ANALIZĂ | Arcul de INSTABILITATE dintre Rusia lui Putin și UE. Care sunt țările europene rămase „la mijloc” după declanșarea conflictului din Ucraina
Războiul din Ucraina a lăsat un grup de țări europene „la mijloc”, mai vulnerabile și nesigure decât oricând. Aceste țări – Armenia, Bosnia și Herțegovina, Georgia, Moldova și Serbia – se găsesc în ceea ce poate fi numit un „arc de instabilitate” între Rusia și Uniunea Europeană.
Thomas de Waal, Dimitar Bechev și Maksim Samorukov analizează problemele cu care se confruntă aceste state intermediare. Analiza examinează modul în care Rusia încearcă să-și mențină influența și efectul de pârghie în ele, slăbiciunile pe care încearcă să le exploateze și narațiunile în schimbare pe care le folosește pentru a câștiga loialitatea alegătorilor swing și a descuraja Occidentul.
Toate aceste state intermediare se află în afara Uniunii Europene și NATO, dar construiesc legături mai strânse cu UE: mai multe sunt potențiali membri ai Uniunii.
- Aceste state mențin, de asemenea, multe legături cu Rusia și găzduiesc forțe politice pro-ruse și interese de afaceri.
- Statele amintite mai cumpără, încă, gaz rusesc.
- Armenia este membră a două instituții conduse de ruși — Uniunea Economică Eurasiatică și (deocamdată, cel puțin) Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) —, dar este în proces de reevaluare a utilității apartenenței la aceste organizații.
„Din anul 2022, UE și Statele Unite au desfășurat noi resurse politice și economice substanțiale pentru a sprijini aceste state intermediare. UE și-a relansat procesul de extindere, care a fost blocat din 2013, și a dat statut de candidat Moldovei, Ucrainei și (condiționat) Georgiei – ceea ce ar fi fost de neconceput cu puțin mai mult de doi ani în urmă. UE a înființat Misiunea Uniunii Europene în Armenia (EUMA), pentru a monitoriza granița, prima astfel de misiune într-o țară care este membră a CSTO condusă de Rusia. Moldova este salvată de dependența sa de gazul rusesc.
Procesul de extindere mai are încă un drum lung de parcurs, înainte ca țările candidate să obțină statutul de membru efectiv, lăsând guvernelor UE sceptice multe oportunități de a exercita dreptul de veto. Opinia publică din țările intermediare este din ce în ce mai pro-europeană, dar societățile sunt încă divizate.
În toate aceste țări, o mare parte a populației spune că își dorește relații bune atât cu Rusia, cât și cu țările Uniunii Europene.
În Serbia, de exemplu, 51% dintre oameni doresc să fie în relații bune atât cu Rusia, cât și cu UE (13% sunt pro-occidentali, dar doresc să mențină legăturile cu Moscova, în timp ce 38% doresc ca Rusia și Occidentul să beneficieze de un tratament egal), conform unui sondaj din anul 2022 al Institutului Republican Internațional (IRI).
Calea pe care o vor lua aceste țări va fi în mare măsură determinată de evoluțiile aflate în afara controlului lor – în special, cursul războiului din Ucraina și discuțiile complexe din interiorul UE despre viitorul proiectului european.
Dacă Rusia reușește chiar și parțial, în războiul său de agresiune din Ucraina, destabilizarea sau acțiunea militară împotriva celorlalți vecini ai săi nu poate fi exclusă.
În schimb, succesul militar ucrainean împotriva Rusiei și o cale accelerată către aderarea la UE pentru Ucraina măresc perspectivele europene ale altor state”, notează autorii în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
„Armenia și Moldova, țări mici și sărace, cu guverne pro-europene”
Geografia contează, continuă Thomas de Waal, Dimitar Bechev și Maksim Samorukov. Statele din Balcanii de Vest sunt înconjurate de țări UE, ceea ce limitează ambițiile politice ale Rusiei în zonă– chiar dacă deziluzia față de UE, din cauza ritmului lent al extinderii, oferă Moscovei o pârghie.
„Nu același lucru se poate spune despre Moldova, cu atât mai puțin despre Georgia și Armenia. Granița Georgiei cu Rusia și conflictele de trei decenii asupra Abhaziei și Osetiei de Sud, recunoscute ca independente de Moscova în 2008, o fac vulnerabilă la orice schimbări în războiul Rusiei cu Ucraina. Aceasta explică sentimentul de vulnerabilitate care determină apropierea ușoară a guvernului georgian de Rusia în multe probleme, începând cu 2022.
Când vine vorba de Armenia și Moldova, geografia este nimic mai puțin decât critică. Există multe asemănări în profilurile lor politice: ambele țări sunt mici și sărace după standardele europene și ambele au, în prezent, guverne pro-europene și circumscripții societale mari care sunt încă apropiate de Rusia.
Armenia, totuși, este departe de UE, cuprinsă între Azerbaidjan, Georgia, Iran și Turcia. Mai mult, nu are relații diplomatice cu Azerbaidjan și Turcia. Rusia este încă, în mod implicit, principalul său furnizor de securitate și energie – o dependență pe care guvernul armean o semnalează și dă de înțeles că ar vrea să o rupă.
Cei doi vecini ai Moldovei, dimpotrivă, sunt România – o țară membră UE – și Ucraina, un stat-coleg candidat pentru aderarea la UE. Sprijinul ambilor vecini a permis Moldovei să facă din UE, mai degrabă decât Rusia, principalul furnizor de gaze din anul 2022 și să înceapă negocierile de aderare cu Bruxellesul fără a suferi, până acum, o reacție majoră din partea Rusiei.
Lucrătorii din Armenia și Moldova pleacă în străinătate pentru a căuta un loc de muncă și trimit acasă bani. Din nou, există un contrast puternic.
- Deținătorii de pașapoarte moldoveni (inclusiv în teritoriul separatist al Transnistriei) se bucură de călătorii fără viză în UE, iar mulți moldoveni au acum și pașapoarte românești, ceea ce înseamnă că își pot găsi un loc de muncă în Europa, ceea ce, la rândul său, exacerbează exodul creierelor din țară.
- În schimb, până la 300.000 de armeni mai lucrează încă în Rusia, deși mulți s-au întors acasă începând cu anul 2022.
Pe lângă războiul din Ucraina, pentru care 2024 va fi un an critic, viitorul pe termen mediu al Armeniei, Georgiei și Moldovei va fi determinat de alți trei factori geopolitici în care UE și Rusia vor juca un rol: preocupările de securitate internă, alegerile și deciziile luate de liderii politici. În același timp, scenariul va ține cont și de cât de repede și cu succes decurge politica de extindere renovată a UE”, mai menționează cei trei autori ai analizei.
Un concurs pentru inimi și minți
Cea mai publică manifestare a confruntării dintre Rusia și Occident în țările intermediare este în domeniul ideilor.
Din anul 2022, Moscova și-a schimbat mesajul. Rusia slăbită de astăzi pune mai puțin accent pe rolul său de patron al securității și furnizor de energie și mai mult pe un mesaj ideologic, respectiv acela că oferă un pol alternativ pentru Occident și în special pentru „hegemonia globală” al Statelor Unite, care sunt portretizate ca fiind păpușar al țărilor europene nedoritoare, precizează Thomas de Waal, Dimitar Bechev și Maksim Samorukov.
„În acest scop, președintele rus Vladimir Putin și-a însușit vocabularul occidental despre valori, alegere și, mai ales, suveranitate pentru a stimula viziunea alternativă a Rusiei. Într-un discurs la Consiliul Poporului Mondial al Rusiei, din 28 noiembrie 2023, Putin a spus:
«Acum luptăm nu doar pentru libertatea Rusiei, ci pentru libertatea lumii întregi. Putem spune sincer că dictatura unui singur hegemon devine decrepită. Noi o vedem și toată lumea o vede acum. Ea scapă de sub control și este pur și simplu periculos pentru alții. Acest lucru este acum clar pentru majoritatea globală. Dar din nou, țara noastră este acum în fruntea construirii unei ordini mondiale mai echitabile. Și aș dori să subliniez acest lucru: fără o Rusie suverană și puternică, nu este posibil un sistem internațional durabil și stabil»
În lupta pentru inimile și mințile oamenilor din Europa de Est, conducerea rusă susține rareori că este mai prosperă decât Occidentul. Mai degrabă, se concentrează pe critica a două aspecte-cheie ale Occidentului.
- Primul îl reprezintă presupusele standarde duble ale țărilor occidentale și incapacitatea de a se ridica la nivelul retoricii lor înalte.
- Al doilea aspect ar fi decadența lor morală.
Un accent pe valorile tradiționale și pe problemele de gen și LGBTQ, în special, este conceput pentru a obține sprijinul circumscripțiilor conservatoare din Europa de Est pentru Rusia. Agenda tradiționalistă necesită zero efort din partea susținătorilor săi, dar le permite acestora să se considere superiori din punct de vedere moral, pur și simplu pentru că nu aparțin comunității LGBTQ.
Biserica Ortodoxă Rusă (ROC), care a sprijinit puternic războiul Rusiei în Ucraina, este un aliat cheie în propagarea acestui mesaj. Mai multe biserici ortodoxe din Europa de Est fie sunt afiliate direct, fie au relații strânse cu Republica Moldova, permițând Moscovei să ocolească guvernele și mass-media locale pentru a răspândi un mesaj pro-rus în sute de parohii.
În Moldova, de exemplu, în ciuda atitudinii pro-occidentale a guvernului, aproximativ 90 la sută dintre credincioșii ortodocși aparțin Bisericii Ortodoxe din Moldova, care este în comuniune cu ROC.
Chiar dacă zeci de preoți și-au schimbat credința, din anul 2022, față de Mitropolia de limbă română a Basarabiei, care face parte din Biserica Ortodoxă Română, conducerea Bisericii Ortodoxe din Moldova a fost echivocă cu privire la războiul din Ucraina și mulți dintre preoții săi de frunte sunt puternic pro-rus”, mai scriu Thomas de Waal, Dimitar Bechev și Maksim Samorukov.
„Rusia va lucra din greu pentru a sprijini forțele politice cu orientare pro-Moscova în alegerile din Moldova”
Biserica Ortodoxă Georgiană este, de asemenea, mai aproape de Rusia decât o mare parte a publicului larg și a luat o poziție relativ blândă față de război, încercând să mențină relații atât cu Patriarhia Moscovei, cât și cu Patriarhul Ecumenic din Istanbul, punctează Thomas de Waal, Dimitar Bechev și Maksim Samorukov.
În schimb, biserica națională a Armeniei, Biserica Apostolică Armenă, este o Biserică Ortodoxă Orientală, care nu este afiliată nici cu bisericile ruse, nici cu cele ucrainene. Împărtășește o agendă de „valori tradiționale”, dar nu și agenda geopolitică a Rusiei cu privire la Ucraina.
„Rusia și UE atrag ambele circumscripții centrale din statele intermediare și pe cei care ar putea fi numiți alegători swing: mulți oameni care nu sunt ferm dedicați nici unei traiectorii occidentale, nici pe cea estică pentru țara lor. În toate aceste țări, situația politică este extrem de volatilă. Moscova crede în mod clar că, inclusiv în țările care și-au luat un angajament formal de aderare la UE, jocul nu este pierdut.
Aceasta înseamnă că Rusia va lucra din greu pentru a sprijini forțele politice cu orientare pro-Moscova în alegeri, cum ar fi viitoarele voturi prezidențiale și parlamentare din Moldova. În ciuda interzicerii oficiale a difuzării mass-media de stat ruse acolo, Moscova reușește totuși să ajungă la o audiență largă prin utilizarea rețelelor locale din regiunea autonomă Găgăuzia pro-rusă, precum și a rețelelor sociale. În propaganda sa, Kremlinul prezintă integrarea Moldovei în UE ca pe o cortină de fum pentru absorbția țării de către România și promovează narațiunile anti-LGBTQ prezentate ca «valori tradiționale».
Aceștia din urmă rezonează în public mai ales pentru că sunt susținuți de Biserica Ortodoxă din Moldova și se pliază cu prejudecățile profund înrădăcinate din societatea moldovenească: în sondajele de opinie, peste 70 la sută dintre moldoveni spun că nu ar accepta o persoană LGBTQ drept vecină.
În Serbia, un guvern hibrid autoritar-democrat susține că aderarea la UE este obiectivul său strategic, dar refuză să se alinieze sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei. Încă solicită sprijinul diplomatic rusesc în lupta împotriva independenței Kosovo, votând în mod obișnuit împotriva Moscovei la Adunarea Generală a ONU.
O situație similară se desfășoară în Georgia, unde partidul de guvernământ Visul Georgian a promovat oficial aderarea la UE, extinzând în același timp diverse forme de cooperare cu Rusia. În democrațiile slabe din Moldova și Armenia, partidele de guvernare pro-europene se luptă cu partidele de opoziție care doresc să încline țara înapoi spre Rusia”, avertizează autorii analizei.
„Principiul unanimității în procesul decizional al UE poate încă încetini sau stopa perspectivele de aderare ale țărilor candidate”
Invadarea Ucrainei de către Rusia a dat o lovitură gravă capacității sale de a proiecta o putere militară și economică în vecinătatea sa.
Un număr de țări care nu sunt membre nici ale UE, nici ale NATO și care, în anii dinainte de război, păreau să rămână pentru totdeauna într-o zonă gri între Rusia și Occident, s-au trezit brusc mult mai bine poziționate pentru a face progrese pe calea integrării euro-atlantice și consolidarii cooperării atât cu UE, cât și cu Statele Unite.
„Cu toate acestea, rămân multe impedimente, nu în ultimul rând principiul unanimității în procesul decizional al UE, care poate încă încetini sau stopa perspectivele de aderare ale țărilor candidate. Într-o țară precum Armenia, al cărei guvern aspiră la o aliniere mai strânsă cu Occidentul, statele europene se confruntă cu o problemă imediată: cum să asiste un guvern care se bazează în mare măsură pe gazul și grâul rusești și care, în calitate de membru al Uniunii Economice Eurasiatice, este descalificat de la a urma un acord de liber schimb cu UE.
Mai mult, chiar dacă sentimentul pro-european a crescut, societățile din țări precum Armenia, Bosnia și Herțegovina și Moldova sunt divizate, iar sondajele de opinie sugerează că există mulți „alegători swing”, care sunt receptivi la mesajele atât ale Rusiei, cât și ale Occidentului.
Apelul Kremlinului nu s-a limitat niciodată doar la probleme financiare sau militare. Confruntarea sa din ce în ce mai adâncă cu Occidentul a împins Moscova să creeze mesaje mai sofisticate și mai cuprinzătoare în încercarea sa de a-și prezenta viziunea ca o alternativă viabilă la o ordine internațională condusă de Occident.
Rusia se pricepe să profite de conflictele locale, să valorifice tensiunile preexistente și să recruteze sprijinul unor segmente nemulțumite ale societății.
Mesajele negative despre Occident au o audiere deosebit de simpatică în acele segmente, în special în rândul credincioșilor creștini ortodocși, care se consideră adepți ai «valorilor tradiționale» și sunt sceptici față de valorile liberale promovate în țările occidentale.
Rusia face apel și la cei dezavantajați din punct de vedere economic, cum ar fi fermierii rurali și muncitorii migranți, care nu văd beneficiile economice evidente imediate ale integrării europene și sunt mai obișnuiți să-și vândă produsele în Rusia decât țărilor UE sau să lucreze acolo”, mai scriu Thomas de Waal, Dimitar Bechev și Maksim Samorukov.
Citește și: