EXCLUSIV VIDEO | Pascale Joannin, director al Fundației Robert Schuman: ”Putin detestă Europa. Războiul împotriva Ucrainei reprezintă pentru el doar un pretext pentru a se răfui cu Occidentul”
This browser does not support the video element.
Agresiunea rusă în Ucraina se bazează pe false motive invocate de Vladimir Putin, acest război reprezintă, de fapt, pentru liderul de la Kremlin doar un pretext de răfuială cu Occidentul, spune Pascale Joannin, specialist în științe politice și director al Fundației Robert Schuman – Paris, în interviul pe care l-a acordat în exclusivitate pentru Gândul. Pentru directoarea Fundației Robert Schuman din Paris este clar că Vladimir Putin urăște Europa, valorile democratice ale europenilor, precum și modul de viață liber din Occident.
Pascale Joannin spune că, din cauza calculelor sale strategice și militare eronate, președintele rus nu a realizat că gestul său va determina o solidarizare și mai mare a statelor membre din Uniunea Europeană și din NATO. Mai mult, agresiunea militară rusă asupra unui stat suveran ca Ucraina nu a făcut decât să mărească prezența militară a Statelor Unite în Europa. Deși, inițial, părea că americanii se retrag de pe continent și că se concentrează pe arealul Indo-Pacific, războiul din Ucraina a redirecționat privirea strategică americană asupra Europei în vederea protejării ei.
Analistul francez vorbește și despre erorile făcute de anumite state membre ale Uniunii Europene, precum Germania, care nu și-au dat seama la timp că înțelegerile lor cu Rusia pentru import de gaze vor crea în timp o dependență periculoasă față de regimul lui Putin și că acesta îi va șantaja politic și geopolitic pentru atingerea unor obiective expansioniste.
Pascale Joannin este cunoscută ca promotoare a construcției europene și a valorilor democratice în Uniunea Europeană. A pledat pentru sancțiuni contra statelor și organizațiilor care se fac vinovate de încălcarea drepturilor omului și a dreptului internațional. Recent, a pledat la televiziunile franceze pentru continuarea sancțiunilor asupra regimului lui Vladimir Putin, acuzat de crime de război și crime împotriva umanității.
”Pericolul reprezentat de Putin este cel care a trezit întreaga Europă”
Bogdan Rădulescu: Care este analiza dumneavoastră asupra cauzelor și motivațiilor care au determinat războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei? Cum se vede acest război din perspectiva cuiva angajat în promovarea unității Uniunii Europene?
Pascale Joannin: În sine, războiul este o dramă. Când a fost creată Uniunea Europeană, în 1950, de către părinții ei fondatori – Robert Schuman, Konrad Adenauer, Alcide de Gasperi -, abia trecuseră cinci ani de la terminarea celui de al Doilea Război Mondial. Ideea de bază de la care au pornit pentru crearea UE a fost aceea că în Europa nu trebuie să mai existe războaie între popoarele europene. Acest plan a mers foarte bine, pentru că pacea în interiorul Uniunii Europene durează și azi.
Am avut, din păcate, în anii ’90, războiul din Balcani declanșat prin dezmembrarea fostei Iugoslavii. Dar acela a fost un război generat mai degrabă de prăbușirea unei entități statale artificiale. Statele componente ale fostei Iugoslavii erau ținute împreună de o manieră arbitrară. Acel conflict a fost unul teribil.
Acum, avem de-a face pe continentul european, la granițele Uniunii Europene, deci și ale României, cu un stat (Rusia) care agresează un alt stat (Ucraina). Această agresiune rusească se bazează pe false justificări. Chiar dacă pe teren vedem consecințele dramatice ale acestui război, observăm că această agresiune rusă împotriva Ucrainei a avut, paradoxal, ca o consecință pozitivă, dacă mă pot exprima astfel, faptul că a arătat o reacție unită a întregii Europe în fața amenințării rusești, o reacție solidară care a apărut fără întârziere. Iar această unitate a europenilor persistă chiar și după opt luni de la declanșarea acestei ”operațiuni militare” ruse dictate de Putin.
Europa s-a trezit. Pericolul reprezentat de Putin este cel care a trezit întreaga Europă. Uniunea Europeană a dat un răspuns în fața acestei agresiuni, unul concertat și solidar. Și, de opt luni încoace, indiferent de subiectul discutat, fie că a fost vorba despre sancțiunile care au trebuit să fie impuse Rusiei, fie despre o poziție oficială comună de adoptat, fie că s-au luat decizii privind apărarea, economia, am asistat la o reacție europeană imediată.
Războiul din Ucraina a pus, de asemenea, în alteră maximă o altă structură care nu mai este una doar europeană, dar din care fac parte multe state membre ale UE: Alianța Nord-Atlantică (NATO). Aceasta este, deci, a doua mare reacție occidentală pe care Putin a declanșat-o prin războiul său de agresiune.
Dacă s-ar fi gândit mai bine înainte de a invada Ucraina, poate nu ar mai fi decis invazia în Ucraina, fiindcă asta a generat reacții internaționale. Putin a solidarizat împotriva sa Uniunea Europeană, NATO, a întors împotriva sa chiar și Statele Unite, care, începând cu Obama, erau mai degrabă preocupate de zona Indo-Pacific și care, în mandatul lui Donald Trump, se repliaseră într-o formă de izolaționism. În timpul mandatului lui Joe Biden, atenția strategică a Statelor Unite revine asupra Europei. Dacă înainte, americanii păreau că se dezangajează progresiv din Europa, acum ei acum revin în forță în Europa pentru a o apăra.
Vedem că războiul din Ucraina are consecințe dramatice în plan energetic. În momentul în care Occidentul a reacționat cu fermitate și a ales să apere cauza Ucrainei, considerând că Ucraina este o țară care apără democrația, valorile europene, libertatea, și când am ales, deci, să fim de partea ucrainenilor, atunci, în mod automat, am fost obligați să impunem sancțiuni împotriva Rusiei, pentru a-i reaminti lui Putin că, în primul rând, a încălcat regula numărul unu: a ignorat complet principiile dreptului internațional. Acesta a fost primul pas greșit al lui Putin.
Pe urmă, Putin a călcat în picioare anumite valori la care, noi, europenii, ținem în mod special, iar modelul nostru de societate, bazat pe acele valori, lui Vladimir Putin, în mod vădit, nu îi este pe plac. Vedem clar cum acest război împotriva Ucrainei reprezintă de fapt doar un pretext pentru el de răfuială cu noi.
Ne putem foarte bine imagina situația în care, dacă lui Putin i-ar fi reușit planul militar în Ucraina, el nu s-ar fi mulțumit doar cu Ucraina. Ar fi mers mai departe. Occidentul a trebuit să îi demonstreze lui Putin că știm să ne apărăm, dincolo de chestiunile strict militare, un model de viață și anumite valori care sunt contestate de Rusia lui Putin.
”Europenii nu au realizat de la început cât de dependenți pot deveni față de Rusia”
De ce unele state ale Uniunii Europene au acceptat șantajul energetic al Rusiei?
Poate ar fi fost mai înțelept să ne fi pus mult mai devreme problema coordonării în comun a resurselor în vederea creării unei Europe Unite a energiei. Mai ales că, dacă ar fi să ținem seama de istoria creării Uniunii Europene, ar trebui poate să ne reamintim că mai întâi a apărut acea Europă a cărbunelui și oțelului. Cărbunele constituia la acea vreme, la începutul anilor ’50, una dintre principalele resurse de energie ale europenilor. De asemenea, am creat atunci Tratatul Euratom privind folosirea energiei nucleare. A fost semnat în 1956. Acesta reprezintă unul dintre cele două Tratate de la Roma. În ceea ce privește energie, Uniunea Europeană a avut încă de la formarea ei această idee gândită de părinții ei fondatori. Imaginați-vă această idee, în versiunea ei economică de azi, devenită subiect de reflecție comună pentru toate statele membre.
Trebuie să o spun clar: când avem un vecin care este cea mai mare țară din lume din punct de vedere geografic, care deține imense resurse energetice (petrol, gaze), grație întinderii sale geografice imense, și cu care, dintr-o prea mare lejeritate sau comoditate, facem schimburi comerciale care par la îndemână, când considerăm că resursele energetice ne vin mai simplu și mai ieftin din Rusia, cu care avem o frontieră terestră comună, atunci considerăm în mod naiv că totul este ușor și în avantajul nostru.
Ar fi trebuit probabil să fi cumpănit mai bine atunci când am început astfel de tranzacții energetice cu Rusia. În ziua când ne-am trezit că afacerile cu rușii nu mai merg, atunci am ajuns să ne tot întrebăm cum ne putem descurca.
Europenii nu au luat niciodată în calcul și cel mai rău scenariu posibil și nu au realizat de la început cât de dependenți pot deveni față de Rusia. Această dependență de Rusia ar fi fost de înțeles în cazul anumitor țări de Estul Europei care au stat sub cizmă sovietică și care au pe teritoriul lor infrastructuri de transport de gaze pentru că Moscova a fost cândva stăpână acolo. Această situație geopolitică s-a schimbat în 1989 și în 1990, dar infrastructurile de transport energetic din aceste țări au rămas în funcțiune și erau mai ușor de folosit în continuarea.
Dar, această situație este mai puțin de înțeles pentru Germania, care a făcut o alegere energetică un pic cam hazardată. S-a ajung până într-acolo încât dependența Germaniei față de gazul rus a devenit periculoasă. Nu doar că opțiunea ei energetică a făcut-o dependentă aproapae în totalitate de gazul din Rusia, dar germanii au acceptat ca unul din cancelarii lor (Gerhard Schröder) să devină ulterior unul dintre responsabilii companiei rusești Gazprom. În acest caz, complicitatea este prea mare. Acest gest politic al fostului cancelar german nu a fost pus sub semnul întrebării decât foarte târziu, din cauza izbucnirii războiului din Ucraina.
Sunt, deci, numeroase întrebări etice de pus în legătură cu anumiți lideri europeni care au acceptat să devină servitorii unui regim care nu este deloc pro-european, nici favorabil Uniunii Europene, ci dimpotrivă. Dar această realitate crudă aveam să o descoperim în mod brutal mai târziu, după 24 februarie 2022, odată cu agresiunea rusă în Ucraina.
”Putin este izolat, situația în care a adus Rusia nu mai are niciun viitor”
Putem preconiza când ar putea cădea regimul lui Putin?
Erorile strategice ale lui Putin și cele militare ale armatei ruse ne demonstrează clar viciile structurale ale regimului său. Ne imaginam înainte că regimul lui Putin este unul atotputernic. S-a demonstrat că nu e așa. Uniunea Sovietică a fost o mare putere. Să ne amintim ce era URSS înainte de 1989. Era a doua mare putere a lumii pe vremea confruntării din timpul războiului rece între Statele Unite și Uniunea Sovietică. Atunci URSS era gigantul, elevul bătăuș din clasă, cel care punea probleme Statelor Unite.
Nu întâmplător Vladimir Putin spune că cea mai mare catastrofă geopolitică a Rusiei a fost ziua în care a dispărut Uniunea Sovietică. Da, din punct de vedere geografic, Rusia rămâne cel mai mare stat din lume, dar cu o economie extrem de slabă. Produsul intern al Rusiei este un pic mai mic decât cel al Italiei.
Noi, în UE, suntem 27 de state membre. Se vede clar cum Rusia este acum blocată între o Europă pe care o detestă și China. Pentru că UE este formată din mai multe state, Kremlinul a încercat să introducă disensiuni între ele. Dar nici această operațiune nu i-a reușit. chiar dacă mai există grupuri pro-Putin în mai multe state ale UE, ele sunt minoritare. Putin nu a reușit, deci, să slăbească această unitate a europenilor, manifestată puternic începând cu 24 februarie.
Putin detestă Europa. De cealaltă parte, îi are pe chinezi în spate, care au avantajul puterii lor demografice. Dacă privim populația Chinei, aceasta a ajuns aproape la un miliard și jumătate. Federația Rusă are doar 150 de milioane și înregistrează în continuare un declin demografic. Deci, Rusia este blocată între acești doi poli (UE și China). Nu mai punem la socoteală Statele Unite care sunt din nou prezente în Europa cu trupe și armament.
Putin a comis propria sa eroare de analiză, și, de asemenea, a luat-o în calcul și pe cea din partea celor care îi sunt consilieri și strategi. Regimul Putin se află acum într-o situație extrem de delicată din cauza sancțiunilor internaționale, mai ales a celor din partea Occidentului. Dar, neavând sprijinul Chinei și nici pe cel din partea Indiei, Putin este din ce în ce mai izolat. Singurul sprijin diplomatic primit de Rusia împotriva sancțiunilor impuse de Occident a venit doar din partea a cinci state, printre care Coreea de Nord, Siria, Belarus. Asta înseamnă foarte puțin sprijin. Avem, în sfârșit, state care, fără să sprijine pe față sancțiunile, consideră că Putin a procedat greșit.
Imaginea însăși a Rusiei a fost subminată chiar de către liderul ei. Ce se va întâmpla atunci? Știu că la Moscova este un regim cu tendințe dictatoriale, cert autocratic. Putin este șeful său suprem. Nu știu ce ar putea face rușii în interiorul propriului lor stat pentru a-i spune direct, în față, lui Putin: ”Nu se mai poate continua în acest fel!”. Nu știu dacă rușii nemulțumiți vor declanșa o revoluție împotriva lui Putin. Au avut în istorie mai multe asemenea revoluții: cea din 1917 împotriva țarului, cea care a marcat sfârșitul Uniunii Sovietice… Ce vor fi capabili rușii să facă în această situație? S-ar putea întâmpla o revoltă contra lui Putin? O lovitură de stat pe termen scurt, mediu sau lung?
Imaginea Rusiei este acum deteriorată, relațiile ei internaționale sunt prost văzute în lume, inclusiv cele cu China. Chinezii nu au susținut regimul de sancțiuni occidentale contra Rusiei, dar i-a atras atenția lui Putin că nu face bine ceea ce face. Putin este acum foarte izolat. Situația în care a adus Rusia nu mai are niciun viitor.
Ce s-ar pute întâmpla de acum înainte în Rusia? Nefiind nici cetățean rus, nici la Kremlin, nici cititoare a minților celor care sunt în jurul lui Putin, nu știu ce soluție se poate imagina. Dar, privind din afară, pot spune că acest conflict declanșat de Putin este deja un pariu pierdut pentru el. Nu a reușit să câștige războiul. A pierdut din prieteni și din aliați sau din relațiile diplomatice cu lideri care au devenit brusc foarte reticenți față de Putin.
Cât despre sprijinul din partea populației, s-a văzut foarte bine că, atunci când a anunțat mobilizarea generală, rușii au început să fugă de înrolare. Toți rușii care au putut pleca, au părăsit Rusia. Practic, au fugit. Cei care au fost obligați să rămână, se ascund, exact ca în cele mai groaznice timpuri ale comunismului sovietic, și, ca să nu fie reperați, rămân cât mai neutri posibil. Probabil sunt foarte critici în sinea lor, dar nu pot spune nimic în mod deschis pentru că nu sunt liberi, așa cum suntem noi în Occident.
Rușii se află într-o stare de așteptare, sperând ca situația din țară să nu devină din ce în ce mai dramatică pentru ei, fiindcă nu mai pot călători liber în alte țări, nu mai pot găsi bunuri de larg consum ca înainte. Populația rusă nu are acces la o informare media corectă, efectul fiind o mare incertitudine asupra a ceea ce se întâmplă cu adevărat. Televiziunea rusă transmit doar versiunea Kremlinului. Populația manifestă deci neîncredere și pentru că nu au acces la toate informațiile adevărate, la zi.
Interviul cu Pascale Joannine poate fi urmărit și pe pagina de YouTube Gândul.
CITEȘTE ȘI: