EXCLUSIV VIDEO | ”Afacerile beton” ale Lafarge și împărțirea ”tortului profitului” cu ISIS. Analistul francez Pascale Joannin: ”O pată pe imaginea publică a unei companii cu renume internațional”

Uneori, în goana lor disperată de a obține un profit cu orice preț, companii importante din arena capitalismului global, ca și indivizii, își pierd busola morală. Așa cum unii comercianți plătesc ”taxe de protecție” către organizații mafiote ca să nu le devasteze sau să nu le dea foc la magazine, în același fel, la alte dimensiuni, procedează unele state și unele companii transnaționale pentru a-și continua liniștite business-ul în zone de conflict. Așa s-a petrecut și cu subsidiara din Siria a companiei mamă franceze Lafarge.

• Managerii ”Lafarge Cement Syria”, situată în regiunea Jalabiyeh, în nordul teritoriului sirian, au cumpărat materii prime pentru fabricarea cimentului direct de la furnizori coordonați de organizația teroristă Statul Islamic (ISIS, în arabă Dahesh).
• Lafarge și-a recunoscut vinovăția, într-un acord încheiat cu Departamentul de Justiție din SUA, și a fost de acord să plătească amenda de aproape 778 de milioane de dolari, una dintre cele mai mari date unei companii private pentru că a sprijinit organizații teroriste.
• Analistul politic Pascale Joannin, directoare a Fundației Robert Schuman din Paris, consideră că Lafarge a încălcat normele internaționale și că, prin pactul de neagresiune stabilit cu jihadiștii din ISIS, și-a pierdut reputația la nivel internațional.

Filiala Lafarge din Siria făcea donații lunare către organizațiile Statul Islamic și către organizația concurentă Al Nusra (afiliată la organizația teroristă Al Qaida). Practic, Lafarge oferea bani pentru ca angajații și clienții companiei să treacă liber prin punctele de control din zonele ocupate de jihadiști. Aproape 6 milioane de dolari a plătit sucursala Lafarge celor două grupări teroriste, din 2013 până în 2014, pentru protecție și pentru a permite funcționarea în continuare a fabricii sale de ciment din nordul Siriei.

În timp ce zeci de mii de oameni sufereau de pe urma violențelor și a cruzimii jihadiștilor din organizația Statul Islamic – crime, deplasări forțate de populație, distrugeri de orașe și de infrastructuri economice -, iar Occidentul făcea costisitoare eforturi militare de a elimina ISIS, directorii sucursalei din Siria a companiei franceze Lafarge făceau tranzacții avantajoase cu jihadiștii. Totul s-a bazat pe o înțelegere secretă între managerii  Lafarge și teroriști, astfel încât ISIS să nu atace, să nu distrugă sau să nu confiște fabrica de ciment din Jalabiyeh. Înțelegerea era văzută de unul dintre directorii Lafarge ca o împărțire cu grupările teroriste a unui ”tort” în care intră orice este profit.

Nu întâmplător Breon Peace, procurorul american din New York, care a anchetat această tranzacție rușinoasă din punct de vedere al eticii afacerilor, a declarat-o direct: ”Lafarge a făcut o înțelegere cu diavolul”. Oficialul american a condamnat compania franceză la plata unei sume totale de aproape 778 de milioane de dolari pentru o asemenea ”relație comercială” ilicită cu organizația teroristă a Statului Islamic.

Pe baza datelor obținute din investigații, autoritățile judiciare americane au dezvăluit că firma Lafarge a elaborat chiar scheme de retribuție cu liderii organizației teroriste, sub forma unui „acord de împărțire a veniturilor”, venituri rezultate din cantitatea de ciment pe care o poate vinde. Jihadiștii din ISIS au tratat relația de afaceri cu firma franceză pe baza principiului coranic numit ”zakat” (în limba română poate fi tradus prin zeciuială). Zece la sută din profitul obținut trebuia plătit în ”acțiuni de caritate” către ISIS.

Departamentul de Justiție din Statele Unite a prezentat probe din care reieșea că un director al filialei Lafarge din Siria ar fi declarat public că, pentru a continua afacerea companiei, atât conducerea, cât și angajații trebuiau să fie gata să împartă „tortul” cu teroriștii din ISIS și Al Nusra.

În pledoaria sa, procurorul american și-a explicat decizia. El a menționat că liderii filialei companiei franceze care au făcut afaceri cu teroriști străini, cu jihadiști sadici care au afectat securitatea Statelor Unite și a aliaților săi și au ucis cetățeni occidentali, au făcut-o pentru profit.

Lafarge a recunoscut că a făcut afaceri cu jihadiștii din ISIS, asumându-și în același timp culpa morală și penală. Ancheta asupra ”afacerilor” Lafarge cu organizațiile teroriste este considerat un caz-test în Franța, unde nicio companie nu a fost vreodată judecată sub acuzația de complicitate la crime împotriva umanității.

”Companiile care nu respectă sancțiunile internaționale sunt puse la index”

O analiză pertinentă asupra semnificațiilor unei asemenea tranzacții în afara normelor etice ale business-ului obișnuit în lumea occidentală a făcut-o Pascale Joannin, analist politic și directoare a Fundației Robert Schuman din Paris.

Pascale Joannin este cunoscută ca promotoare a construcției europene și a valorilor democratice în Uniunea Europeană. A luat poziții contra valului de terorism organizat de ISIS care s-a abătut în Europa, a pledat pentru sancțiuni contra statelor și organizațiilor care se fac vinovate de încălcarea drepturilor omului și a dreptului internațional. Recent, a pledat la televiziunile franceze pentru continuarea regimului de sancțiuni asupra regimului lui Vladimir Putin, acuzat de crime de război și crime împotriva umanității.

Directoarea Fundației Robert Schuman din Paris a explicat, în exclusivitate pentru Gândul, cazul Lafarge.

”Fie că vorbim despre Lafarge sau de oricare altă companie, un lucru este sigur: în ziua de azi, când este impus un regim de sancțiuni sau un boicot internațional, companiile care nu respectă cu strictețe nici sancțiunile, nici boicotul, pot intra în conflict cu comunitatea internațională. Aceste companii sunt puse la index pentru nerespectarea regulilor internaționale.

La începutul sancțiunilor împotriva Rusiei, spre exemplu, a fost impusă regula următoare: «toate sancțiunile, dar nimic altceva decât sancțiunile». A existat un prim pachet de sancțiuni, iar recent s-a ajuns la cel de al optulea.

Companiilor și firmelor private li se aplică și lor regula: «trebuie respectate sancțiunile, nimic altceva decât sancțiunile, dar toate sancțiunile». Firmele private știu foarte bine că, în cazul în care nu respectă regimul de sancțiuni impus unor state sau unor organizații, pot fi condamnate.

Este vorba de o condamnare mai mult morală – sau etică, așa cum ați subliniat -, dar și una financiară serioasă. O asemenea condamnare reprezintă o pată pe imaginea publică a unei companii cu renume internațional. Or, după cum știți, pe piața internațională notorietatea, reputația sunt elemente extrem de importante în evaluarea valorii unei firme private.

Aceste reguli de respectarea a sancțiunilor menționate mai sus nu sunt făcute să împiedice funcționarea normală a companiilor, ci sunt impuse cu scopul de a sublinia foarte clar ideea ca anumiți indivizi, anumite state sau anumite organizații să nu încalce dreptul internațional, drepturile omului sau dreptul public internațional. Deci, aceasta este regula și ea trebuie respectată.

Un astfel de regim de sancțiuni impus poate dura mai mult sau mai puțin, dar atât timp cât el este în funcțiune, fie că este impus unor organizații teroriste, Rusiei, Iranului sau împotriva Coreii  de Nord ori împotriva Belarus – sunt doar câteva state, din fericire –, trebuie respectat.

Dacă o companie vrea să aibă o bună reputație în ochii opiniei publice internaționale, dacă vrea să îi fie respectată notorietatea, trebuie să fie atentă să aplice sancțiuni și să le respecte cu fidelitate”, a spus  Pascale Joannin.