Israelul a fost și încă este un partener important pentru Rusia în Orientul Mijlociu, dar – pe fondul războiului din Gaza și al apropierii Moscovei de gruparea Hamas, cel puțin la nivel verbal – legăturile dintre cele două țări se află la cel mai scăzut nivel din istoria recentă.
Aceste tensiuni marchează o pauză în eforturile de lungă durată ale Moscovei de a se prezenta drept un ”mediator neutru în Orientul Mijlociu”.
Rusia se apropie din ce în ce mai mult de Iran și aliații săi – notează jurnalistul Milan Czerny într-o analiză publicată de Carnegie Endowment fosr International Peace – și, în consecință, „riscă să poată influența regiunea doar de pe margine”.
În anul 2019, Benjamin Netanyahu și-a lansat campania electorală cu afișe mari în care apare dând mâna cu Vladimir Putin. Netanyahu a căutat să se prezinte ca un lider de aceeași poziție cu Putin – perceput în Israel ca fiind șeful unei mari puteri – și să transmită mesajul că legăturile sale strânse cu Putin ar contribui la asigurarea securității Israelului după intervenția militară a Rusiei din 2015 în Siria.
”Liderul israelian s-a lăudat de mult că presupusa sa prietenie cu Putin a fost esențială pentru asigurarea unui sprijin limitat al Rusiei pentru Iran și pentru ca Moscova să închidă ochii la atacurile israeliene împotriva țintelor iraniene din Siria.
Spre deosebire de alte state occidentale, Israelul nu și-a schimbat fundamental abordarea față de Rusia în urma invaziei Ucrainei de către Kremlin.
Israelul a devenit cel mai mare importator de vodcă rusească în urma impunerii sancțiunilor occidentale. Firme rusești precum Yandex și- au extins operațiunile în Tel Aviv; iar persoanele ruse sancționate au beneficiat de documente israeliene nou achiziționate pentru a călători fără viză în Europa”, precizează jurnalistul Milan Czerny.
Rusia a apreciat , de asemenea, apropierea sa de Israel, deoarece a încercat să cultive legături cu toți actorii din Orientul Mijlociu în urma intervenției sale siriene din 2015. În ciuda surselor ocazionale de tensiune, cum ar fi doborârea în 2018 a unui avion rusesc de către forțele siriene în timpul atacurilor israeliene , Moscova a avut grijă să mențină dialogul atât cu Israelul, cât și cu inamicii săi: Iran, Hamas, Hezbollah și Siria. Acest act de echilibru a permis Rusiei să obțină recunoașterea statutului și să se prezinte ca o mare putere și un intermediar esențial în Orientul Mijlociu.
Milan Czerny
Acum, la ONU, Rusia este fel de căpitan de echipă al celor care condamnă acțiunile militare ale Israelului în Gaza, reprezentantul său Vasily Nebenzya punând la îndoială dreptul Israelului de a se apăra și folosind eticheta „ocupant”.
”În contrapartidă, ambasadorul Israelului la ONU – Gilad Erdan – a denunțat Rusia fiindcă că a folosit atacurile Hamas „pentru a distrage atenția lumii de la invazia Ucrainei” și a numit Rusia „ultima țară” care ar putea da lecții de moralitate Israelului.
În același timp, Israelul se aliniază cât mai strâns cu Statele Unite și Occidentul, în general și se poziționează, astfel, din ce în ce mai departe de Rusia. În ultimii ani, Netanyahu a căutat să prezinte Israelul ca un actor independent și s-a prezentat ca un lider capabil să mențină o comunicare simultană cu liderii americani, chinezi, indieni și ruși.
Însă sprijinul oferit Israelului de către președintele american Joe Biden și liderii europeni, de la începutul războiului din Gaza, întărește opinia în Israel că, atunci când situația e gravă, spatele îi este asigurat doar de Occident”, mai notează jurnalistul Milan Czerny.
Pe 16 noiembrie, băncile israeliene au introdus restricții asupra conturilor aparținând cetățenilor ruși, în conformitate cu instrucțiunile UE.
Totuși, legăturile bilaterale rămân neîntrerupte, dar răcirea bruscă a relațiilor dintre Rusia și Israel ar putea avea rapid consecințe nedorite.
”Israelul a încetat deja să mai avertizeze Moscova înainte de atacurile aeriene pe care le desfășoară în Siria, ridicând riscul unei confruntări accidentale între cele două puteri.
Apropierea Moscovei de Hamas și deteriorarea ulterioară a legăturilor cu Israelul semnalează, de asemenea, eșecul obiectivului de lungă durată al Rusiei de a apărea ca o mare putere, acționând ca mediator în Orientul Mijlociu. De la începutul războiului din Gaza, Netanyahu a susținut doar un singur telefon cu Putin, ceea ce demonstrează faptul că Moscova nu este văzută ca un actor semnificativ în conflict.
Războiul din Ucraina a împins Rusia mai aproape de Iran. Această apropiere este determinată de confruntarea mai largă a Moscovei cu Occidentul și de nevoia acesteia de a asigura aprovizionarea cu arme pentru propriul război, cum ar fi dronele iraniene . Aceste legături întăresc percepția Israelului cu privire la apropierea Moscovei de Teheran și aliații săi.
Firește, influența Rusiei în regiune nu se limitează doar la legăturile sale cu Israelul, dar tensiunile crescânde din această relație arată că Moscova – ocupată cu propriul război în Ucraina – și și-a pierdut pârghia așa-zisei neutralități și va fi din ce în ce mai marginalizat în Orientul Mijlociu”, încheie jurnalistul Milan Czerny.
Foto – Profimedia Images
Citește și: