Occident vs. Rusia în noul RĂZBOI RECE: „Putin nu are chef să renunțe după ce a pariat președinția pe conflictul din Ucraina”
Aprobarea ajutorului SUA pentru Ucraina – așteptată de mult timp și inutil controversată – este o etapă majoră în contextul actual, consideră Eugene Rumer, fost ofițer de informații pentru Rusia și Eurasia la Consiliul Național de Informații al SUA, membru senior și director al Programului Carnegie Rusia și Eurasia. Dar, se întreabă acesta, este o piatră de hotar în drumul către ce?
Acești bani sunt extrem de necesari pentru a menține armata ucraineană în luptă, pentru a proteja oamenii și infrastructura Ucrainei de atacurile aeriene ale Rusiei și pentru a distruge mașinăria de război a lui Vladimir Putin.
„Dar s-au întâmplat multe în cele opt luni în care a avut nevoie Congresul pentru a acționa”, amintește Eugene Rumer în analiza sa.
„Întrebarea cheie care are nevoie de un răspuns acum este următoarea: care sunt scopurile și strategia de război ale Ucrainei pentru a le atinge? Pe măsură ce se ridică îndoieli serioase cu privire la viabilitatea strategiei actuale a Kievului, Ucraina și – la fel de important – aliații săi de pe ambele maluri ale Atlanticului trebuie să abordeze această dilemă.
Dinamica războiului și discursul predominant despre acesta s-au schimbat dramatic.
În urmă cu opt luni, contraofensiva ucraineană era încă în desfășurare. Contraofensiva a fost întruchiparea unei teorii a victoriei care a cerut străpungerea apărării rusești, ruperea Crimeei de podul de uscat pe care Rusia l-a ocupat mai devreme în război și forțarea Moscovei să negocieze încheierea războiului în condițiile favorabile Kievului.
Până când cuvântul «impas» a fost adus în discuția publică de nimeni altul decât lăudatul ex-comandant militar al Ucrainei, Valeri Zalujnîi, folosirea termenului a fost adesea tratată ca un semn de pesimism nejustificat, defetism sau chiar o preluare papagalicească a propagandei ruse”, notează Eugene Rumer într-un editorial-analiză publicat de Carnegie Endowment for International Peace.
„Moscova folosește acum tactici mai bune și își folosește mai eficient o parte din hardware”
În ciuda unei dezamăgiri evidente, mai scrie Eugene Rumer, contraofensiva ucraineană oferă, totuși, câteva lecții importante.
„În primul rând, dimensiunea contează. Planificatorii militari au crezut de mult că operațiunile ofensive de succes necesită avantaje semnificative în forță de muncă și material de ordinul trei la unu sau chiar mai mari, mai ales atunci când apărătorul este pregătit și săpat, așa cum a fost cazul în vara lui 2023.
Acum este foarte clar că dimensiunea populației, economiei, stocurilor de hardware militar și a bazei industriale de apărare ale Rusiei le depășește cu mult pe cele ale Ucrainei, chiar și atunci când este susținută de Statele Unite, Europa, alți aliați și parteneri.
Eugene Rumer
În al doilea rând, armata rusă a sfidat așteptările adoptând noi tactici și desfășurând noi echipamente. Socotite ca fiind neputincioase în primele etape ale războiului, când generalii președintelui rus Vladimir Putin au pariat că ucrainenii îi vor întâmpina ca pe niște eliberatori, forțele ruse și-au revenit.
În timp ce Statele Unite și aliații săi ar putea fi consternați de disprețul tradițional rusesc pentru pierderile pe câmpul de luptă, ei trebuie să recunoască că Moscova folosește acum tactici mai bune și își folosește mai eficient o parte din hardware. Vara trecută, Rusia a trecut înaintea Ucrainei în domenii cruciale, cum ar fi dronele și războiul electronic.
Industria rusă de apărare are, de asemenea, performanțe destul de impresionante, în ciuda uzurii tehnologice. A depășit cu mult producția occidentală de articole critice, cum ar fi muniția pentru artilerie, a beneficiat de ajutorul oportun din partea prietenilor din Iran și Coreea de Nord și a găsit modalități de modernizare și reutilizare a vechilor arme în noi utilizări”, avertizează Eugene Rumer.
Și China a oferit Rusiei o mână de ajutor. A facilitat lanțuri de aprovizionare alternative și a oferit înlocuitori pentru mașinile occidentale și alte componente pentru care industria rusă de apărare trebuie să funcționeze non-stop.
Eugene Rumer
„Ucraina nu are opțiuni bune, chiar și cu cel mai recent pachet de ajutor”
Confruntată cu această realitate sumbră, continua Eugene Rumer, Ucraina a trecut la o strategie de „apărare activă” – construirea de fortificații și șansa oferită trupelor sale de a se reconstitui, recupera și recalifica, în timp ce se angajează într-o serie de lovituri importante în interiorul Rusiei și atacuri asupra Flotei Mării Negre a Moscovei.
Dar această strategie de „apărare activă”, precizează Rumer, necesită infuzii masive de ajutor și sprijin occidental.
„La fel de important, este nevoie de un aport de noi recruți, în urma adoptării unei legi care extinde grupul de recruți eligibili.
Loviturile profunde ocazionale asupra țintelor din Rusia generează publicitate și ridică moralul, la fel ca și atacurile ucrainene împotriva navelor rusești în Marea Neagră. Dar aceste succese au puțin efect asupra situației de pe câmpul de luptă, unde trupele ruse, în ciuda pierderilor grele, câștigă încet teren.
Restul anului 2024, cu noua asistență SUA care curge către Ucraina, ar trebui să fie anul reconstrucției, pentru a pregăti operațiunile ofensive din 2025, potrivit unor observatori.
Acel plan pare extrem de optimist. Sarcina de a reconstrui unitățile armatei ucrainene, trecute deja prin ani de lupte neîntrerupte și pierderi grele, va lua timp, mai ales că duc o campanie împotriva unui inamic nemilos. La fel va fi și în ceea ce privește recrutarea, instruirea și integrarea de noi recrutați în unitățile existente sau formarea de unități complet noi.
Ucraina nu are opțiuni bune, chiar și cu cel mai recent pachet de ajutor. Mulți analiști militari au ajuns deja la această concluzie în privat, dar nu sunt dispuși să-și exprime acest sentiment, reticenți să adauge la narațiunea sumbră răspândită și să se confrunte cu acuzații de defetism.
Eugene Rumer – Carnegie Endowment for International Peace
Președintele Volodimir Zelenski și susținătorii săi occidentali detestă, cel puțin deocamdată, să admită public că armata ucraineană este puțin probabil să fie în măsură să lanseze o altă contraofensivă la scară largă în 2025”, mai scrie Eugene Rumer.
„Nevoia de ajutor a Ucrainei, chiar și cu adoptarea unei strategii defensive pe termen lung, este nelimitată”
Ucraina poartă un război împotriva unui inamic care nu arată nicio înclinație spre a-și opri agresiunea în perspectiva unor viitoare negocieri de pace.
„După ce a pariat întreaga președinție pe acest război, Putin nu are chef să renunțe. Nevoia de ajutor a Ucrainei, chiar și cu adoptarea unei strategii defensive pe termen lung, este nelimitată. Sunt Washingtonul și Bruxellesul pregătite pentru asta? Aceasta este întrebarea cheie pentru viitorul summit al NATO de la Washington.
În loc să discute despre calea Ucrainei către aderarea la NATO, aliații ar trebui să pună în aplicare o serie de angajamente concrete, inclusiv capacități mai multe și mai bune de a se apăra și de a respinge atacul rusesc și arme de lovitură de precizie cu rază lungă de acțiune, pentru a continua și extinde loviturile adânc în interiorul Rusiei lui Putin.
Astfel de capacități ofensive vor poziționa Ucraina mai bine și ar putea fi implementată o strategie pe termen lung care combină apărarea cu ofensiva / descurajarea și care provoacă consecințe din ce în ce mai costisitoare Kremlinului.
Sprijinul pentru Ucraina este cea mai importantă piesă a strategiei de izolare a Occidentului față de Rusia în noul război rece. Summitul de la Washington va răspunde dacă Occidentul face față acestei provocări”, încheie Eugene Rumer.
CITEȘTE ȘI: