinci judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție i-a majorat pedeapsa la 4 ani de închisoare, cu executare.
Arian Severin a cerut eliminarea declarațiilor jurnaliștilor și orice material jurnalistic obținut în urma anchetei, pe motiv că au fost „agenţi provocatori” la comanda statului român. De altfel, acesta a și fost motivul pentru care a acționat România la CEDO.
În urma analizei probelor, instanța a decis:
Curtea observă că nu a fost stabilită nici o intervenţie a autorităţilor statului în cazul de faţă şi că cei doi jurnalişti de la The Sunday Times au acţionat ca simpli particulari. Cum a precizat deja Curtea, un capăt de cerere fondat pe provocarea exercitată de un particular – care nu acţionează în baza instrucţiunilor primite din partea autorităţilor sau sub controlul acestora – trebuie examinat din perspectiva regulilor generale privind administrarea probelor şi nu din cea a provocării statale, au stabilit judecătorii de la CEDO.
Curtea Europeană a mai stabilit că probele folosite în procesul penal, înregistrările audio-video realizate de jurnaliști la întâlnirile cu Adrian Severin, sunt legale, iar audierile celor doi jurnaliști nu s-a făcut, așa cum a declarat Severin, în „condiții defavorabile apărării.
Curtea observă că au fost incluse la dosarul în faţa instanţelor române mai multe elemente obţinute în urma contactelor între reclamant şi cei doi jurnalişti, printre care în special înregistrările audio-video realizate în timpul întâlnirilor. Curtea nu a detectat nimic în dosar care să indice că Înalta Curte nu a dat dovadă, prin modul în care a folosit aceste înregistrări, de prudenţa cerută de circumstanţele speţei. Mai observă că dreptul intern, în vigoare la data faptelor, autoriza folosirea în cadrul unei proceduri penale a înregistrărilor realizate de jurnalişti din proprie iniţiativă. De asemenea, mai constată că Înalta Curte a examinat în mod corespunzător argumentele reclamantului conform cărora utilizarea acestor mijloace de probă nu era legală şi le-a respins. În aceste condiţii, cauza nu ridică vreo problemă legată de utilizarea unor probe obţinute ilegal, explică magistrații Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prin urmare, instanța a constatat că audierile au avut loc în condițiile legii, iar procedura penală i-a oferit fostului ministru „garanţii adecvate pentru a-şi exercita dreptul la apărare”.
Curtea observă că judecătorii Înaltei Curţi au audiat în mod direct martorii în cursul şedinţei din 24 noiembrie 2015. Curtea notează că, desi reclamantul susţine contrariul, audierea martorilor prin videoconferinţă a fost decisă de judecătorii Înaltei Curţi şi nu de parchet, şi că avocaţii reclamantului au putut adresa întrebări martorilor. Rezultă din decizia instanţei respective că s-a recurs la videoconferinţă din motive legate de situaţia martorilor care, fiind cetăţeni străini, nu se puteau prezenta în faţa Înaltei Curţi. Prin urmare, Curtea apreciază că decizia de a organiza o videoconferinţă pentru a obţine elemente de probă, decizie care nu contravine Convenţiei, a urmărit, în speţă, scopul legitim al unei bune administrări a justiţiei şi modul de derulare a fost compatibil cu exigenţele de respectare a drepturilor apărării, aşa cum sunt stabilite de articolul 6 din Convenţie, au decis judecătorii Curții Europene.
CITEȘTE ȘI: