EXCLUSIV | „Afacerea Ucraina”, închirierea apartamentului pentru refugiați prin programul 50/20, cu dus și întors. Oportunități, beneficii și riscuri
Pentru ajutorarea fugarilor ucrainieni din calea invadatorilor ruși, Europa alocă miliarde de euro din care, teoretic, dar și practic, și românii pot câștiga mii sau zeci de mii de euro în funcție de durata războiului, de pricepere/discernământ sau de direcția vântului. Războiul este o oportunitate ca oricare alta, mai ales când îți apare-n poartă. Statul român decontează, din când în când, 50 de lei pe zi pentru adăpostirea unui refugiat și 20 de lei de suflet pe zi pentru hrană. Asta știm! Cum încasăm?
„Afacerea Ucraina” pentru proprietarii comuni, deținători de garsonieră sau două/trei camere, este una cu dus și întors. Pentru proprietarii premianți, posesori de hoteluri sau pensiuni, la fel.
Cei 50 de lei pentru găzduirea unui refugiat ucrainean vă intră fix în buzunar, sunt neimpozabili, nu se declară la ANAF, cei 20 de lei, la fel de neimpozabili, trebuie să-i dați în mână ucrainenilor, declarați sau nu.
Pașii sunt simpli. În primul rând, găsiți ucraineni prin anunțuri imobiliare pe site-urile obișnuite, cu sublinierea exclusiv ucraineni, pe rețele de socializare, prin platforma oficială Uniți pentru Ucraina. Are și Facebook, puteți obține informații direct.
Le faceți copii la pașapoarte, îi declarați la Poliție și îi înregistrați la Primărie lună de lună, în primele trei zile ale lunii. Documentarea pentru acest articol a fost făcută în Sectorul 3 București, dar procedurile sunt standard pentru toată administrația locală din România. Și, gata, rămâne doar să pândiți fanta de la bancomat!
Olecuță de răbdare!
Banii vin de la Guvern, sunt pasați din minister în minister ”până-n fund la taxatoare”: Inspectoratul pentru Situații de Urgență, condus de Raed Arafat, care-i pune la dispoziția Primăriei la care sunteți contribuabil credincios. Circuitul banilor de la Guvern până la portofel este puțin obturat, gândiți-vă la circuitul Comarnic-Bușteni.
Răbdare, nu vă așteptați să încasați banii de găzduire mai devreme de două luni și fiți pregătiți să achitați toate cheltuielile în tot acest timp! Este o investiție sau nu?!
Om mă fac!
Reporterii Gândul au realizat o simulare pe teren din care rezultă că acest demers, punerea la dispoziție a proprietății pentru refugiații ucrainieni, poate fi o oportunitate de a câștiga bani frumoși, dar și de a pica în ditamai… pocinogul, să-i spunem.
Apartamentul din București este real: două camere, decent, într-o zonă ideală pentru familii active cu copii, parc – 150 de metri distanță, metrou – 50 de metri, parcare de reședință, magazine, bănci, farmacii, cârciumă la scara blocului; piață, mall, grădinițe, școli etc în proximitate. Prețul pieței este 350-400 de euro.
Lansăm anunțul, desfacem o bere, mulinăm! Trage! 30 de solicitări în primele două ore, “particulari” și agenții!
Evident, spunem că s-a ocupat. Unii sunt onești, mă rog, problemă de percepție. Și engleza și moldoveneasca, impecabile!
Varianta pe cont propriu
Să facem rost de 4 ucraineni, deci. 50 lei x 4 suflete x 30 zile = 6.000 de lei pe lună, adică 1.200 de euro! Ohoo! De patru ori peste piață.
Înmulțirea-i brici, să vedem la scădere cum ne iese:
- toate cheltuielile ne privesc, apă rece, apă caldă, curent, gaze, internet, cablu TV etc – cu cât mai mulți locatari, cu atât mai mulți metri cubi de apă, gaz și minute internet;
- nu există și nu pot fi pretinse garanții pentru eventuale stricăciuni, electrocasnice, infrastructură, rețele utilitare sau amenzi pentru tulburarea liniștii publice;
- Asociația de locatari îți va reproșa, dacă nu și imputa, toate chiștoacele de pe culoar și îți va mări contribuția la serviciile comune – lumina pe scara blocului, lift, gunoi și femeia/firma de curățenie;
- ucraineanul nu-i ca rusul, vine, dar mai și pleacă – imposibil de calculat diferența/câtul dintre mere și pere;
- nu există contract, nu există obligații, tu poți să-i dai afară oricând, ei pot pleca de ieri – o iei de la capăt.
Variante prin agent imobiliar, 50-50, un fel de win-win
Dacă ați mai închiriat apartamentul și aveți un agent de încredere, vă puteți lua o grijă de pe cap, știe el ce are de făcut:
- contractul este standard, minimum un an, două luni avans, pentru prejudicii sau reziliere;
- suma încasată nu va fi cei 1.200 de euro de pe gard, va fi dublă în cazul ucrainenilor, de la 200 la 400 euro, să zicem, dar cheltuielile nu vă privesc; riscul/investiția agentului;
- impozitul la ANAF trebuie acoperit din brut, nu din net.
Vini p&lea! Variantă tentantă, dar nu neapărat recomandabilă
În urma anunțului, poți să ai norocul să fi ofertat de… Potemciuc, zicem și noi, pe un număr alocat în Luxemburg:
– Eu iau jumi’ și tu juma’, îți dau și doi’șpe-n casă, am copii, pașapoarte, buletine, certificate de naștere, îți trimit și doș’cinci, am pretin la Primărie, dacă vrei am și morți…
– Păi și dacă pleacă?
– Păi pot să nici nu vină, tu ai actele, cine te controlează de-‘s sau nu-‘s?-
– Poliția.
– Vini p&lea!
– (Corect!)
Sfaturi de bune/rele practici
Reporterii Gândul au folosit cartele prepay, ceea ce vă sfătuim și pe dumneavoastră:
- numărul dvs. real poate fi asociat cu un cont bancar, cu adresa reală, cu un cont de socializare etc.;
- nu publicați adresa exactă a imobilului pe care vreți să-l închiriați, nu numai în afacerea ucraineană, doar zona: metrou Dristor, Potcoavei, Mărăței etc.;
- fără poze din care să se deducă locația, cum ar fi cele de pe terasă; în afară de ucraineni de bună-credință, îi avem și noi pe-ai noștri specializați în “demobiliare”.
După încheierea afacerii, dezactivați cartela, altfel o să primiți propuneri pe la patru dimineața; aista-i fusul orar pentru altfel de afaceri:
– Alio, mai ai pe liber?
– Nu, s-a ocupat.
– Băi, bun loc ai, e pe aproapi de Alba Iulia, bun loc ai, di pleacă papleacii ăia sî mî suni. Ăista-i numărul. Am șăsă studiente, înțelegi, 500 di euro pe săptămână, dacă lucrează la tinii, 1.500 pi lună în deplasare. Înțelegi?
– (Înțeleg, Mercedes, Maybach sau dric, greu de ales…)
– Fii atent, tii văd spărios, ai numărul, de vrei oarece, suni și întrebi de Irina, dacă vrei oarealta, ceri cu Vania.
– (Chiar am un vecin care și-o cere pe oarealta, dar… de ce mi-e mai frică, de deontologie sau de Vania?)
Ești firmă sau om?
La această întrebare ai fi tentat să zici mde…
La fel și clientul, el poate fi racket de omenie, mâță aristocrată, gospodină devotată, nepoată, tractorist șenilat. Cum ți-e…
Din această întreprindere, jurnalistică, reiese și profilul nuanțat al refugiatului ucrainean care alege România (parcă cităm din știrile TV din weekend – Valea Prahovei):
- majoritatea sunt din proximitate, adică din România, Bucovina de Nord, Moldova de Sud-Gurile Dunării până spre Odesa;
- vorbitori de limbă română, cu regionalismele de rigoare;
- nici nu le trece prin cap să se oploșească definitiv în România – dacă iese prost la ei în țară, ar prefera Germania;
- locurile de muncă sezoniere preferate sunt cele de pe litoral, cele permanente, mămici, bunici și “translatoare”. Cu excepțiile subliniate mai sus.
Planul doi, fără ucraineni
Dacă tot veni vorba de închirieri, cea mai puțin riscantă afacere este cea încheiată cu angajatori/antreprenori în construcții sau HORECA. Aceștia va pot asigura un flux constant, pe termen lung, de chiriași. Doar că aceștia provin din Filipine, Nepal, Birmania, Kurdistan etc. Avantajul este că poate fi încheiat un contract beton – clauze, termene, condiții. Totul legal – ANAF, Primărie, Poliție etc.
Angajatorii sunt firme reale, cu afaceri oneste, nu dispar în ceață, pot fi atacați în justiție, eventualele prejudicii pot fi recuperate.
Exemplu cutremurător! Cazul covrigăriei tradiționale românești Luca de la parterul blocului în care se află apartamentul obiect al simulării: Covrigarii birmanezi au fost alungați cu șlapi chinezești de pițarii paștuni!
CITEȘTE ȘI: