De la învățământul primar la lumea academică, progresismul și noile repere politice compromit excelența în educație. Scriitorul Andrei Pleșu își împărtășește experiențele din interiorul sistemului.
”Acum aproape 30 de ani, am reușit să înființez, la București, un Institut de Studii Avansate (New Europe College), din dorința de a propune un spațiu de lucru, în care fiecare cercetător să se ocupe de tema care îl interesează, fără amestecul forurilor ideologice de la centru, cum se întâmpla de obicei înainte de 1989. Am constatat însă, perplex și melancolic, că a apărut tendința de a înlocui o cenzură cu alta”, scrie Andrei Pleșu, într-un articol publicat în revista QMagazine.
Subiectul cercetării, temele abordate în noul context trebuie, și de data aceasta, să fie teme relevante geopolitic, teme care sunt în trend, politically correct, gender și așa mai departe.
Așa se face că ceea ce era cenzură înainte de ’89 a devenit un nou ghiont în mintea candidaților la o bursă a noii instituții (nu numai în București), ei știind că au puține șanse să fie selecționați, dacă nu vin cu o temă care să convină acestui nou trend. Și atunci toți s-au acomodat acestor noi criterii și, încet-încet, cercetarea a devenit un fel de gazetărie de lux – abordând de preferință teme actuale, teme întreținute provocator în media curentă, restul fiind evazionism, elitism, absenteism civic dezonorant.
Temele de succes care au fost imediat percepute ca fiind garanția reușitei la un concurs pentru o bursă, nu numai în București, repet, sunt: tema gender, tema minorităților în general, tema societății civile. Dacă vrei să faci o cercetare despre Platon, trebuie, de pildă, să eviți abordările de strictă specialitate: să propui, de exemplu, mai curând, ceva de tipul: «Platon și societatea civilă.» Cu o astfel de temă ai mult mai multe șanse să fii imediat acceptat. Holocaustul, feminismul, LGBT-ul, discriminarea și așa mai departe – sunt, de asemenea, în mult mai mare măsură, eligibile…
În general, nu sunt prea vioi încurajate subiectele religioase, (ca și pe vremuri…), sau sunt, doar dacă sunt luminat critice, dacă pun, între altele, problema rolului nefast jucat de-a lungul timpului de misticism. Am avut primul șoc pe tema asta cu mai mulți ani în urmă, când făceam parte din juriul internațional al unui institut asemănător, fondat tot cu sprijinul occidental la Budapesta- Collegium Budapest-, un foarte bun institut de cercetări, închis între timp de domnul Orban.
Îmi aduc aminte cât de șocat am fost când a venit un tânăr cercetător din Vest și a spus «am descoperit un manuscris la o mănăstire grecească de secol IV, un manuscris necunoscut până acum și eu vreau ca în timpul bursei, să-l traduc, să-l editez, să fac o ediție critică.» Am fost foarte entuziasmat, dar toți ceilalți membri ai juriului, care erau mai actuali, au refuzat. Au spus «domne, n-are decât să facă, dar de ce trebuie să ia o bursă pentru asta?» și n-a fost acceptat.