Alexandru Arșinel a vorbit luni, la Antena 3, despre soția sa care i-a fost toată viața alături și care l-a sprijinit necontenit și cu lacrimi în ochi afirmă că va trece la cele veșnice cu regretul că poate nu a făcut totul pentru ea. Actorul spune că va pleca la Mitropolia Sucevei și Moldovei unde este aștepta pentru a primi o cruce în semn de recunoștință.
„Soția mea. Marilena, un om extraordinar și de o discreție umilitoare pentru mine. Niciodată n-a acuzat nici măcar pe departe că m-am ocupat de ea mai mult sau mai puțin. A fost lângă mine și de multe ori mă întreb dacă am greșit cu ceva și așa o să dispar și poate nu am făcut totul pentru dansa.
N-am întâlnit un om mai minunat că ea. Un om mai bun care a cedat numai că să nu supere pe cineva. Marilena o față minunată. Un om extraordinar. Și numai ea și Ioana – față noastră care vine și suportă unele lucruri. Nu e greu să stai cu un om care e suferind, cu o femeie care suferă, nu poate să meargă – e paralizată. Dumnezeu e sus și în toată perioada aceasta sper că cel de sus ne interpretează așa cum merită. Cred că o să plec spre Suceava, acolo unde Mitropolia Sucevei și Moldovei mă așteaptă cu un ordin, cu o cruce pentru gândurile mele față de Dumnezeu și de cei care ne înconjoară și sper să mai depășim niște ani corecți cu gândul curat față de Dumnezeu”, a declarat Alexandru Arșinel.
Întrebat de unde îi vine puterea lui Nicușor Dan să umilească marii artiști ai patriei, Arșinel a răspuns: „Lui de unde îi vine puterea să jignească o ființă omenească, să nu o bage în seama, să zică: „am făcut lucrul asta pentru că trebuia să-l fac, dar dvs. rămâneți acolo unde meritați să fiți”. Eu ce să fac dacă el e așa educat. Ce pot să îi fac eu lui? Nu. Nu m-a gândesc deloc la el. Nu merită! Să se gândească lumea – cine îi conduce. Nu îmi face plăcere. Nu câștig nimic. Aștept să ajung la ai mei la Suceava.
Arșinel spune că este important pentru el că primește recunoștința Mitropoliei Sucevei și a Moldovei pentru ceea ce a realizat pentru teatrul din România.
Da. imensă. înseamnă că în gândirea sa, cine a hotărât – a intrat și latura credinței, că ceea ce am reușit eu copilul plecat de la Dolhasca după război, am realizat câteva am trecut și peste bombardamente. Am realizat o familie frumoasă și acum a venit vremea recunoștinței și le mulțumesc prin smerenie și dragoste de Dumnezeire pentru această cruce care mi se oferă.