Care a fost omul cu cel mai puternic șut care i-a tras la poartă lui Silviu Lung. Marius Mitran: „Am zis că nu se poate”
This browser does not support the video element.
Puțini știu, probabil, că maestrul Marius Mitran, atât de priceput la tot ceea ce înseamnă fotbal, istorie a sportului și amănunte care țin încă sus marile noastre echipe și idealuri, ar putea fi atât de apropiat de fenomenul simplu și atât de puțin înțeles al poeziei. Dar chiar așa e! Vă invit la o întâlnire în care îl veți descoperi pe celălalt maestru: acela care nu se teme să țină minte, într-o lacrimă nevăzută, tot ceea ce l-a format ca om, tot ceea ce a făcut ca inima sa mare să se frângă, de câteva ori, tot ceea ce a provocat ca privirea sa, deloc naivă, să aleagă mereu partea plină a paharului.
Ai vreme să vorbim, Marius Mitran? Despre viață, despre moarte, despre sporturi, despre arte, despre tot și despre nimic, despre umbre care ne văd și doruri care ne apără, despre versurile pe care, încă, niciunul dintre noi nu le-a scris, despre ce va fi mâine, despre ce a fost ieri, despre clipa aceasta nobilă care ne permite să ne recunoaștem din prima, să ne ținem minte toată viața și să încercăm să dăm mai departe și altora, care ne seamănă, acest sfânt drept la poezie?
„La un moment dat ajung și discut cu băieții din Craiova Maximă. Stăm la o masă, cum se stă la fotbal. Îl întreb pe Silviu Lung care a fost atacantul cel mai periculos. Silviu Lung a fost cel mai mare portar al României din toate timpurile. El zice „Marius, nu mai știu care a fost, au fost mulți așa periculoși, ți-ere frică de ăla, de ăla”. Și după îmi spune „Știi cine a fost omul cu cel mai puternic șut care mi-a tras la poartă?” Nu, zic eu. Și mă gândeam nu știu, Oblemenco. Îmi zice „Adrian Păunescu”, am zis că nu se poate. Deci nu. Dar așa a fost, am înțeles într-o secundă, așa a fost”, a povestit Marius Mitran în cadrul emisiunii „Ai vreme să vorbim?, cu Ana Maria Păunescu.