A fost considerată, în perioada interbelică, cea mai luxoasă stațiune de pe litoralul românesc, atrăgând un număr impresionant de turiști din toate colțurile Europei, dar piatra de temelie a fost pusă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Urmașii lui Mihail Kogălniceanu au vândut – în 1899 – partea rămasă din pământul moștenit către Ioan Movilă, un descendent al celebrei familii boierești din Moldova secolului XVI.
Așa se va naște stațiunea Eforie Sud, cea mai veche stațiune de pe litoralul românesc, după ce boierul Ioan Movilă pune piatra de temelie, pe data de 20 septembrie 1899, a hotelului ”Movilă” – chiar în anul în care a cumpărat pământul – și se decide, în perspectivă, să transforme moșia într-o stațiune balneară.
Ioan I. Movilă (1846 – 1904) a fost un boier moldovean, urmaș al marii familii boierești moldave a Movileștilor.
Terenul cumpărat de boierul Ioan Movilă fusese primit de Mihail Kogălniceanu drept recompensă pentru patriotismul dovedit în Revoluția de la 1848 și în Războiul de Independență al României (1877-1878).
Ioan Movilă, un boier vizionar, care și-a făcut studiile în Europa Occidentală, a putut admira celebrele stațiuni balneare ale vremii. Apreciind valoarea terapeutică a nămolului lacului Techirghiol, s-a decis să ofere și litoralului românesc o astfel de stațiune balneară și, transpunându-și scenariul în realitate, a creat stațiunea Techirghiol-Movilă.
La început, stațiunea Eforie Sud a purtat numele de Băile Techirghiol-Movilă, ulterior numindu-se Băile Movilă sau Techirghiol-Movilă. În perioada interbelică, stațiunea s-a numit Carmen Sylva (n.red. – pseudonimul artistic al reginei Elisabeta, însemnând ”cântecul pădurii”), iar între anii 1948-1962 a preluat numele lui Vasile Roaită, eroul ceferist al Partidului Comunist. În 1962, în cadrul marii operațiuni de destalinizare, localitatea a primit numele Eforie Sud.
Principesa Elisabeta de Wied, devenită mai târziu regina Elisabeta a României, s-a născut pe 29 decembrie 1843, în castelul familiei sale de pe Rin. L-a cunoscut pe Carol I al României în 1869, în puțin timp s-au căsătorit și au venit în România, iar în 1881 a devenit prima regină a României, în urma recunoașterii țării drept regat atât de Poarta Otomană, cât și de marile Puteri Europene după Războiul de Independență a României de la 1877. A fost patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare.
Boierul Ioan Movilă a investit toți banii pe care îi avea – suplimentându-i și cu credite bancare -, în viitoarea stațiune balneară, aducând medici si chimiști din Viena pentru a studia și folosi proprietățile terapeutice ale apei și nămolului din lacul Techirghiol și împrejurimi. Potrivit planurilor arhitectului Ivanovici și inginerului Zissu, au fost ridicate două hoteluri și un sanatoriu pentru bai calde de nămol cu 50 de cabine.
Ulterior, în doar 3 ani – 1903-1906 -, în Eforie Sud s-au construit aproximativ 50 de vile și hoteluri, precum și anexele comerciale ale stațiunii.
”La hotelul Popovici de la Movilă. Aici se aduna seara tot tineretul, care se prăjea ziua pe plaja îngustă și sinuoasă. Femeile, aproape anonime în lumină, când dormitau lungite lânced pe cearceafuri albe, în costume de baie, oarecum toate la fel că niște oi într-un obor sau, daca vreți, unele că niște flăcăi la recrutare, altele că niște «girls» de operetă, deveneau siluete proprii, o biografie și un nume de obicei foarte cunoscute, căci pe vremea aceea veneau la Movilă mai toți cei care alcătuiau bunăstare și modernitate bucureșteană”
Camil Petrescu – ”Patul lui Procust”
La finalul lucrărilor, familia Movilă a continuat proiectul lui Ion Movilă (care a murit în anul 1904), investind nu numai în consolidarea terenului nisipos, dar și într-o campanie publicitară foarte puternică, pe teritoriul european, ceea ce a avut ca rezultat un flux constant de turiști din cele mai îndepărtate colțuri ale continentului.
Locuitorii orașului Eforie au ridicat, în cinstea boierului Ioan Movilă, o statuie în Parcul Central al orașului.
În anul 1924, atunci când s-au împlinit 25 de ani de la întemeierea stațiunii balneare Techirghiol, a fost bătută și o medalie comemorativă, din argint și bronz, având pe avers chipul întemeietorului acesteia, Ioan I. Movilă.
Eforia Spitalelor Civile din București (n.red. – o organizație fără scop lucrativ care administra spitalele în Muntenia și Moldova. Ea a fost fondată de generalul Pavel Kiseleff în 1832 și a supraviețuit până în 1948, atunci când a fost desființată de autoritățile comuniste), care avea filiale în toată țara, înființează aici – în 1909 – sanatoriul pentru combaterea tuberculozei osoase la copii, cu instalații de bai calde, aplicații de cataplasme și helioterapie.
În anul 1925, Eforia Spitalelor Civile din București l-a adus pe doctorul Victor Climescu, cel care – după cel de-al Doilea Război Mondial – a reușit să întemeieze aici o adevărată școală românească de chirurgie osteo-articulară pentru combaterea tuberculozei osoase. Peste 50.000 de bolnavi au trecut prin acest sanatoriu până în anul 1968.
Stațiunea a fost construită pe baza unui plan de sistematizare foarte bine gândit, în 1906, de arhitectul Arta Florescu (din familia Movilă), dar puțin știu că primele străzi ale orașului au apărut abia în 1920. În anul 1927 au fost finalizate gara și calea ferată, urmând ca tot pe baza terenului, banilor și materialelor familiei Movilă, comunitatea locală să construiască o școală și o biserică.
În 1927, Eforie Sud devine independentă de comuna Tuzla, de care fusese până atunci pendinte (n.red. – care depinde de…), fiind recunoscută stațiune balneară în 1928 și devenind oraș în 1929.