Anxietatea poate afecta calitatea vieții. Conform Institutului Național de Sănătate Publică, cele mai frecvente forme de boli mintale în UE sunt tulburările de anxietate și depresia. Deși cunoaștem aceste informații, de cele mai multe ori, nu ne dăm seama că avem stări de anxietate și nu ne tratăm. Astfel, ajungem într-un punct în care ne simțim lipsiți de speranță.
Anxietatea este caracterizată de stări de tensiune, îngrijorare, frică, dar și de reacții fizice precum tensiunea arterială crescută. Oamenii confundă anxietatea cu „o supărare” sau cu depresia.
„O supărare mare de tot”, spune o femeie că ar fi anxietatea.
„Când un om nu se simte atât de bine și are o stare mai spre depresie”, a afirmat o altă femeie.
Un bărbat a concluzionat că oamenii, în cele mai multe cazuri, nu-și dau seama că au stări de anxietate.
„Nu este o boală. E psihic. Rămâi pe gânduri, devii filosof, dar în rău, pentru că ai necazuri multe, e și singurătatea, dar și lipsa de activitate. Cam cuprinde societatea. Și asta din cauza neîmplinirilor, lipsurilor. Lipsa banilor, a confortului, a prietenilor. Oamenii nu-și dau seama că au anxietate. E greu să ajungi acolo pentru că nu suntem făcuți la fel, educația diferă, nu apelează la un psiholog”, este de părere un bărbat.
Psihologii „împart” anxietatea în două categorii: punctuală și structurală.
„Tulburarea de anxietate este o tulburare care ne afectează viața și comportamentul. Ce înseamnă asta într-un limbaj mai ușor de înțeles? Este relația mea cu mine și relația mea cu lumea din jurul meu. Cum mă raportez eu la stimulii din jurul meu, la oamenii în jurul meu, la obiectele din jurul meu, la relația cu jobul, relația cu partenerul de cuplu, relația cu copilul. De multe ori, anxietatea poate să funcționeze ca o manifestare, este un simptom sau poate să fie structurală, să fie parte din structura psihică, să fie mai degrabă un aspect identitar al meu. Și aici trebuie să facem diferența. Mă identific ca fiind o persoană anxioasă și sunt anxioasă în mai multe contexte de viață sau am anxietate punctuală. De exemplu, am de ținut un discurs public și-mi este teamă de asta. Este o anxietate care are o rezolvare mai ușoară.
Dar avem partea cealaltă, partea în care persoana are în structura de personalitate această trăsătură. Și aici ce se întâmplă? Avem structura de personalitate care are o anumită caracteristică, să spunem, avem o structură de personalitate normală, dar undeva subiacent structurii de personalitate există o trăsătură de anxietate. Aici trebuie să lucrăm mai adânc, cumva în profunzimea structurii psihice, pentru că această parte a psihicului este acea parte arhaică a noastră, primară, pe care am dezvoltat-o în primii ani de viață în relație cu mama și cu tata”, a precizat psihologul Anca Boalcă.
Psihologii spun că este important să fim atenți la ce simțim, să ne observăm reacțiile și comportamentul.
„Aș vrea să le dau câteva recomandări, să spunem așa, câteva direcții oamenilor. În primul rând, cred că trebuie să am un mare spirit de a mă observa, cum spun eu, să mă pot observa și să pot să fac o auto-reflectare despre mine, să mă uit la mine. Este extraordinar de importantă chestia asta ca să avem un echilibru psihic. Cum ne putem uita? Ne putem uita cum ne raportăm noi la lume. Dacă eu mă raportez la lume cu teamă și anume: mi-e teamă că o să fiu respins, de exemplu. Respingerea este un element extrem de important în relația cu anxietatea. Teama de respingere. Mi-e teamă că voi fi respins. Mi-e teamă că nu sunt suficient de bun și pentru asta voi fi respins. Asta este din relația cu mama și cu tata și experiențele pe care le-am avut în copilărie”, a conchis psihologul.
Anxietatea punctuală se poate trata cu câteva ședințe de psihoterapie. În schimb, cea structurală necesită un proces lung de psihoterapie psihodinamică.
„Dacă vorbim despre o anxietate punctuală, care s-a născut în relație cu un eșec pe care l-am avut, m-au dat afară de la job și atunci mi-e teamă cumva să nu pățesc asta de fiecare dată sau mi-e teamă să zbor cu avionul, aici anxietatea se poate aborda mai cognitiv-comportamental și persoana poate să treacă mai ușor peste ea. Dar dacă avem o anxietate structurală, pe ea o abordăm în general psihodinamic. Căutăm în trecut, căutăm în relații, căutăm care au fost mesajele pe care noi le-am primit în momentul în care am apărut pe lume sau am apărut în viața părinților noștri, cum s-au raportat ei la noi. Și aici căutarea este mai adâncă, este mai profundă. Procesul este unul de mai lungă durată și aduce o schimbare reală în viață”, a explicat Anca Boalcă.
CITEȘTE ȘI:
Județele din România cu cea mai mare rată de SINUCIDERI. Sunt și cele mai poluate județe