Ivan Patzaichin, cel mai mare canoist român, a murit la vârsta de 71 de ani, iar sportul românesc este în doliu. Patzaichin, cel care a vâslit cu pagaia ruptă către aurul olimpic și a devenit erou de benzi desenate, a fost un sportiv-simbol al României, fiind singurul bărbat aflat într-un clasament al celor mai buni 10 sportivi români medaliați la Jocurile Olimpice.
Ivan Patzaichin a fost cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară – 1968, 1972, 1980 și 1984 -, dar marele sportiv român a recunoscut, la un moment dat, în timpul emisiunii ”Prietenii lui Ovidiu”, că l-a ”măcinat” un mare regret de-a lungul timpului.
Întrebat dacă, ajuns la vârsta de 70 de ani și privind retrospectiv, trăiește și un sentiment de regret, Ivan Patzaichin a răspuns afirmativ.
”Regret că am o grămadă de medalii de argint și de bronz care ar fi trebuit să fie de aur!”, a mărturisit cel mai mare canoist român, potrivit gsp.ro.
Însă, dincolo de regrete, Ivan Patzaichin și-a trăit, la superlativ, din punct de vedere sportiv și nu numai, un vis pe care l-a avut încă din copilărie.
Și-a dorit să fie campion și a dorit să le arate bunicilor și părinților său că acest vis poate fi transformat în realitate. Respectuos, atât față de oameni, cât și față de muncă, Ivan Patzaichin a reușit să își ”atingă” visul.
”Am vrut să le arăt bunicilor și părinților mei că pot să fiu campion. De la oamenii din sat și de la ai mei am învățat să am respect față de muncă, față de oameni și de tot ce vrei să faci. Dacă te apuci să faci ceva, fă-l cu profesionalism! Cu ambiție! Așa cum trebuie!”, spunea Patzaichin.
Talentul trebuie împletit, permanent, cu munca asiduă, iar Ivan Patzaichin recunoștea că talentul te ajută să te orientezi în momente grele.
”Normal că ai nevoie de talent pentru că trebuia să te orientezi în momentele grele. Când mi s-a rupt pagaia sau când mi s-a spart barca, am avut inspirație de moment. Și asta a contat”, mai spunea marele sportiv român.