Oleg Itskhoki (The Insider): „Rusia lui Putin investește masiv în producția de MOARTE și distrugere” / „Cheltuielile militare o pot ruina”
Rusia a invadat Ucraina în luna februarie a anului 2022, iar cursa mondială a înarmărilor s-a accelerat, devenind o povară semnificativă pentru bugetele multor țări. Cu toate acestea, pentru Rusia însăși, dependența de cheltuielile militare s-ar putea dovedi devastatoare, anticipează Oleg Itskhoki, profesor de economie la Universitatea din California, Los Angeles (UCLA).
În timp ce cheltuielile militare la nivel mondial cresc de la aproximativ 2% până la 3% din PIB, precizează Oleg Itskhoki, în Rusia cifra a ajuns deja la aproape 9% din PIB și 40% din bugetul de stat.
„Chiar dacă războiul s-ar încheia mâine, Rusia ar găsi o (n.red. – altă) provocare pentru a-și reechilibra economia. În Rusia, cheltuielile pentru apărare și securitate se vor ridica la 8,7% din PIB în acest an, o cifră la o scară foarte diferită de limita superioară de 3-4% afișată în țările occidentale.
Cheltuielile militare ale Rusiei reprezintă aproape 40% din bugetul federal, însumând 14,2 trilioane de ruble (mai mult de 150 de miliarde de dolari). Această cifră este doar puțin mai mică decât dimensiunea întregii economii dinainte de război a Ucrainei – un PIB anual de aproximativ 200 de miliarde de dolari.
Pe hârtie, economia Rusiei este, în prezent, în creștere, iar succesul statistic este în mare măsură rezultatul stimulului oferit de cheltuielile guvernamentale mari pentru război. Până la o treime din această creștere este determinată de complexul militar-industrial și de industriile conexe.
Dar ce se va întâmpla când războiul se va opri? Este foarte probabil ca – cu toate că nu ar mai exista o necesitate directă pentru a continua producerea de drone și obuze de artilerie – Rusia să mențină, totuși, un nivel ridicat al cheltuielilor militare”, atrage atenția Oleg Itskhoki într-o analiză publicată de The Insider.
„Cheltuielile militare mari vor rămâne parte integrantă a politicii economice a Rusiei”
Acest lucru nu se datorează vreunui fel de logică a Kremlinului cu privire la necesitatea de a menține un conflict perpetuu cu lumea occidentală, mai scrie Oleg Itskhoki.
În schimb, punctează cercetptorul, totul este un simplu raționament economic: întreruperea bruscă a injectării a peste 8% din PIB în cheltuielile guvernamentale este imposibilă fără a provoca un colaps economic sever.
„Prin comparație, în timpul crizei financiare globale din 2008-2009, cheltuielile și PIB-ul în majoritatea țărilor au scăzut cu «doar» 1-2%.
Tocmai de aceea, cheltuielile militare mari vor rămâne, probabil, parte integrantă a politicii economice a Rusiei până când bugetul și Fondul Național de Asistență Socială al Federației Ruse se vor epuiza.
Reducerea cheltuielilor militare va deveni probabil o măsură de urgență forțată, determinată de o criză bugetară.
Până când va veni inevitabil acea zi, economia rusă va continua aproape sigur să reverse cantități neconceput din capitalul său industrial și uman în producția de moarte și distrugere”, avertizează Oleg Itskhoki.
Ce se întâmplă în Europa?
În Europa, cheltuielile pentru apărare au crescut considerabil în ultimii ani, chiar dacă rămân mai mici decât erau la înființarea Uniunii Europene. Situația variază în funcție de țară, constată Oleg Itskhoki.
„În Germania, ponderea cheltuielilor militare a crescut constant din 2015 și se preconizează că va depăși 2% din PIB în 2024. În Polonia, a depășit deja pragul de referință de 2% NATO în 2022 și este de așteptat să depășească 4% din PIB-ul țării.
Cheltuielile pentru apărare sunt, de asemenea, programate să depășească 3% din PIB în Estonia, în timp ce Grecia a depășit de mult acest prag, posibil din cauza conflictului greco-turc de lungă durată din Cipru.
O creștere a cheltuielilor pentru apărare de la 2% la 3% din PIB este, în general, gestionabilă pentru economiile UE. De fapt, ordinele de apărare ale statului pot oferi un fel de stimul keynesian (n.red. – un stimul în stil keynesian are loc atunci când factorii de decizie politică încearcă în mod deliberat să stimuleze una sau mai multe dintre componentele cererii agregate pentru a stimula producția, locurile de muncă și veniturile în timpul unei recesiuni economice), sporind PIB-ul global într-un mod care să nu afecteze în mod serios producția din alte sectoare.
În timp ce aceste cheltuieli neproductive în sine nu vor spori în mod direct bunăstarea cetățenilor în ansamblu, ele vor genera venituri care pot fi cheltuite pentru alte bunuri civile. Acest lucru ar putea oferi un impuls inițial economiilor europene care au stagnat în ultimii ani.
Probabil că nu este o coincidență faptul că Polonia, liderul UE în cheltuielile militare ca pondere din PIB, se află, de asemenea, printre liderii în creșterea economică, aproape atingând nivelurile marilor țări din Europa de Vest, în ciuda faptului că a ieșit, acum 30 de ani, din blocul de est dominat de sovietici”, mai scrie Oleg Itskhoki.
„Este posibil ca atunci când America încetează să participe la reglementarea conflictelor internaționale, rezultatul să fie mai rău decât atunci când intervine?”
Ciclul de războaie și cheltuieli mari din Washington s-a încheiat, punctează profesorul de economie de la UCLA.
Cheltuielile militare ale SUA au scăzut de la aproape 5% din PIB în 2010 la 2,7% astăzi.
„Cu toate acestea, în cifre absolute, aceasta reprezintă încă o sumă colosală: 884 de miliarde de dolari în 2024, reprezentând aproximativ 70% din cheltuielile țărilor NATO și aproape 40% din cheltuielile militare globale.
Acest lucru ridică multe semne de întrebare.
- Ar putea reticența Americii de a se angaja în conflicte externe și respingerea rolului de polițist global să fi contribuit la destabilizarea echilibrului global?
- Este posibil ca atunci când America încetează să participe la reglementarea conflictelor internaționale, rezultatul să fie mai rău decât atunci când intervine?
- Poate că invadarea Ucrainei de către Putin este un răspuns la tendința de scădere a cheltuielilor militare americane, la inacțiunea lui Barack Obama în Siria și la retragerea lui Joe Biden din Afganistan?
Deși nu este o viziune foarte populară, pare totuși să se potrivească cu faptele pe care le observăm cu toții”, încheie Oleg Itskhoki.
Foto – Profimedia Images
Citește și: