Arestarea ministrului adjunct al Apărării din Rusia, Timur Ivanov, în apogeul războiului împotriva Ucrainei, este un semn evident al diviziunilor în cadrul Guvernului rus, consideră jurnalistul Andrei Pertsev. Grupurile influente care luptă pentru putere se atacă acum și mai agresiv decât înainte de război. În astfel de condiții, nu mai sunt în pericol doar jucătorii singuratici sau reprezentanții minori ai diferitelor clanuri, ci și figurile centrale.
Într-o întorsătură neașteptată a evenimentelor, continuă Pertsev, ministrul adjunct al Apărării a fost arestat imediat după o întâlnire cu colegii din Ministerul Apărării – inclusiv Serghei Șoigu -, în data de 23 aprilie, și acuzat de luare de mită.
Vestea arestării sale a apărut ceva mai târziu în acea seară, dar fără imaginile perchezițiilor în proprietățile de lux sau ale sumelor uriașe de numerar descoperite într-un seif, așa cum se obișnuiește în cazurrile de corupție din Rusia.
„Ulterior, Ivanov s-a prezentat în instanță în uniformă militară, chiar dacă generalii arestați sunt de obicei judecați în civil, tocmai pentru a evita deteriorarea imaginii forțelor armate.
Arestarea viceministrului a fost planificată în grabă. O altă dovadă indirectă în acest sens este tăcerea șefului lui Ivanov, Serghei Șoigu, care a părut, pur și simpu, împietrit de arestarea adjunctului său.
Cei din spatele dosarului întocmit împotriva lui Ivanov au avut toate motivele să acționeze rapid, deoarece acesta s-ar putea dovedi a fi un caz de referință pentru regimul Putin. Viceministrul este cel mai înalt oficial rus în exercițiu care se confruntă cu acuzații penale de când fostul ministru al Economiei, Alexei Ulyukayev, a fost arestat în anul 2016.
Dar Ivanov ar putea fi descris ca un personaj mult mai greu decât Ulyukayev, pentru că el controla sume mult mai mari de bani și, în practică, avea mult mai multă influență și autoritate”, precizează Andrei Pertsev.
Ulyukayev, continuă jurnalistul Andrei Pertsev – în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace – a fost o figură singuratică în cadrul aparatului de stat din Rusia.
Timur Ivanov este un reprezentant proeminent al unui clan influent. Acest clan i-ar include pe Serghei Șoigu, ministrul Apărării, Ghenadi Timchenko, un om de afaceri apropiat lui Putin, vicepreședintele Consiliului Federației, Iuri Vorobyov și fiul său, guvernatorul regiunii Moscova, Andrei Vorobyov.
„Timur Ivanov era efectiv responsabil de o resursă importantă pentru acest clan, în valoare de trilioane de ruble: toate proiectele de infrastructură ale Ministerului Apărării. În acest sens, acuzațiile împotriva lui Ivanov reprezintă un atac direct asupra grupării Șoigu/Timcenko.
Nemesis-ul lui Șoigu este considerat a fi Viktor Zolotov, șeful Gărzii Naționale a Rusiei (Rosgvardiya) și fost șef al Serviciului Federal de Protecție, însărcinat cu protejarea înalților oficiali, care a încercat de mult să obțină controlul asupra Ministerului Apărării.
Zolotov a încercat, fără succes, atât la mijlocul anilor 2010, cât și în 2022-2023, să-și promoveze fostul subaltern, Alexei Diumin – unul dintre gardienii de corp favoriți ai lui Putin -, la șefia Ministerului Apărării.
În urmă cu aproximativ optsprezece luni, Evgheni Prigojin, infamul șef al grupării de mercenari Wagner, a lansat o campanie împotriva lui Șoigu, cu sprijinul lui Zolotov. Grupul Rosgvardiya era pregătit și aștepta cu doi candidați pentru a-l înlocui: Dyumin și generalul Serghei Surovikin, care este popular în cercurile armatei”, mai precizează Andrei Pertsev în analiza sa.
Serghei Șoigu a reușit să riposteze și chiar să puncteze în lupta cu adversarii săi. Evgheni Prigojin a fost ucis în circumstanțe misterioase, la scurt timp după ce a organizat o revoltă fără succes, în timp ce Surovikin a căzut din grație și a fost demis.
Ulterior, amintește Pertsev, ministrul Apărării a reușit să revină cu fermitate în sfera de influență și de favoruri a lui Putin, atunci când contraofensiva ucraineană din vara trecută s-a dovedit a a fi un eșec, iar armata rusă a reușit să recapete inițiativa.
„Având în vedere că lui Putin îi place să citeze în mod public comunicatele de presă ale Ministerului Apărării despre numărul de soldați ucraineni uciși și volumul de echipamente militare distruse, era de așteptat ca acest clan al lui Șoigu să își păstreze poziția după remanierea guvernului, ca urmare a învestirii lui Putin în mai și, probabil, chiar să-și mărească influența.
Se pare că această perspectivă i-a determinat pe oponenții ministrului Apărării să lanseze o ofensivă urgentă prin arestarea unuia dintre cei mai importanți reprezentanți ai clanului.
Cazul împotriva lui Ivanov ar trebui, cel puțin, să oprească expansiunea clanului Șoigu. Acum, ministrul Apărării va fi nevoit să reconsidere și să lupte pentru a se asigura că postul de adjunct al său, responsabil cu infrastructura, nu ajunge la un străin.
Cel mult, arestarea unui aliat atât de apropiat ar putea duce la demisia ministrului însuși, mai ales dacă rapoartele conform cărora Ivanov s-ar putea confrunta cu acuzații de trădare se dovedesc a fi adevărate”, anticipează jurnalistul.
Pentru a asigura arestarea lui Ivanov, dușmanii lui Șoigu au recurs la o mișcare considerată anterior tabu în certurile între clanuri ale Rusiei, concluzionează Andrei Pertsev.
Deși în trecut nu au lipsit arestările de înalți oficiali, spune acesta, toți erau figuri periferice sau reprezentanți minori ai clanurilor influente.
„A existat un acord nescris de a nu atinge reprezentanții de seamă ai clanurilor care controlează resurse semnificative. Arestarea lui Ivanov arată că nu toată lumea este pregătită să continue să respecte această regulă nescrisă. De asemenea, notabilă este și lipsa de respect față de opinia președintelui, care este în mod clar favorabil de ministrul Apărării în acest moment.
Acest lucru ridică semnificativ miza în luptele interioare dintre elite.
În acest an, totuși, această regulă a fost încălcată, mai multe dosare penale importante fiind intentate împotriva greilor regionali înainte de alegerile prezidențiale din martie. Cea mai notabilă a fost arestarea șefului guvernului regiunii Samara, Viktor Kudryashov, care a fost doborât și de grupul Rosgvardiya, ca parte a războiului clanului împotriva guvernatorului regiunii, Dmitri Azarov.
În toate bătăliile haotice ale lui Prigojin – atât cu Ministerul Apărării, cât și împreună cu frații Kovalchuk împotriva guvernatorului din Sankt Petersburg, Alexander Beglov -, Putin a încercat să se distanțeze de crize, lăsându-le pur și simplu să-și urmeze cursul.
Drept urmare, clanurile din jurul lui Putin ajung la concluzia că în aceste bătălii intestine, acțiunile vorbesc mai tare decât cuvintele – chiar și cuvintele lui Putin însuși. În consecință, vor exista din ce în ce mai multe astfel de bătălii în cadrul elitelor ruse și din ce în ce mai puține reguli”, încheie jurnalistul Andrei Pertsev.
CITEȘTE ȘI: