Disidentul rus Alexei Navalnîi continuă ”lupta” cu Vladimir Putin și din spatele gratiilor, acolo unde are de ispășit o pedeapsă de nouă ani pentru fraudă și este pasibil de o altă condamnare – douăzeci de ani – pentru așa-zise ”activități teroriste”.
Navalnîi și-a petrecut jumătate din perioada pe care trăit-o, până acum, în închisoare, în sistem ”izolare”, fiind pedepsit de unsprezece ori pentru diferite ”abateri” disciplinare pe care le-a etichetat drept ”șicane” ale conducerii penitenciarului de maximă siguranță IK-6 Melekhovo – ”iad al torturii și al umilințelor”.
Cum încă nu i s-a interzis dreptul la lectură, Navalnîi face o paralelă între sistemul penitenciar marca ”Stalin” și cel marca ”Putin”, concluzia sa fiind că ”gulagul sovietic” există și – chiar dacă suntem în anul 2023 – continuă să adopte o politică de dezumanizare și batjocorire a celor care se opun conducerii de la Kremlin.
Pornind de la cartea ”Mărturia mea”, scrisă de disidentul rus Anatoly Tikhonovich Marchenko – cel care a murit în 1986, după greva foamei, la vârsta de 48 de ani, și care a fost închis o perioadă îndelungată în închisorile comuniste din Rusia din cauza ideilor sale contrare regimului -, Alexei Navalnîi ajunge la concluzia că, din păcate, nu s-a schimbat nimic în Rusia lui Vladimir Putin.
Anatoly Tikhonovich Marchenko a primit, post-mortem, în 1988 – în același timp fiind premiat și Nelson Mandela -, Premiul Saharov pentru libertatea de gândire, înființat de Parlamentul European.
”Umanizarea” sistemului penitenciar din Rusia, după moartea lui Stalin, s-a transformat, încetul cu încetul, doar într-o sintagmă lipsită de conținut, transmite Navalnîi, iar scopul în sine nu este reeducarea infractorilor, ci doar punerea în practică a unor ”instrucțiuni ilegale” ale conducerii Rusiei și înfrângerea disidenților politice care contestă acțiunile lui Vladimir Putin.
Gulagul sovietic încă există, avertizează Alexei Navalnîi, iar oponenții regimului se află într-un pericol major, în fiecare zi.
”Da, sistemul penitenciar sovietic a trecut printr-o anumită umanizare după moartea lui Stalin, care a ordonat crearea unor lagăre ale morții, dar după aceea a rămas neschimbat. Nu are nimic de-a face cu reeducarea infractorilor, are ca scop doar dezumanizarea, batjocorirea și servirea instrucțiunilor ilegale ale conducerii politice a țării. «Dacă e nevoie – eliberăm, dacă e nevoie – putem găsi cu ușurință un motiv pentru prelungirea termenului de încarcerare, dacă ne ordonați, atunci vom ucide și vom spune că deținutul a murit din cauza unei pneumonii».
Deci sistemul penitenciar al Rusiei este același gulag sovietic, chiar dacă tocmai au adăugat câte o biserică în fiecare zonă. Acest sistem nu este supus niciunei reforme și, în Frumoasa Rusie a Viitorului, trebuie reconstruit complet”, spune Alexei Navalnîi.
Citește și: