Anul 2024 în ORIENTUL MIJLOCIU. De la conflictul Israel vs. Hamas/Hezbollah & Iran la răsturnarea regimului Assad în Siria

În Orientul Mijlociu, anul 2024 a fost unul turbulent și tulburător la scară mondială. Israelul și-a continuat lupta în Fâșia Gaza, a reușit să elimine liderii proeminenți ai grupării Islamiste Hamas, apoi a „lovit” pe teritoriul Libanului, slăbind substanțial mișcarea Hezbollah, susținută financiar și militar de Iran. La sfârșitul anului, regimul dictatorial al lui Bashar al-Assad din Siria – susținut de Rusia lui Vladimir Putin – a fost răsturnat.

Orientul Mijlociu, creuzet al unei istorii zbuciumate și însângerate, nu-și găsește încă liniștea, iar anul 2024 a demonstrat și a avertizat, totodată, că situația poate degenera, catastrofal, în orice moment.

Gândul prezintă o retrospectivă a celor mai importante puncte de reper ale anului 2024, un tablou general care îngrijorează, înspăimântă chiar și, în ultimă instanță, este încă un semnal clar că mișcările extremiste și terorismul, din orice parte a lumii ar proveni ele, sunt coșmarul unei lumi moderne care nu s-a vindecat, încă, de această boală a urii și a distrugerii.

SPORT 2024, an-record: Simone Tempestini, al noulea titlu de campion

23:00

ACTUALITATE Burduja, despre FACTURILE la energie, după ridicarea plafonării: Fiecare român va alege furnizorii cu cele mai mici oferte

21:55

2 ianuarie. Israelul l-a asasinat, la Beirut, pe Saleh Al-Arouri, liderul adjunct al Hamas

Pe măsură ce războiul dintre Israel și Hamas a continuat, Israelul a început anul 2024 cu o victorie răsunătoare. L-a asasinat pe liderul adjunct al Hamas, Saleh Al-Arouri, unul dintre „pivoții” atacului însângerat din 7 octombrie 2023.

Atacul a „aprins” și mai mult tensiunile dintre Israel și Hezbollah – parte a „Axei Răului”, condusă de Iran –,  într-un context în care, începând cu 7 octombrie 2023, Hezbollah a declarat, de fiecare dată, că luptă alături de Hamas împotriva Israelului.

Liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, a jurat că va pedepsi Israelul. În ciuda încercărilor diplomatice de a stabili o încetare a focului, tensiunile dintre Hamas și Hezbollah vor continua să crească pe tot parcursul anului, culminând cu invadarea sudului Libanului de către Israel, în luna octombrie, se arată într-o analiză publicată de Atlantic Council.

Foto – Profimedia Images

3 ianuarie. Atentatul din Kerman, Iran – 95 de oameni au murit

Pe data de 3 ianuarie 2024, în Iran a avut loc cel mai grav atac terorist de la Revoluția Islamică din 1979.

În atentatul din orașul Kerman au murit aproape o sută de oameni. Atacul a fost revendicat de Statul Islamic din Irak și al-Sham (ISIS), la scurt timp după atentate.

Cu toate acestea, oficialii iranieni s-au grăbit să transfere vina către țările occidentale, inclusiv Statele Unite și Israel.

„A da vina pe oponenții occidentali ai Iranului pentru atacul terorist a fost o decizie conștientă a Iranului”, a scris Jason Brodsky, director de politică al United Against Nuclear Iran (UANI).

„Iranul încearcă să valorifice măcelul pentru a obține puncte de propagandă împotriva guvernelor SUA și Israelului, într-un moment în care ambele sunt criticate internațional pentru războiul din Gaza”, a scris Jason Brodsky la momentul respectiv.

Foto – Profimedia Images

11-12 ianuarie. Atacuri conduse de SUA împotriva rebelilor Houthi

Pe 11 ianuarie, armata americană – susținută de parteneri internaționali – a desfășurat lovituri limitate împotriva țintelor Houthi din Yemen, inclusiv locuri de depozitare de rachete și drone, facilități de producție și platforme de lansare.

Atacurile, care au reprezentat primele lovituri aeriene ofensive ale coaliției globale formate pentru a proteja transportul maritim în Marea Roșie, au avut loc după luni de atacuri Houthi asupra navelor care se îndreptau spre sau dinspre Israel, fiindcă Houthi s-au solidarizat cu gruparea islamistă Hamas de la izbucnirea conflictului din Fâșia Gaza.

Scopul atacurilor, scria Kirsten Fontenrose (Scowcroft Middle East Security Initiative), a fost de a „reduce capacitatea rebelilor Houthi de a destabiliza regiunea, de a amenința transportul maritim global, de a pune în pericol Israelul și țările învecinate prin atacuri și de a proteja civilii, pe uscat și pe mare”.

Rebeli Houthi | Foto – Profimedia Images

9 februarie. Premierul israelian Netanyahu anunță operațiunea militară din Rafah 

Pe 9 februarie, premierul israelian Benjamin Netanyahu a anunțat o ofensivă terestră în Rafah, pentru a învinge „redutele” Hamas rămase în sudul Fâșiei Gaza. Anunțul a fost un semnal de alarmă atât pe scena internațională, cât și în interiorul guvernului egiptean.

Președintele egiptean Abdel Fattah el-Sisi, care se opune unui aflux masiv de palestinieni în Sinai, și-a subliniat în mod repetat obiecțiile față de reinstalarea refugiaților palestinieni în Egipt, chiar și cu riscul agravării crizei umanitare din Gaza.

Pe măsură ce războiul dintre Israel și Hamas a făcut ravagii, conflictul din Gaza a pus guvernul egiptean și pe Sisi însuși într-o poziție foarte complicată.

Indiferent de decizia sa de a permite refugiaților să treacă sau nu prin trecerea Rafah, „președintele egiptean nu va ieși învingător”, deoarece „riscă să fie acuzat fie de complicitate la curățarea etnică, fie de complicitate la moartea civililor prinși în Fâșia Gaza”, nota Shahira Amin (Scowcroft Middle East Security Initiativ) la acea vreme.

Foto – Profimedia Images

1 aprilie. Un atac israelian ucide șapte lucrători umanitari în Gaza

La 1 aprilie, o lovitură a Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF) în Gaza a ucis șapte membri ai unui convoi de ajutoare condus de World Central Kitchen, o organizație umanitară care operează în Gaza pentru a oferi asistență materială civililor afectați de conflict.

Moartea lucrătorilor umanitari, care a provocat indignare globală și condamnarea guvernelor din întreaga lume, a dezvăluit dificultatea furnizării ajutoarelor în Fâșia Gaza – atât din cauza amplorii masive a nevoilor, cât și a riscurilor fizice de rănire sau deces pentru lucrătorii umanitari.

Arwa Damon, un membru senior nerezident la Centrul Rafik Hariri pentru Orientul Mijlociu al Consiliului Atlantic și președinte al Rețelei Internaționale de Sprijin, Ajutor și Asistență (INARA), a scris că decesele membrilor World Central Kitchen au dezvăluit problemele strategice ale acestui conflict.

„Este un proces care nu a funcționat niciodată cu adevărat în acest spațiu de luptă mizerabil. Deoarece orice mișcare este plină de pericole, de multe ori lucrătorii de asistență sunt prinși la mijloc”, scria Arwa Damon după acest atac.

14 aprilie. Iranul atacă Israelul cu peste 300 de drone și rachete

În data de 14 aprilie 2024, ca răspuns la uciderea comandantului Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) – Mohammad Reza Zahedi – la Ambasada Iranului din Siria, în data de 1 aprilie, Iranul a atacat Israelul printr-un baraj masiv și fără precedent de drone și rachete.

Aceasta a fost cea mai periculoasă escaladare dintre cele două țări în ultimele decenii și primul atac direct asupra Israelului efectuat de Iran.

Loviturile cu rachete au marcat o schimbare în strategia tradițională a Iranului, în ceea ce privește Israelul, care – din punct de vedere istoric – „s-a concentrat pe atacuri prin grupuri de proxy finanțate de IRGC, mai degrabă decât pe confruntarea militară directă”, a punctat Raz Zimmt, cercetător principal la Institutul pentru Studii de Securitate Națională.

În timp ce răspunsul calculat și ponderat al Israelului la aceste lovituri a permis celor două țări să pună capăt rundei de conflict, escaladarea „subliniază potențialul mare de calcul greșit în lipsa canalelor de comunicare directe, care va deveni și mai grav dacă Iranul decide să-și abandoneze statutul de stat cu prag nuclear și să-și orienteze politica către obținerea de arme nucleare”, a mai avertizat Raz Zimmt.

19 mai. Președintele iranian Ebrahim Raisi a murit într-un accident de elicopter

În luna mai, un elicopter al Forțelor Aeriene iraniene s-a prăbușit în Azerbaidjan. Au murit opt oameni, inclusiv Ebrahim Raisi, președintele Iranului și ministrul său de Externe.

Pentru unii iranieni, moartea lui Raisi nu a fost o tragedie, chiar dacă aceste sentimente au fost ascunse. Este posibil ca moartea lui Raisi să fi provocat lupte interne  în cadrul regimului, imediat după prăbușire, dar nu a modificat substanțial politica Iranului, deoarece liderul suprem al țării, ayatollahul Ali Khamenei, păstrează un control strict asupra politicii externe a regimului, dar și a politicii interne.

„Moartea lui Raisi a înlăturat un potențial candidat pentru moștenirea conducerii supreme după dispariția așteptată a lui Khamenei, în vârstă de optzeci și cinci de ani”, a scris Khosro Sayeh Isfahani.

Pe 28 iunie, Iranul a organizat primul tur al alegerilor prezidențiale după moartea neașteptată a președintelui Ebrahim Raisi. Masoud Pezeshkian, care și-a asigurat în cele din urmă președinția, a fost singurul reformist dintre cei șase candidați care au participat la alegeri.

Ebrahim Raisi

30 iulie. Asasinarea lui Fuad Shukr

Pe 30 iulie, Israelul l-a asasinat – la Beirut – pe comandantul militar al Hezbollah, Fuad Shukr.

Locația atacului, combinată cu momentul și importanța lui Shukr în ierarhia Hezbollah, a forțat grupul libanez să răspundă, ceea ce va face pe data  25 august, atunci când 300 de rachete au fost lansate către ținte israeliene.

Analistul David Daoud a examinat cu atenție un discurs al secretarului general al Hezbollah de atunci, Hassan Nasrallah, pentru indicii despre represaliile grupului împotriva Israelului.

„Hezbollah ar putea planifica, de asemenea, să intensifice permanent intensitatea, frecvența și profunzimea atacurilor sale împotriva Israelului, dar să le mențină limitate sub pragul care ar justifica războiul. Acest lucru s-ar putea întâmpla doar pe frontul din Liban sau pe toate fronturile de sprijin deschise de Axa Răului”, a explicat David Daoud.

Foto – Profimedia Images

31 iulie. Ismail Haniyeh este asasinat la Teheran

Un atac aerian l-a ucis pe liderul politic al Hamas, Ismail Haniyeh, la Teheran, la o zi după ce o rachetă l-a ucis pe comandantul Hezbollah – Fouad Shukur – la Beirut.

Israelul a lansat ambele lovituri în timp ce și-a continuat răspunsul militar la atacul terorist al Hamas din 7 octombrie 2023 și la atacul Hezbollah care a ucis 12 copii pe Înălțimile Golan, controlate de Israel, cu o săptămână în urmă.

Jonathan Panikoff a scris că Iranul „a dat întotdeauna prioritate stabilității regimului, mai presus de orice altceva”.

Asta înseamnă că Teheranul „ar putea să vadă momentul și țintele asasinatului ca pe o oportunitate de a revendica răzbunare în timp ce împinge răspunsul efectiv asupra Hezbollah și Hamas. Răspunsurile Iranului, Hezbollah și Hamas vor conduce direcția Orientului Mijlociu în următoarele săptămâni și luni”, mai scria Jonathan Panikoff.

Ismail Haniyeh | Foto – Profimedia Images

27 septembrie. Asasinarea lui Nasrallah

La sfârșitul lunii septembrie, Israelul a desfășurat un atac masiv în suburbiile Beirutului.

Până a doua zi, lumea întreagă aflase că Hassan Nasrallah, secretarul general al Hezbollah, fusese ucis. Nasrallah a transformat Hezbollah în ceea ce este astăzi, ghidând organizația prin perioada post-război civil și nenumărate războaie regionale.

Această desfășurare a fost posibilă datorită magnetismului personal al lui Nasrallah, care a atras susținători și a desenat realitatea pentru adepții săi.

„Prin natura lucrurilor, a avea un lider cu o asemenea carismă este o sabie cu două tăișuri. Pentru că secretarul general, ca toți oamenii, era muritor și, indiferent dacă moartea lui venea natural, de bătrânețe, sau, așa cum s-a întâmplat, de mâinile dușmanilor săi muritori israelieni, Hassan Nasrallah era programat să meargă pe calea sa”, a scris David Daoud, membru senior la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor.

Hassan Nasrallah | Foto – Profimedia Images

1 octombrie. Israelul invadează sudul Libanului

La 1 octombrie, războiul din Orientul Mijlociu s-a extins. Trupele israeliene au intrat în Liban, căutând să găsească și să distrugă infrastructura militară a Hezbollah.

Operațiunea a survenit la doar câteva zile după ce Israelul l-a asasinat pe secretarul general al Hezbollah, Hassan Nasrallah, pe 27 septembrie, stârnind îngrijorări că Orientul Mijlociu se află în pragul unui război regional total.

La 1 octombrie, trupele israeliene s-au întors în sudul Libanului pentru prima dată în optsprezece ani – ultima fază a unui conflict de un an care a escaladat constant.

De data aceasta, totuși, „armata israeliană pare să fi absorbit unele dintre lecțiile din experiența sa tulbure din 2006 în lupta împotriva Hezbollah”, a scris Nicholas Blanford (Consiliul Atlantic).

„Este posibil ca Israelul să fi învățat din invaziile sale anterioare în Liban”, a mai notat Nicholas Blanford.

16 octombrie. A fost ucis Yahya Sinwar

Liderul Hamas, Yahya Sinwar, creditat cu planificarea atacurilor din 7 octombrie 2023, a fost ucis de Brigada 828 Bislamach a Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF), la Rafah, pe data de 16 octombrie.

Moartea sa a fost o realizare-cheie pentru Israel, al cărui premier, Benjamin Netanyahu, a subliniat importanța eliminării conducerii Hamas și, prin urmare, a lăsat loc întrebărilor referitoare la o eventuale încheiere a conflictului din Gaza.

„Oficialii americani speră, cu ardoare, că dispariția lui Sinwar ar putea fi un punct de inflexiune, unul în care Israelul folosește dispariția acestuia în avantajul său diplomatic, asigurând eliberarea ostaticilor israelieni printr-un acord de încetare a focului în Gaza”, a scris Frederic Hof (Bard College).

Yahya Sinwar | Foto – Profimedia Images

8 decembrie. Rebelii din Siria răstoarnă regimul Assad 

Grupurile rebele siriene au preluat controlul capitalei după o ofensivă fulgerătoare de 10 zile în toată țara.

Președintele Bashar al-Assad a fugit din Siria, ajungând în Rusia lui Vladimir Putin. Facțiunea-cheie de opoziție în acest scenariu a fost Hayat Tahrir al-Sham (HTS), care este desemnată ca o organizație teroristă de către Statele Unite și ONU, condusă de Ahmed Al-Sharaa, un militant revoluționar sirian cu foste legături cu Al-Qaeda și ISIS.

Dictatorul Bashar al-Assad a fugit din Siria, ajungând în Rusia lui Vladimir Putin.

„Ankara și-a dat seama că nu poate convinge Damascul să se alăture negocierilor privind o soluție politică în Siria. Drept urmare, a decis să le dea rebelilor sirieni unda verde pe care o așteptau. De îndată ce încetarea focului în Liban a fost anunțată pe 27 noiembrie, rebelii și-au lansat rapid ofensiva. Rebelii sirieni au văzut oportunitatea de a avansa pe măsură ce Iranul a fost slăbit în Siria, iar Hezbollah s-a concentrat asupra Libanului”, a explicat Ömer Özkizilcik (Proiectul Siria).

CITEȘTE ȘI:

Tragedia aviatică din Kazahstan. A fost lovită aeronava Embraer de o RACHETĂ ANTIAERIANĂ lansată de ruși? Dmitri Peskov: „E prematur să speculăm”

Anul 2024 în Rusia lui Putin. MOARTEA lui Navalnîi, schimbul de prizonieri cu Occidentul și ofensiva Ucrainei în Kursk

Misiunea „istorică” a lui Putin și REALITATEA PARALELĂ în care trăiește liderul Rusiei. De ce îi regretă pe Jacques Chirac, Helmut Kohl și Berlusconi

Oligarhii lui Putin fac comerț cu Europa, în ciuda SANCȚIUNILOR. Deripaska, Usmanov, Guryev și Abramovici au găsit „portița” și obțin profituri uriașe

Favoritism și servilism la „curtea” lui Putin. Cine sunt FIGURILE-CHEIE din cercul interior al „Țarului”: „O fostă gardă de corp a ajuns ministru”

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele