ANALIZĂ | Tatiana Stanovaya și o ÎNTREBARE cu mai multe răspunsuri: ”De ce a trebuit să moară Prigojin?”
Modul în care a fost ucis Evgheni Prigojin sugerează, potrivit Tatianei Stanovaya – fondatoarea proiectului de analiză politică R. Politik – că Kremlinul a dorit să arate cum se comportă cu ”trădătorii”. Orice s-a întâmplat cu adevărat, mai precizează aceasta, elita rusă va percepe prăbușirea aeronavei în care se aflau liderii Wagner ca pe o pedeapsă pentru revolta armată a mercenarilor.
Totul pornește – notează Tatiana Stanovaya într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace – de la o… concluzie – ”L-au prins, până la urmă” –, cu referire, firește, la Evgheni Prigojin și la relația sa tensionată cu conducerea Ministerului Apărării din Rusia și, în subsidiar, cu Vladimir Putin.
”Există multe teorii despre ceea ce s-a întâmplat, de fapt, dar punctul central este că președintele Vladimir Putin nu a mai avut nevoie de Prigojin, un bărbat pe care l-a descris public drept un trădător care l-a înjunghiat în spate în timpul revoltei de scurtă durată a grupării Wagner, în urmă cu doar două luni.
Pe atunci, mulți erau șocați că revolta lui Evgheni Prigojin s-a încheiat cu o întâlnire față în față cu președintele, un privilegiu rar în zilele noastre. Potrivit ziarului Kommersant, comandanții Wagner prezenți la întâlnire au dat din cap când au fost întrebați dacă sunt pregătiți să slujească sub un nou lider — Alexei Troshev —, dar Prigojin, care stătea în față și nu i-a putut vedea dând din cap, a spus: «Nu, băieții nu vor fi de acord cu asta».
Cu alte cuvinte, se pare că Putin a încercat să ajungă la un acord cu Wagner fără a intra într-un conflict direct cu Evgheni Prigojin. Asta pentru că Vladimir Putin mai avea nevoie de liderul Wagner pentru a se asigura că există o tranziție lină pentru Troshev, că gruparea Wagner și-a predat echipamentul greu Ministerului Apărării și că armata de mercenari s-a mutat în Belarus fără incidente”, notează Tatiana Stanovaya.
”Acesta este motivul pentru care, chiar și după revoltă, lui Evgheni Prigojin i sa permis să călătorească, să petreacă timp în Rusia și să bifeze unele atuuri. De asemenea, le-a dat oficialilor timp să întocmească un inventar al resurselor, oamenilor și conexiunilor utile ale lui Prigozhin din alte țări”
Tatiana Stanovaya
”Putin a facilitat acest proces, aparent nevăzându-l pe Prigojin ca pe o amenințare”
Aparenta inacțiune a Kremlinului în urma revoltei lui Evgheni Prigojin, consideră fondatoarea proiectului R. Politik – ar fi putut fi creionată cu ușurință tocmai pentru a susține iluzia — inclusiv pentru Evgheni Prigojin însuși — că s-a trasat o linie în disputa dintre gruparea Wagner și autoritățile de la Moscova. Dar, după ce gruparea Wagner s-a mutat în Belarus, iar Kremlinul a reușit să evalueze capacitatea comandanților Wagner de a face compromisuri, s-a dovedit că nu mai era nevoie de Evgheni Progojin.
Infrastructura Wagner din Africa și Siria ar putea fi predată cu ușurință conducerii statului sau dată unei figuri loiale Kremlinului. Pe de altă parte, activele media ale lui Prigojin — inclusiv faimoasa ”fabrică de troli” din Sankt Petersburg — au fost de mult timp acaparate de serviciile de securitate ale Rusiei.
”Chiar dacă Prigojin a lucrat întotdeauna îndeaproape cu Kremlinul și cu serviciile de informații militare ale Rusiei, scopul a fost să combine activele private cu puterea statului pentru a înlocui agențiile oficiale în zonele în care acestea erau ineficiente. Multă vreme, Putin a facilitat acest proces, aparent nevăzându-l pe Prigojin ca pe o amenințare sau capabil să se îndrepte împotriva statului rus sau a președintelui.
Cu toate acestea, Putin a văzut întotdeauna acest model ca fiind unul dăunător în anumite privințe. În timp ce președintele tinde să aibă încredere în aliații săi (iar Prigojin nu a fost niciodată un prieten apropiat), cu sarcini specifice, el a fost întotdeauna protector cu statul și, evident, se teme să-l vadă slăbit.
De la începutul acestui an, Vladimir Putin și-a dublat eforturile de a întări ierarhia militară. Prigojin a avut voie să finalizeze capturarea orașului ucrainean Bahmut, dar comandanții armatei Rusiei au avut rolul central. Ministrul Apărării, Serghei Șoigu, și șeful Statului Major General, Valeri Gerasimov, au fost plasați în mod demonstrativ în prim-plan și s-au dovedit a fi aproape de președinte. Luptătorilor Wagner li s-a oferit opțiunea de a semna contracte cu Ministerul Apărării, cu alte cuvinte, să adere la ierarhia formală de comandă”, mai scrie Tatiana Stanovaya în analiza sa.
”Lui Prigojin însuși i s-a dat să înțeleagă că orice problemă ar trebui rezolvată prin structura de comandă militară și nu direct cu președintele sau oficialii de la Kremlin. Aceasta a fost o decizie luată de Putin care, după cum a devenit clar mai târziu, l-a subestimat, pur și simplu, pe Prigojin, neanticipând gradul de temeritate și autonomie pe care liderul mercenar îl dobândise de la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în anul 2022”
Tatiana Stanovaya
”Revolta Wagner a obligat Kremlinul să-și accelereze eforturile de consolidare a forțelor armate”
Revolta Wagner a obligat Kremlinul să-și accelereze eforturile de consolidare a forțelor armate și de a trece la ”neutralizarea” tuturor figurilor autonome din cadrul conducerii militare. Mai mult, revolta lui Evggeni Prigojin – punctează Tatiana Stanovaya – a fost un declanșator care a permis Serviciului Federal de Securitate (FSB) să-i urmărească pe ultra-naționaliști declarați dion Rusia.
”Mulți ultra-patrioți ruși au fost derutați de mila arătată, inițial, față de Prigojin și au interpretat-o ca un semn de slăbiciune: atât al statului, cât și al lui Putin însuși. Desigur, mulți și-ar fi dorit să-l vadă pe Prigojin în fața unui tribunal, în special din cauza soldaților ruși uciși în timpul revoltei sale.
Din punctul de vedere al lui Putin însă, această formă tradițională de justiție era problematică, deoarece Prigojin avea mulți simpatizanți, inclusiv în rândul rușilor de rând. În același timp, Putin nu a avut niciodată prea multă încredere în procedurile democratice publice.
Chiar și în cazul improbabil în care moartea lui Prigojin a fost un accident veritabil, Kremlinul va face fără îndoială tot ce poate pentru a-i face pe oameni să creadă că a fost un act de răzbunare. Vladimir Putin consideră că aceasta este contribuția sa personală la întărirea statului rus”, încheie Tatiana Stanovaya.
Citește și: