Camarila lui Putin și BĂTĂLIA generațiilor pierdute de la Kremlin: „Nikolai Patrushev înțelege că timpul lui se încheie, dar caută moștenitori”
Rusia nu are suficienți administratori tineri pregătiți să-i înlocuiască pe cei care s-au transformat în camarila lui Putin și a căror vârstă este de aproximativ 60 de ani, notează jurnalistul Andrei Pertsev într-o analiză în care abordează așteptatele schimbări de la Kremlin, după ce „Țarul” a început, conform previziunilor, un nou mandat.
Elita rusă, punctează jurnalistul, este atât temătoare, cât și plină de speranță cu privire la schimbările majore de personal care sunt așteptate după alegerile prezidențiale din luna martie.
„Noua configurație a puterii ar putea cimenta succesele birocraților ambițioși și, în mare măsură, eficienți, în vârstă de 60 de ani. Dar este, de asemenea, posibil ca președintele Vladimir Putin să înlocuiască acești profesioniști în vârstă cu birocrați mai tineri, în vârstă de patruzeci de ani.
Indiferent de cohorta pe care o alege președintele, orice schimbare a personalului la scară largă va crea o generație pierdută a elitei, care nu are perspective reale în ceea ce privește verticala puterii. Această bătălie latentă a generațiilor reprezintă o amenințare pentru sistem, dar a fost configurată de Putin însuși”, notează Andrei Pertsev.
Cele trei generații distincte din elita rusă conducătoare
Există trei generații distincte în elita rusă conducătoare, precizează Andrei Pertsev în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
În primul rând, amintește acesta, există un grup de oameni în jurul vârstei de șaptezeci de ani. Aceștia sunt, în primul rând, membri ai cercului interior al lui Vladimir Putin, care controlează resursele-cheie, ocupă funcții de rang înalt și conduc serviciile de securitate.
„Mulți dintre ei provin din Sankt Petersburg și au legături de lungă durată cu Putin, din perioada în care lucra în guvernul orașului, în anii 1990, sau au lucrat cu el în forțele de securitate.
Frații Kovalchuk și Rotenberg, secretarul Consiliului de Securitate Nikolai Patrushev, directorul FSB Alexander Bortnikov și ministrul Apărării Serghei Șoigu aparțin cu toții acestei prime categorii. Aceștia ar putea fi comparați cu acționarii majori sau membrii consiliului de administrație ai marilor corporații. Ei înțeleg că în curând timpul lor se va împlini, dar ar dori să-și păstreze pozițiile cât mai mult posibil și apoi să le transmită moștenitorilor lor.
Cea de-a doua generație cuprinde birocrați ambițioși și adesea profesioniști în vârstă de 60 de ani. Mulți și-au atins plafonul carierei și ar dori să meargă mai departe. Pentru a continua analogia corporativă, ei sunt asemănători cu managerii de top angajați de acționari. De-a lungul multor ani petrecuți la locul de muncă, au învățat dezavantajele companiei, au făcut cunoștință cu membrii consiliului de administrație și chiar au achiziționat unele active.
Acest grup îi include pe prim-ministrul Mihail Mișustin, primarul Moscovei Serghei Sobianin, prim-adjunctul șefului de cabinet Serghei Kiriyenko și viceprim-ministrul Iuri Trutnev, printre mulți alții.
Obiectivul principal al acestei generații este nu numai să-și păstreze pozițiile înalte, ci și să-și asigure recompense adecvate pentru realizările lor. Să obțină mai multe posturi de împărțit sau chiar să se alăture consiliului. Un director de top norocos ar putea chiar să devină președintele consiliului”, menționează Andrei Pertsev.
„Motivul principal îl reprezintă politicile ultraconservatoare de personal ale lui Putin”
A treia și ultima generație, mai precizează jurnalisutl Andrei Pertsev, este formată din politicieni și oficiali în vârstă de 40 de ani, inclusiv câțiva „prinți cu binefăcători” în grupul cel mai vechi și birocrați ambițioși care dețin în prezent roluri secundare sau terțiare, dar care își fac deja nume și doresc să ajungă mai departe.
În limbajul corporatist, continuă Andrei Pertsev, aceștia sunt moștenitorii membrilor consiliului de administrație și cei care și-au petrecut întreaga carieră la corporație, îi sunt loiali și nu cunosc alte reguli ale jocului.
„Această generație îi include pe ministrul Agriculturii Dmitri Patrushev (fiul șefului Consiliului de Securitate), secretarul general al partidului Rusia Unită, Andrei Turchak, și consilierul economic al lui Putin, Maxim Oreșkin, precum și câțiva guvernatori regionali.
Interesele conflictuale ale acestor generații devin din ce în ce mai acute. Motivul principal îl reprezintă politicile ultraconservatoare de personal ale lui Putin.
- Fluxurile financiare, resursele subsolului, corporațiile-cheie ale statului și structurile de aplicare a legii sunt toate controlate de membrii cercului său interior, cea mai veche cohortă.
- Între timp, cei mai mulți membri ai celei de-a doua și a treia generații au rămas blocați de mai bine de un deceniu – chiar și celor cărora li s-au promis poziții mai înalte și mai multă autoritate.
În anul 2020, Putin și-a schimbat cabinetul de miniștri, dar schimbările au fost limitate și au evidențiat doar stagnarea la alte niveluri de guvernare.
Acum, alegerile prezidențiale din 2024 au lansat reformatarea verticalei puterii. S-ar putea să vedem schimbări nu numai în guvern, ci și în administrația prezidențială, la corporațiile de stat, la structurile de aplicare a legii, în Consiliul Federației (camera superioară a parlamentului rus) și în regiuni. Toate acestea pot exacerba conflictul generațional: mai ales, între a doua și a treia generație. Urmează o bătălie, iar învinșii ei vor deveni o generație pierdută”, consideră jurnalistul Andrei Pertsev.
Bătălia generațiilor la Kremlin îl are ca „motor” chiar pe Putin
Birocrații ambițioși în vârstă de 60 de ani, care se așteaptă în prezent la promovări, riscă să devină învechiți, concluzionează jurnalistul. Sobyanin, Kiriyenko, Mishustin și Trutnev au apărut toți pe listele potențialilor succesori ai lui Putin.
Pentru a rămâne în tabloul general, trebuie să-și păstreze pozițiile actuale sau să treacă la altele, dar cel puțin la fel de importante.
„Cu toate acestea, orice progres în carieră (sau chiar lipsă de retrogradare) pentru cei în vârstă de 60 de ani îi va dezamăgi pe cei de 40 de ani, deoarece, până când se vor deschide noi oportunități de carieră, ei ar putea merge la cei care în prezent au treizeci de ani.
- Sigur, cei în patruzeci de ani pot continua să aștepte ca această cohortă mai în vârstă să îmbătrânească sau să piardă din favoruri, dar, pe măsură ce timpul trece, și ei ar putea pierde din ceea ce s-a putea numit stima lui Putin.
- În teorie, concurența intra-elită aduce beneficii oricărui sistem politic prin forțarea membrilor săi să fie cât mai eficienți. Jucătorii mai tineri înlocuiesc treptat figurile mai în vârstă, în timp ce birocratii de vârstă mijlocie motivați și profesioniști se străduiesc să-și păstreze pozițiile.
Cu toate acestea, pentru a fi benefică, concurența trebuie să fie durabilă, naturală și să respecte reguli clare, ceea ce nu este cazul în Rusia netransparentă și nepotistă a lui Putin, unde procesele competitive ar putea scăpa de sub control atunci când o generație pierde sau începe să se teamă că pierde.
- Putin are mai multe șanse să-i promoveze pe cei peste patruzeci de ani pentru a întineri birocrația. La urma urmei, cei în vârstă de şaizeci de ani sunt la putere de prea mult timp şi îşi pot imagina viaţa fără el.
- Problema este că Rusia nu are suficienți administratori tineri pregătiți să-i înlocuiască pe cei de 60 de ani.
- Generația tânără a lucrat în cea mai mare parte în condiții favorabile, urcând pe scara carierei datorită propriei loialități și a patronajului grupului mai în vârstă, în timp ce Sobyanin, Kiriyenko, Mishustin, Trutnev și asemenea lor au apărut în anii 1990, au ieșit învingători. și a păstrat energia de care sistemul are atât de mult nevoie.
Cu toate acestea, menținerea birocraților mai experimentați în vârf va deteriora și puterea verticală. Cei de patruzeci de ani vor fi dezamăgiți, mai puțin motivați și mai puțin eficienți: nu vor vedea rostul de a se autodepăși.
Nu există o soluție ușoară pentru Kremlinul lui Putin. Bătălia generațiilor, care ar putea pune în pericol stabilitatea sistemului și poate provoca o scindare în elită, a fost făcută inevitabilă de Putin însuși prin politica sa ultraconservatoare de personal din ultimul deceniu și prin refuzul său de a-și părăsi funcția – punându-și propria sa funcție și interesele personale mai presus de cele ale regimului său”, încheie jurnalistul Andrei Pertsev.
Citește și: