VIDEO | Armele armatei ucrainene. Așii din mânecă folosiți împotriva lui Putin: Javelin, Stinger & Bayraktar (DOCUMENTAR)

Deși este depășită numeric, armata Ucrainei continuă să facă față atacurilor invadatorilor. Cheltuielile Rusiei în ceea ce privește apărarea au urcat în anul 2020 la aproximativ 62 de miliarde de dolari, în timp ce cheltuielile Ucrainei au fost de aproximativ 6 miliarde de dolari.

Dacă armata Federației Ruse poate mobiliza până la 900.000 de persoane în serviciul activ militar, Ucraina poate mobiliza în jur de 196.000.

În același timp, Rusia are peste 15.000 de vehicule blindate, inclusiv tancuri, un număr care este de aproape 5 ori mai mare decât resursele pe care le are Ucraina. Pe lângă curajul și dârzenia de care dau dovadă, pare că ucrainenii au un as în mânecă.

Aceștia au la dispoziție un armament ușor, dar foarte eficient, capabil să provoace pierderi mari, printre care arme antitanc de ultimă generație. Pe lângă resursele proprii, în ajutorul ucrainenilor, SUA și aliații au pregătit țara cu arme pentru contracararea armatei ruse.

În ultimii ani, Ucraina a achiziționat un număr important de grenade antitanc moderne, produse de Statele Unite ale Americii și Marea Britanie. Aici vorbim de sistemele Javelin și NLAW.

Grenadele antitanc moderne au apărut la finalul celui de-al doilea Război Mondial, cel mai cunoscut fiind Panzerfaust-ul german, însă în ultimele decenii tehnologia a făcut ca acest tip de aruncător de grenade să devină mult mai periculos. S-a transformat într-o rachetă de mici dimensiuni și a devenit o armă periculoasă care poate fi folosită de un soldat sau doi, în funcție de situație.

Javelin și NLAW fac parte din tipul lansatoarelor „fire and forget” (trage și uită). După ce sunt stabilite coordonatele țintei cu ajutorul unui radar, proiectilul își atinge ținta fără ca soldatul să mai ghideze proiectilul.

Asta se întâmplă pentru că racheta primește coordonatele prin infraroșu. Până la finalul anului 2021, Ucraina a achiziționat 377 de lansatoare Javelin cu 1.200 de rachete, dar și 2.000 de sisteme britanice NLAW.

Racheta FGM-148 Javelin a fost fabricată în Statele Unite în anul 1989 și a fost folosită din 1996. Este una dintre cele mai importante sisteme portabile de rachete antitanc din întreaga lume.

Rachetele Javelin pot fi folosite de unul sau doi infanteriști, iar lansatoarele pot fi folosite de două ori. Odată fixată ținta cu ajutorul radarului, racheta poate urmări vehiculul pe care îl are ca țintă. În tot acest timp, soldații pot reîncărca lansatorul pentru o nouă țintă.

Unitatea de lansare a comenzii poate deservi drept un dispozitiv perfect de scanare a teritoriilor, mereu la îndemâna infanteriei. Vizoarele termice ale rachetei Javelin trebuie să fie reci pentru a funcționa corect din punct de vedere tehnic.

Când este încărcat, Javelin cântărește 22.3 kg, dar cea mai mare parte a greutății se datorează rachetei – unitatea de lansare a comenzii cântărește doar 6.4 kg. Lansarea este una „ușoară”, care creează o explozie relativ mică în spate, ceea ce o face și greu de depistat de inamic.

Un alt avantaj care vine cu aceste lansatoare este cel că rachetele pleacă mai întâi cu o viteză mai mică, iar după câteva secunde se declanșează aprinderea primei încărcături de propulsie, care crește viteza proiectilului. Astfel, soldatul poate fi ascuns în interiorul unor clădiri, pentru siguranță.

Raza lor de acțiune poate ajunge până la 4 kilometri. Modelul mai performant al lansatorului Javelin are o rachetă cu o dublă încărcătură. Prima explodează la contactul cu tancul, iar a doua, o fracțiune de secundă mai târziu atunci când lovește blindajul pentru a ucide echipajul din interior.

Tehnologia acestor lansatoare este puțin mai sofisticată față de cele ale lansatoarelor normale. Acesta poate fi amplasat atât pe vehicule, cât și pe umărul trăgătorului, în timp ce acesta poate pune o nouă încărcătură explozivă.

În aceeași temă, un agent de marketing canadian a plănuit să strângă bani pentru o organizație caritabilă care ajută familiile soldaților uciși, precum și veteranii care suferă de stres post-traumatic din Ucraina.

Agentul s-a folosit de imaginea unui sfânt înarmat cu o astfel de rachetă. Imaginea, cunoscută ca și Sfântul Javelin o înfățișează pe Fecioara Maria în timp ce leagănă o armă antitanc FGM-148 fabricată în SUA.

O parte din succesul Javelin este considerat de autor ca fiind rezultatul importanței pe care o au armele antitanc produse de SUA în eforturile Ucrainei de a rezista în fața armatei Federației Ruse.

Christian Borys, agentul de marketing, susține că rachetele au permis forțelor ucrainene să lupte împotriva invaziei, în ciuda numărului mare de tancuri rusești și a vehiculelor blindate și se arată încrezător că donațiile vor fi necesare după ce focurile de arme vor înceta, iar războiul se va termina.

„Ceea ce vedeți acum este doar prima parte. Vor fi zeci de ani de reconstrucție, din cauza amplorii distrugerii pe care o vedem”, susține acesta.

Un alt lansator puternic de care dispune Ucraina sunt rachetele NLAW (Next Generation Light Anti-Tank Weapon) denumite și MBT-LAW sau RB-57. Acestea sunt niște arme destinate soldaților și sunt ușoare și portabile.

Rachetele NLAW funcționează ca un lansator de rachete, dar au o rază scurtă de acțiune. Este înarmată cu un focos puternic antitanc de 150 mm, cu explozibil HEAT, conceput pentru a doborî, de la distanțe scurte, tancurile de luptă.

În loc de o pârghie sau de un declanșator încorporat pe tubul său de lansare, NLAW are un mâner ergonomic pe partea dreapta, care o face mult mai ușor de manevrat.

Pentru a ținti cu ajutorul NLAW, pe lansator este instalat un vizor optic cu zoom de până la 2.5x, iar pentru o precizie mai bună sunt disponibile lunete cu vedere pe timp de noapte.

Conceput ca un sistem de armament de unică folosință, NLAW nu poate fi reîncărcat. În plus, raza sa de acțiune este destul de modestă – cea mai mare rază de acțiune asupra țintelor staționare fiind de 600 de metri.

Distanța efectivă împotriva țintelor în mișcare este de până la 400 de metri. În schimb, rachetele mai noi au un software de ghidare actualizat și pot lovi ținte aflate la o distanță de până la 1 km.

Nu în ultimul rând, dronele de fabricaţie turcească Bayraktar TB2 sunt folosite cu succes de ucraineni. Acestea pot distruge chiar și convoaie militare rusești și au în componenţă şi sisteme antiaeriene BUK cu rachete care, în mod teoretic, ar putea fi folosite chiar şi împotriva aparatelor fără pilot.

Ucraina a primit primele drone de acest fel în anul 2019. Dronele Bayraktar TB2 au o autonomie de 27 de ore și o viteză maximă de 220 de kilometri pe oră și un plafon de zbor la 5.500 de metri.

Acestea sunt dotate cu camere foarte puternice și sunt folosite pentru misiuni de supraveghere, pentru dirijarea focului artileriei sau bombardament și atac la sol.

Drona are o lungime de 6,5 metri, o anvergură a aripilor de 12 metri şi poate transporta echipamente sau armament cu o greutate maximă de 150 kg. TB2 are patru puncte de prindere pentru armament. Pot fi folosite rachete anti-tanc, bombe inteligente sau rachete aer-sol.

Având în vedere eficiența crescută a acestor drone, ucrainenii i-au dedicat chiar și un cântec: „Spaima avioanelor și elicopterelor”….

Rachetele antiaeriene Stinger se află și ele în dotarea Ucrainei și se află pe lista armelor care îi sperie pe ruși. Aceste rachete au un sistem portabil de apărare aeriană care seamănă cu un aruncător de grenade.

Funcționează ca o rachetă sol-aer cu ghidare în infraroșu și poate fi adaptat astfel încât tragerea să se facă de pe vehiculele terestre, dar și de pe elicoptere.

Sistemul a fost dezvoltat în Statele Unite ale Americii, iar racheta simplă cântărește 10,1 kg în timp ce racheta cu tubul său de lansare și antena de identificare de prieteni sau inamici cântărește 15,2 kg.

Rachetele antiaeriene Stinger au o rază de țintire de până la 4.800 de metri și pot ataca amenințările de la o joacă altitudine, de până la 3.800 de metri.

FOTO – Profimedia