Scleroza politică a Rusiei lui Putin și FEUDELE REGIONALE: „Vocea acestor lideri se va auzi din ce în ce mai tare, se formează clanuri în jurul lor”
Desființarea clanurilor regionale ale Rusiei, care controlau zone întregi din țară, a fost considerată una dintre realizările majore ale președintelui Vladimir Putin în anii 2000. La acel moment, compromiterea federalismului Rusiei a fost considerată un preț acceptabil de plătit pentru o astfel de victorie. Cu toate acestea, după 24 de ani, clanurile regionale ale Rusiei sunt din nou într-o creștere impetuoasă, dar de data aceasta doar ca urmare a abordării ultraconservatoare a lui Putin în ceea ce privește politica de personal a Kremlinului și a reticenței sale de a înlocui oficialii de rang înalt de la Moscova.
Concluzia este trasă de jurnalistul Andrei Pertsev, într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
În unele regiuni ale Rusiei lui Putin se formează clanuri în jurul guvernatorilor numiți de Kremlin care au servit mai multe mandate și care au fuzionat, efectiv, cu elitele locale.
La mijlocul anului 2000, guvernatorii numiți de Kremlin au început să înlocuiască șefii regionali aleși, în urma abolirii alegerilor pentru guvernatori.
„Spre deosebire de predecesorii lor, acești guvernatori numiți de Moscova au fost rotiți în mod regulat, Kremlinul dorind să nu le ofere șansa de a prinde rădăcini. De obicei, asta însemna că tot controlul regiunilor era împărțit între clanuri federale puternice.
Pe de o parte, acest lucru a permis Kremlinului să limiteze puterea celor numiți în respectivele funcții, aceștia fiind niște străini printre oamenii de afaceri și politicienii locali și apelau la Moscova pentru ajutor.
Pe de altă parte, Kremlinul a blocat, prin această mutare, elitele locale să acceseze pârghiile puterii. Moscova a reușit să împartă, să stăpânească și să evite cererile pentru autonomie locală”, notează Andrei Pertsev.
„Și-au dat seama că o promovare este puțin probabilă, se instalează pe termen lung și încep să prindă rădăcini”
Acum este înregistrată inversarea acestui proces, continuă jurnalistul. Tehnocrații care au acceptat locuri de muncă în regiuni – în speranța că vor fi un pas mai aproape de guvernarea națională – au fost dezamăgiți.
„Nimeni nu le găsește locuri de muncă, iar Putin a încetat aproape complet să mai efectueze remanieri la nivel înalt. Înainte de mini-remanierea care a urmat învestirii lui Putin pentru un al cincilea mandat prezidențial, în luna mai, mai existau speranțe, dar doar patru guvernatori au ajuns să fie numiți în funcții ministeriale.
- Numărul celor care căutau astfel de locuri de muncă a fost mult mai mare. Guvernatorul regiunii Nijni Novgorod și fostul ministru adjunct Gleb Nikitin nu a fost mutat înapoi la Moscova, de exemplu.
- Alți doi foști miniștri adjuncți au fost, de asemenea, lăsați pe loc — Alexandru Țibulski, în regiunea Arhangelsk și Stanislav Voskresensky, în regiunea Ivanovo.
- Fostul ministru adjunct al Energiei Alexei Teksler, guvernatorul regiunii Chelyabinsk, nu a reușit să obțină o promovare.
Câțiva alți guvernatori ambițioși numiți de Kremlin anterior și parașutați în regiuni au fost, de asemenea, ignorați. Printre aceștia se numără șeful regiunii Stavropol, Vladimir Vladimirov, și șeful regiunii Sverdlovsk, Yevgeny Kuyvashev.
Ca urmare a sistemului din ce în ce mai sclerotic al Rusiei, unii guvernatori numiți de Kremlin devin niște oameni resemnați în funcțiile lor.
La urma urmei, un guvernator este mai bine decât nimic. După ce își dau seama că o promovare este puțin probabilă, se instalează pe termen lung și încep să prindă rădăcini. În același timp, echipele lor sunt încorporate treptat în elita locală.
Această tendință a fost accelerată de decizia Kremlinului de a anula limitele mandatului guvernatorului, în anul 2021, inclusiv pentru cele două mari orașe ale Rusiei, Moscova și Sankt Petersburg.
Serghei Sobyanin este primar al capitalei Rusiei de aproape paisprezece ani, reușind să-și păstreze statutul de stat.
Între timp, guvernatorul Sankt Petersburgului, Alexander Beglov, care a fost numit în anul 2018, s-a impus într-o confruntare cu elitele rebele ale orașului, zdrobind ultimele avanposturi ale rezistenței”, mai scrie Andrei Pertsev.
„Unele grupuri de elită stabilesc sfere de influență care se extind în mai multe regiuni”
Jurnalistul Andrei Pertsev consideră că mini-remanierea lui Putin din luna mai a dezvăluit încă o altă tendință, și anume aceea că, deși unii dintre guvernatori sunt rotiți, regiunile rămân adesea sub controlul aceluiași clan influent sau chiar al foștilor guvernatori.
„În regiunea Kaliningrad, de exemplu, guvernatorul Anton Alikhanov, care este strâns legat de grupul format în jurul conglomeratului de apărare de stat Rostec, a fost înlocuit de Alexei Besprozvannykh, un fost ministru adjunct al Comerțului și Industriei din același clan.
- Guvernatorul regiunii Kursk, Roman Starovoit – considerat a fi apropiat de puternicii frați Rotenberg – a fost succedat de adjunctul său Alexei Smirnov, din același grup.
- Atât Serghei Tsivilev, din regiunea Kemerovo, cât și Alexei Dyumin, din regiunea Tula, au fost înlocuiți de adjuncții lor când au primit locuri de muncă la Moscova.
În plus, vedem că unele grupuri de elită stabilesc sfere de influență care se extind în mai multe regiuni. Câțiva guvernatori din Urali sunt aliați apropiați ai lui Sobyanin care au lucrat cu el când era guvernator al regiunii Tyumen între 2001 și 2005. Până în mai, acei guvernatori au fost supravegheați oficial de un alt aliat al lui Sobyanin – Vladimir Yakushev – în rolul său de trimis prezidențial spre Districtul Federal Ural.
Domeniul lui Sobyanin este doar în creștere: aliatul său Ruslan Kukharuk conduce districtul autonom Khanty-Mansi, bogat în petrol, iar după ce și-a părăsit rolul de trimis prezidențial, Yakushev a fost numit secretar al consiliului general al partidului de guvernământ Rusia Unită”, continuă Andrei Pertsev.
„A fi făcut guvernator în Rusia este acum văzut ca un exil onorabil, mai degrabă decât o trambulină de carieră”
Este clar că și în ipoteza că Kremlinul ar vrea să se întoarcă la politicile sale de împărțire și guvernare, asta ar fi dificil, mai scrie jurnalistul Andrei Pertsev .
„În anii 2000, Moscova a reușit să pedepsească greii regionali prin mutarea lor în posturi mai puțin influente, dar nu poate face asta cu tehnocrații. Nu numai că nu există nimic pentru care să-i pedepsească, dar ei au adesea prieteni în locuri înalte, care vor mijloci în numele lor.
- Compromisul rezultat este că oficialii sunt ținuți în funcții de guvernator pentru perioade lungi de timp.
- În timp ce guvernanții își văd speranțele de a avea un loc de muncă de top la Moscova, Kremlinul trebuie să se împace cu apariția unui nou grup de lorzi feudali în regiunile rusești.
Un alt factor restrictiv este că există puțini candidați potriviți pentru a fi numiți în funcții de guvernator. A fi făcut guvernator este acum văzut ca un exil onorabil, mai degrabă decât o trambulină de carieră. Viceminiștrii și chiar șefii de departament din ministerele guvernamentale fac tot posibilul pentru a evita astfel de locuri de muncă. În orice caz, a fi trimis la muncă în afara Moscovei este posibil doar cu undă verde din partea clanului care controlează regiunea respectivă.
Ținând guvernatorii pe loc, Kremlinul riscă o descentralizare crescândă. Guvernatorii numiți de Moscova nu mai au nevoie de protecția Kremlinului față de elitele locale rapace, pentru că au devenit parte a acestor elite. Și la nivel federal, acei guvernatori pot fi protejați de clanurile lor puternice. Și a avea o bază de putere în regiuni ar putea fi un factor decisiv pentru clanurile politice care se luptă la Moscova.
Apariția feudelor regionale indică o posibilă iterație (n.red. – Repetare a unui anumit procedeu de calcul, prin aplicarea lui la rezultatul calculului din etapa precedentă) a Rusiei post-Putin. Seamănă foarte mult cu Rusia pe care Putin a moștenit-o când a venit la putere”, încheie jurnalistul Andrei Pertsev.
Foto – Profimedia Images
Citește și: