Andreea Ciubotaru, singurul medic chirurg oftalmolog din România care operează cataracta congenitală folosind tehnica BIL, de la bebeluși la adulți

Andreea Ciubotaru este singurul medic chirurg oftalmolog din România care operează în regim privat cataracta congenitală folosind tehnica BIL, de la bebeluși la adulți.

Este o fire retrasă și modestă, căreia nu îi place să fie în lumina reflectoarelor. De altfel, își petrece tot timpul în sala de operații, acolo unde, mărturisesc pacienții sau rudele acestora, aduce lumină în priviri de îngeri.

Andreea Ciubotaru efectuează, în medie, aproape 700 de operații pe an, atât la copii, cât și la adulți. Cei mai tineri pacienți au fost câțiva bebeluși operați în primele săptămâni de viață. Unul dintre pacienții vindecați i-a dăruit un desen în care a numit-o „Zâna ochilor”. Are doar 4 ani…

Metoda BIL (bag-in-the-lens) este dezvoltată de profesoara Marie-Jose Tassignon (fostă șefă și președinte al Departamentului de Oftalmologie al Spitalului Universitar din Antwerp, Anvers, Belgia) și necesită utilizarea unui cristalin artificial special.

Cine este Andreea Ciubotaru

Andreea Ciubotaru este medic primar oftalmolog, doctor în științe medicale și Președintele Societății Române de Strabologie și Oftalmopediatrie.

A fost șefă de promoție a Liceului de matematică-fizică „Mircea cel Bătrân” din Constanța și a participat la olimpiade naționale de matematică și fizică, unde a obținut atât medalii de aur, cât și de bronz.

A absolvit ca șefă de promoție Facultatea de Medicină în cadrul Universității de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din București, în anul 1998.

A devenit doctor în științe medicale, în 2011, la una dintre cele mai prestigioase universități din Germania, Ludwig-Maximilians din München, unde a absolvit studiile doctorale cu „Magna cum Laude”, fiind primul român căruia i s-a oferit această distincție.

Revista Q Magazine a stat de vorbă cu ea și a aflat, printre altele, dacă este mulțumită de sistemul medical din România și ce ar face dacă ar fi Ministerul Sănătății, dar și care a fost cel mai dificil caz și cum a sunat cel mai emoționant compliment primit de la pacienții săi.

Floriana Jucan: Citeam că, la nivel global, cel puțin două miliarde de oameni au o deficiență de vedere sau orbire. Raportul OMS mai arată că un miliard de oameni au o problemă oftalmologică care ar fi putut fi prevenită dacă ar fi beneficiat de îngrijiri adecvate pentru afecțiuni cum ar fi miopia, glaucomul și cataracta. Ce anume a dus la această „explozie” de probleme de natură oftalmologică?

Dr. Andreea Ciubotaru: „În primul rând, datorită dezvoltării sistemului medical și aparaturii performante, medicii oftalmologi pot diagnostica mult mai multe cazuri de glaucom, cataractă, degenerescență maculară legată de vârstă, comparativ cu 10 ani în urmă. În al doilea rând, datorită creșterii populației mondiale, s-au înmulțit cazurile de afecțiuni oftalmologice.

De asemenea, dat fiind faptul că, din ce în ce mai mulți copii și adolescenți nu petrec suficient timp zilnic în aer liber și folosesc dispozitive electronice (smartphone, tabletă, computer) ne confruntăm cu o creștere galopantă a cazurilor de miopie la aceste vârste.

Mergând prin diferite locuri publice am remarcat următoarea tendință: foarte mulți tineri, preponderent cu vârste mici, care poartă ochelari de vedere, lăsându-mi impresia că sunt majoritari. Pe seama a ce să atribuim acest fenomen crescând? Este ceva specific societății zilelor noastre?

Viciile de refracție (miopia, hipermetropia, astigmatismul), strabismul, precum și alte afecțiuni oftalmologice pot avea componentă ereditară. Dacă peste acest bagaj genetic se suprapun și factori de mediu nocivi cum ar fi, spre exemplu, expunerea la lumina albastră emisă de dispozitivele electronice, petrecerea multor ore în fața monitoarelor, mai ales în medii cu iluminare scăzută, în detrimentul orelor petrecute în aer liber, o alimentație săracă în legume și fructe, dar cu indice glicemic crescut, este normal să asistăm la o creștere a cazurilor, mai ales de miopie, la populația pediatrică, să vedem în jurul nostru mai mulți purtători de ochelari, mai ales copii și adolescenți.

De altfel, se estimează că din cauza stilului de viață și a factorilor de mediu nocivi, în 2050, miopia va afecta 50% din populația globului.

Problema este că odată cu creșterea valorilor dioptrice (cu creșterea miopiei) crește și riscul apariției complicațiilor care pot determina scăderea vederii, cum ar fi cataracta, glaucomul, dezlipirea de retină.

Vederea slabă, fără îndoială, îi poate afecta unui copil sănătatea, progresul educațional și școlar dar și gradul de integrare socială. De fapt, 80% din ceea ce învață copiii este dobândit prin procesare vizuală, constată cercetătorii. Cum sunt ajutați, de pildă, copiii din țara noastră, care provin din medii defavorizate și care nu au acces la servicii medicale elevate, pentru a li se corecta probleme de vedere; există programe guvernamentale sau alte forme de întrajutorare?

În Romania există doar programul național de screening pentru depistarea precoce a retinopatiei de prematuritate, o afecțiune a bebelușilor născuți prematur, care, netratată la timp, duce la orbire. În rest, preșcolarii, școlarii și adolescenții, care provin din medii defavorizate, pot avea șansa corectării deficiențelor de vedere cu ajutorul unor organizații nonguvernamentale, care derulează tot felul de programe de ajutorare a persoanelor din medii vulnerabile.

În Spitalul de Oftalmologie INFOSAN, copiii și adulții pot avea acces la servicii medicale de top, efectuate gratuit prin Casa Națională de Asigurări, și pot beneficia de aparatură de ultimă generație, indiferent că provin din medii defavorizate sau nu. Aceasta a fost una dintre țintele Spitalului de Oftalmologie INFOSAN în care lucrez, să putem ajuta toți pacienții mari și mici, indiferent de situația financiară a acestora”.

Aveți încredere în sistemul medical din România?

„Dacă în ceea ce privește medicina privată, părerea mea ar putea fi considerată subiectivă, am avut ocazia să analizez sistemul public de sănătate și de partea cealaltă a baricadei, ca pacient sau aparținător de pacient.

Dat fiind faptul că tot sistemul public funcționează cu un deficit major de cadre medicale, fiecare medic responsabil și fiecare asistentă sau asistent bun profesional, încercând să acopere activitatea pe care în unele țări europene o fac doi medici, respectiv doi asistenți, din punctul meu de vedere acești oameni sunt supereroi.

Pacienții care nu au conexiuni cu sistemul medical nu pot realiza consecințele grave ale suprasolicitării fizice și psihice a medicilor, sindromul de burnout (n.r. oboseală cronică) fiind o realitate cu care ne putem confrunta fiecare dintre noi în cursul activității.

Da, am încredere în sistemul medical în România și trebuie să lăsăm medicii să-și facă treaba, să ne bazăm pe abilitățile și cunoștințele lor. Ca pacient, dacă nu ai încredere în medicul curant, lucrurile nu pot merge pe făgașul bun. O încărcătură negativă a pacientului sau lipsa de încredere pot distruge comunicarea medic-pacient, cu efecte negative asupra evoluției bolii sau cu rezultate postoperatorii uneori dezastruoase.

Sistemul medical privat are o calitate net superioară celui de stat, și aici vorbesc din punct de vedere al Spitalului de Oftalmologie INFOSAN pe care l-am clădit în mai bine de 20 de ani, datorită organizării exclusiv pe criterii de performanță. Dar performanța vine cu costuri semnificative pentru pacient.

După operație sunt mulți pacienți care îmi spun: „Doamna doctor ați făcut minuni!”. Personal cred că „minunea” este consecința combinației de știință, abilități chirurgicale, intervenția divină și gândurile pozitive ale pacientului sau aparținătorilor, încrederea lor că se află pe cele mai bune mâini. Dacă unul dintre acești factori ar lipsi din ecuație, rezultatul nu ar mai fi același. Știți cum e: un pic de la noi (știința medicilor), mai mult de la Dumnezeu!”

Cel mai frumos „mulțumesc” primit vreodată de la un pacient a fost…

• „Îi mulțumesc măicuței dumneavoastră care v-a născut!”, a fost unul dintre cele mai mișcătoare mesaje de recunoștință primite de la mama unui fetițe operate.
• Sau… un dar de neuitat a fost și acest mesaj postat de un pacient pe social media: „Doctorul Andreea Ciubotaru face lumină în priviri de îngeri. Iar când geniul și pasiunea ei dau poznaș peste un suflet pur, rezultă un dar de neprețuit”.

F.J. Vă mai amintiți cel mai dificil caz pe care l-ați întâmpinat în cariera dumneavoastră?

A.C. „Da, cazul unei fete de 18 ani, copil abandonat la naștere, care fusese diagnosticată târziu cu cataractă congenitală densă la ambii ochi. Nu văzuse niciodată în viața ei decât lumini și umbre. Intervenția chirurgicală pe care am făcut-o (…) a fost extrem de dificilă, dar a fost un succes.

Nu am să uit vreodată reacția ei când, a doua zi după operație, asistenta i-a înlăturat pansamentul. Privea în jur cu atâta surprindere și curiozitate o lume nouă, pe care nu o percepuse până atunci… După 18 ani de întuneric, vedea!”

Dacă ați fi ministrul Sănătății în România…?

„Aș schimba sistemul de promovare al valorilor. Și de aici ar decurge o restructurare completă a sistemului medical românesc. Aș remunera toate cadrele medicale pe măsura muncii depuse, schimbând mulți dintre parametri de performanță. Examenul de rezidențiat (de intrare în specialitate) l-aș lăsa la fel ca înainte”.

Citește aici interviul integral!