După ce armata Federației Ruse a invadat Ucraina, cu aproape trei ani în urmă, Uniunea Europeană (UE) a fost nevoită să își reconsidere punctele de reper în relația cu Moscova. Totuși, politica reactivă a UE este depășită de evenimentele în curs, iar o nouă abordare – bazată pe trei piloni-cheie – ar trebui implementată în viitorul apropiat.
Concluzia îi aparține lui Juraj Majcin, analist la European Policy Centre, iar acesta continuă prin a avertiza că este nevoie de o strategie robustă, pe termen lung, adaptată noilor schimbări induse de politica revizionistă a lui Vladimir Putin.
După declanșarea conflictului din Ucraina, UE a implementat politici pentru a sprijini Kievul financiar, politic și militar. În același timp, a făcut eforturi pentru a susține industria de apărare a Europei și pentru a contracara campaniile de război hibrid desfășurate de Rusia lui Putin în țările UE și nu numai.
Totuși, consideră Juraj Majcin, UE nu are, în acest moment, o strategie corespunzătoare care să contracareze revizionismul Rusiei.
„Această poziție reactivă este inadecvată pentru a contracara ceea ce este, probabil, cea mai urgentă provocare geopolitică a Europei”, avertizează analistul.
Înainte de invadarea Ucrainei, au existat semnale evidente că Vladimir Putin are o agendă revizionistă.
„Viziunea lui Putin asupra lumii poziţionează Rusia drept apărătorul valorilor tradiţionale împotriva a ceea ce el percepe ca fiind decadenţa Occidentului.
Războiul său împotriva Ucrainei, menit să nege identitatea națională a Kievului și viitorul său european, este o manifestare violentă a acestei ideologii.
Obiectivul inerent al actualei politici externe duse de Rusia este acela de a dizolva ordinea de securitate post-Război Rece în Europa, înrădăcinată în principiile Cartei de la Paris pentru o nouă Europă din 1990, care recunoaște dreptul fiecărui stat de a-și alege propriile aranjamente de securitate.
Ani de zile, membri-cheie ai UE – în special Germania, Franța și Italia – au subestimat ambițiile lui Vladimir Putin și au ignorat tonul revizionist din discursurile și scrierile sale, acordând prioritate relațiilor economice cu Rusia.
Răspunsul slab al UE la războiul purtat de Rusia împotriva Georgiei, în 2008, și agresiunea sa inițială împotriva Ucrainei, în 2014, nu au reușit să transmită Moscovei un mesaj puternic de descurajare”, scrie Juraj Majcin.
Rusia a dus la un alt nivel și războiul sub acoperire, „țintind” membrii UE și NATO prin sabotaj, campanii de dezinformare, interferențe electorale, atacuri cibernetice și tentative de asasinat, continuă analistul de la European Policy Centre.
Moscova și-a adaptat economia la starea de război, și a revizuit, recent, doctrina nucleară, scăzând semnificativ pragul de desfășurare a armelor nucleare, chiar și împotriva statelor non-nucleare.
„Putin a anunțat planuri concrete pentru producția în masă a noii rachete balistice cu rază intermediară Oreshnik, pe care Rusia a folosit-o, demonstrativ, în Ucraina și pe care Belarus dorește să o găzduiască pe teritoriul său. Aceste acțiuni sunt în mod clar concepute pentru a descuraja UE și NATO în eforturile de a acorda sprijin constant pentru Kiev.
Europa trebuie să treacă de la gestionarea crizelor pe termen scurt la o strategie pe termen lung. Chiar dacă s-ar obține o încetare a focului în Ucraina, peisajul geopolitic nu s-ar întoarce la starea sa de dinainte de februarie 2022.
Trăim într-o lume nouă, în care UE trebuie să-și definească interesele de bază față de Rusia și să articuleze o viziune pentru realizarea ei”, mai scrie Juraj Majcin.
O strategie robustă trebuie să se bazeze pe descurajare și izolare. Pe termen scurt, obiectivul principal al UE ar trebui să fie descurajarea Rusiei de la lansarea unei agresiuni împotriva oricărui stat membru al UE sau NATO sau împotriva altor țări europene din „străinătatea sa apropiată” – Georgia, Moldova, Armenia etc.
„Pentru a realiza acest lucru, UE trebuie să consolideze rolul de descurajare și apărare al NATO. Noua conducere a NATO și nou-numitul comisar al UE pentru apărare creează o aliniere promițătoare pentru a promova această agendă.
Deși este sensibilă din punct de vedere politic, UE trebuie, de asemenea, să se pregătească să reziste oricăror încercări ale administrației Trump de a impune Ucrainei condiții de pace care nu conțin și garanții de securitate solide și cuprinzătoare.
O poziție puternică și unitară între statele membre ale UE este esențială nu numai pentru a susține suveranitatea Ucrainei, ci și pentru a preveni destabilizarea în continuare a securității europene”, punctează Juraj Majcin.
În același timp, continuă analistul de la European Policy Centre, UE trebuie să descurajeze Rusia în ceea ce privește campania continuă de sabotaj și război hibrid dusă împotriva statelor membre, inclusiv interferența electorală și distrugerea cablurilor submarine.
„Întrucât descurajarea Rusiei poate fi costisitoare și provocatoare, în special în protejarea infrastructurii subacvatice, UE ar trebui, totodată, să pună în prim plan descurajarea Moscovei prin sancțiuni severe și alte măsuri punitive.
Izolarea ar trebui să fie un element important al politicilor UE de confruntare cu rețelele globale ale Rusiei. Pe continentul european, UE trebuie să-și consolideze eforturile de a contracara influența Rusiei nu numai în interiorul granițelor sale, ci și în țările candidate, așa cum se vede în Georgia și Moldova, deși cu rezultate diferite.
Acest vid de putere rezintă o oportunitate strategică pentru UE și statele sale membre de a se poziționa ca un partener mai atractiv pentru țările din așa-numitul Sud Global, slăbind astfel poziționarea Rusiei în aceste regiuni.
Acest lucru ar necesita ca Bruxelles-ul să adopte o abordare mai pragmatică și mai flexibilă”, mai scrie Juraj Majcin.
Pe termen lung, o întrebare deschisă este dacă Europa ar trebui să se pregătească pentru o potențială schimbare de regim în Federația Rusă, punctează Juraj Majcin.
„Actualul regim din Rusia nu dă semne de modificare a ostilității față de Ucraina și Occident. De asemenea, este important să recunoaștem că societatea rusă continuă să susțină în mare măsură războiul din Ucraina.
Mulți tineri ruși, formați de un sistem de învățământ controlat de stat, au preluat retorica belicosă și permanentizează o ostilitate profund înrădăcinată față de Occident.
„Prin urmare, chiar și în cazul unei schimbări de regim, nu este sigur că politica externă revizionistă a Rusiei s-ar schimba fundamental. Indiferent de soarta regimului, UE trebuie să fie pregătită pentru toate scenariile – fie că se confruntă cu o agresiune reînnoită din partea Rusiei sau se confruntă cu prăbușirea și implozia sa internă, un scenariu mai puțin probabil având în vedere mecanismele de control bine înrădăcinate ale Kremlinului.
Pe lângă evoluțiile interne ale Rusiei, strategia UE pentru Rusia se confruntă cu o provocare inevitabilă a alianței tot mai mari dintre Moscova și Beijing, în cadrul așa-numitului «parteneriat fără limite».
Dovezi copleșitoare indică faptul că Beijingul a furnizat material militar Rusiei.
Cu toate acestea, acest parteneriat Moscova – Beijing nu este lipsit de probleme. Multe dintre acțiunile Rusiei au pus China într-o situație dificilă, în special din cauza amenințările nucleare ale lui Putin și, mai recent, prin implicarea Coreei de Nord în războiul din Ucraina.
Obiecțiile nuanțate ale Beijingului, ca răspuns la aceste mișcări, arată dorința sa de a menține o oarecare distanță față de cele mai controversate mișcări ale Moscovei.
Pentru UE, principalul obiectiv strategic este dublu: să perturbe și să slăbească axa China-Rusia și să împiedice China să exercite influență asupra aranjamentelor de securitate ale Europei”, arată Juraj Majcin.
Crearea și executarea unei strategii atât de mari nu va fi ușoară, crede Juraj Majcin. Atractia așa-numitelor „vreme bune”, scrie analistul de la European Policy Centre, când Rusia era considerată un partener de încredere și furnizor de energie „ieftină” încă persistă în mai multe capitale europene, în special la Berlin.
„Complicând lucrurile și mai mult, demagogii pro-ruși din UE, precum Viktor Orbán din Ungaria, Robert Fico din Slovacia și Herbert Kickl din Austria, susțin în mod deschis agenda de politică externă a Moscovei.
Țările cele mai expuse războiului secret al Rusiei, în special de-a lungul flancurilor estice și nordice ale NATO, ar trebui să conducă inițiative strategice pentru a contracara activitățile maligne ale Moscovei.
În timp ce războiul din Ucraina a arătat agilitatea tactică relativă a UE, a dezvăluit și deficiențele sale ca «strateg». Dacă UE dorește să fie un actor global serios, trebuie să dezvolte și să pună în aplicare o strategie coerentă pentru a contracara cea mai importantă amenințare.
Acest lucru este crucial nu numai pentru asigurarea securității europene viitoare, ci și pentru consolidarea poziției Europei pe scena globală”, încheie analistul Juraj Majcin.
CITEȘTE ȘI: