O BLOCADĂ NAVALĂ împotriva exporturilor de petrol ale Rusiei lui Putin riscă o confruntare militară? „Casus belli, de multe ori în istorie”
Sancțiunile aplicate împotriva Rusiei conduse, de aproape un sfert de secol, de Vladimir Putin nu au reușit, din păcate, să gripeze motorul de război al „Țarului” de la Kremlin. Acum, Occidentul caută noi modalități prin care aceste sancțiuni să devină și mai puternice. Totuși, notează jurnalistul Nikita Smagin, a cărui activitate se concentrează pe afacerile internaționale și, mai ales, pe Iran și politica dusă de Rusia în Orientul Mijlociu, factorii de decizie din țările occidentale trebuie să fie conștienți de riscurile potențiale și de efectele secundare ale măsurilor pe care le vor lua.
În urmă cu doi ani și jumătate, în perioada premergătoare războiului Rusiei lui Putin împotriva Ucrainei, Moscovei i s-au promis „sancțiuni de iad”, scrie Nikita Smagin.
Era de așteptat ca aceste sancțiuni să zdrobească economia rusă. Acest lucru nu s-a întâmplat, constată jurnalistul într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace, iar unul dintre motive a fost acela că Rusia a reușit să-și mențină volumul și veniturile din exporturile de petrol dinainte de război.
„A fost clar de la început că va fi aproape imposibil să se elimine complet petrolul rusesc de pe piețele globale, dar existau speranțe puternice potrivit cărora mecanismul de plafonare a prețului va pune cel puțin presiune asupra prețurilor și va pune fluxurile de numerar sub controlul Coaliției Occidentale.
Astfel, s-ar fi ajuns în faza în care ar fi fost reduse drastic resursele disponibile pentru efortul militar al mașinăriei de război conduse de la Kremlin.
Rusia, la rândul ei, a fost decisă să-și mențină comerțul cu petrol în afara sistemului controlat de Occident. Și a reușit.
Inițial, prețurile țițeiului rusesc au scăzut semnificativ, iar Moscova a trebuit să cheltuiască bani pentru a construi o flotă din umbră de tancuri petroliere, deoarece cele deținute de Occident nu mai erau disponibile pentru ea.
Veniturile din petrol ale Rusiei lui Putin sunt mai mari decât înainte, totuși. Până acum, mecanismul de plafonare a prețului a fost ineficient”, avertizează Nikita Smagin.
„Rusia a reușit să organizeze un sistem paralel pentru a-și gestiona comerțul cu petrol”
Mecanismul de plafonare a prețurilor a fost construit pe convingerea că Occidentul deține monopolul asupra serviciilor necesare pentru a transporta petrolul din porturile rusești la rafinăriile asiatice, susține Nikita Smagin în analiza sa.
Astfel, continuă acesta, „s-a pornit de la ideea că Rusia lui Putin nu s-ar putea descurca fără tancuri petroliere deținute de Occident”.
„Această credință s-a dovedit a fi incorectă. Rusia a reușit să organizeze un sistem paralel pentru a-și gestiona comerțul cu petrol, adunând o flotă umbră și găsind furnizori de asigurări alternativi.
Aceasta este o stare de lucruri profund nesatisfăcătoare pentru factorii de decizie din Occident, atât din punct de vedere al reputației, cât și din punct de vedere practic.
- În primul rând, subminează autoritatea Coaliției Occidentale și eficacitatea sancțiunilor viitoare, deoarece acestea depind de disponibilitatea celor care îndrăznesc să încalce sancțiunile și a celor care încurajează încălcarea sanțiunilor și își asumă riscuri, după ce au cântărit foarte bine pierderile și recompensele probabile.
- În al doilea rând, eșecul plafonării prețului ține cuferele rusești pline și mașina de război în funcțiune. În consecință, guvernele occidentale caută soluții radicale.
Oficialii danezi și finlandezi au anunțat că, acum, caută modalități legale de a interzice trecerea navelor rusești care transportă țiței și motorină prin strâmtorile daneze, intrarea în Golful Finlandei și Canalul Mânecii, dacă acestea nu operează în conformitate cu mecanismul plafonului de preț.
În toate aceste cazuri, navele ar trebui să treacă pe o rază de 12 mile marine de țărmurile daneze, finlandeze sau estoniene, engleze sau franceze”, mai scrie jurnalistul Nikita Smagin.
„Oprirea tancurilor rusești care transportă țiței în strâmtorile daneze ar putea provoca o escaladare din partea Rusiei”
Numai că navele în cauză aparțin, adesea, unor proprietari care nu sunt ruși, nu navighează sub pavilion rus și transportă mărfuri deținute de comercianți care, la rândul lor, nu sunt ruși.
Este posibil să dețină certificate de asigurare emise de asigurători ruși – care nu aparțin unor cluburi internaționale de asigurări -, dar acei asigurători aveau o cotă substanțială din afacerea cu mărfuri petroliere înainte de război, punctează jurnalistul Nikita Smagin.
„Convenția ONU din anul 1982 privind «dreptul mării» (n.red. – Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării – UNCLOS ), care guvernează traficul maritim internațional, citează dreptul de trecere pașnică ca principiu legal fundamental.
- În unele cazuri, trecerea liberă este guvernată de tratate mult mai vechi, cum ar fi Convenția de la Copenhaga din 1857 pentru strâmtorile daneze.
- Blocajele navale au fost instrumente de război și casus belli (n.red. – „justificarea unui act de război”, „motiv de război”) de multe ori în istorie.
- UNCLOS a fost întocmită și semnată cu ideea eliminării acestei surse de tensiuni și scăderii șanselor de război.
- Drept urmare, a lăsat foarte puțin loc statelor cu deschidere la mare pentru a împiedica trecerea liberă a navelor comerciale.
Prin urmare, provocarea cu care se confruntă acum factorii de decizie europeni este cum să facă o blocadă – un act adesea folosit în timpul ostilităților – să arate ca o măsură justificată pe timp de pace în cadrul convențiilor scrise, pentru a evita ostilitățile.
Cu alte cuvinte, cum să conduci un act de război în timp ce, din punct de vedere tehnic, nu desfășoară un act de război.
Ministrul finlandez de Externe, Elina Valtonen, a declarat: «Nu este foarte ușor, deoarece dreptul maritim internațional este în principiu orientat spre deschiderea navigației și face foarte dificil pentru orice țară să intervină. Legea a fost construită pentru o lume complet diferită de ceea ce vedem acum».
Este de înțeles că Occidentul preferă să adopte o abordare atent «măsurată» în conflictul său cu Rusia lui Putin, punând accent pe problemele comerciale și evitând orice demonstrație de forță fizică.
Oricât de tentant este să folosești tehnicile pentru a urmări obiective strategice și a justifica un curs de acțiune puternic în confruntarea dintre Rusia și Occident, oprirea tancurilor rusești care transportă țiței în strâmtorile daneze ar putea provoca o escaladare din partea Rusiei, care ar putea recurge la protejarea propriilor tancuri petroliere cu o escortă navală militară și bine înarmată”, accentuează jurnalistul Nikita Smagin.
„Încercările de a opri fluxul fizic de petrol rusesc prin strâmtorile internaționale ar echivala cu o blocadă și vor fi văzute ca atare de Moscova”
Mai mult, continuă jurnalistul, această abordare în forță a factorilor de decizie din Occident ar eroda încrederea și respectul pentru ordinea internațională bazată pe reguli foarte clare.
Regulile sunt instrumente de angajament, mai scrie Smagin, iar „adevărata lor valoare este demonstrată atunci când sunt aplicate împotriva intereselor actuale ale autorilor și susținătorilor lor”.
„Dacă aceste convenții semnate în epoca Războiului Rece nu sunt de niciun folos astăzi, atunci ce sunt? Rusia a acuzat de mult timp Occidentul de ipocrizie și și-a justificat acțiunile invocând standarde duble și manipularea regulilor în avantajul Statelor Unite și al UE.
Utilizarea UNCLOS pentru a exercita o blocadă navală împotriva Rusiei nu va oferi Moscovei decât o altă «poveste» pe care să o spună Sudului Global (n.red. – din punct de vedere al terminologiei, ar fi vorba despre America Latină, Africa, Asia și Oceania).
Occidentul încă mai are mijloacele de a impune plafonul de preț mai strict și mai larg, urmărind persoanele în căutarea de profit care sunt dispuse să ajute la mutarea petrolului rusesc – contra cost – și să închidă ochii la atestarea falsă de conformitate a plafonului de preț.
De asemenea, Occidentul ar putea amenința cu sancțiuni secundare împotriva cumpărătorilor chinezi și indieni – dacă are voința de a cheltui capital politic în această problemă.
Însă încercările de a opri fluxul fizic de petrol rusesc prin strâmtorile internaționale ar echivala cu o blocadă și vor fi văzute ca atare de Moscova.
Asta nu înseamnă că nu este lucrul corect de făcut, dar ar trebui făcut cu o înțelegere completă și clară a semnificației actului și a posibilelor consecințe, mai degrabă decât cu un somnambulism naiv care să ducă la următorul nivel de conflict”, avertizează jurnalistul Nikita Smagin în finalul analizei sale publicate de Carnegie Endowment for International Peace.
Foto – Profimedia Images
CITEȘTE ȘI: