Una dintre cele mai vechi case din București, Casa de Târgoveț de pe Calea Șerban Vodă 33 rămâne, un simbol al Capitalei. Casa a fost realizată acum mai bine de 200 de ani și este singura casă de orășean care a supraviețuit în București din secolul al XVIII-lea până în zilele noastre.
Cu ajutorul lucrărilor de restructurare, clădirea a făcut față cutremurelor, demolărilor comuniste și degradărilor din cauza trecerii timpului. Mai mult, într-una dintre camerele casei încă există un tavan original, intact.
Încă din timpul perioadei medievale, pe calea Șerban Vodă treceau toți domnitorii, călătorii și târgoveții. Și asta pentru că până la finalul secolului al XVIII-lea, Calea Șerban Vodă a fost principala arteră de intrare în oraș, dinspre Dunăre.
Casa de târgoveț a rezistat peste timp și după mai multe lucrări de restaurare. A fost și este o clădire ieșită din comun față de restul caselor.
Construită între anii 1790-1800, locuința, cunoscută și sub numele de Casa Voina își păstrează în continuare influentețe balcanice, prin intermediul prispei cu arcade în acoladă, a stâlpilor din lemn și a capitelurilor sculptate.
Piatra de temelie a casei a fost pusă acum mai bine de 200 de ani de un târgoveț mai împlinit din punct de vedere financiar. Deși fațada dinspre Calea Șerban Vodă nu atrage prea mult atenția, ea este construită în stil clasic, discretă, pe un singur nivel și ascunde o lungă istorie.
Casa prezintă caracteristicile tipice ale unei locuințe tradiționale. Are patru încăperi, o tindă și o prispă care se lărgește într-un foișor. Casa a fost construită pe un teren mlăștinos, astfel că această clădire dispune de un beci foarte înalt, cu grinzi masive din stejar.
Inițial, a fost realizată cu un acoperiș din argilă arsă, iar tabla a fost pusă mult mai târziu. Fațada dinspre stradă a fost restaurată de mai multe ori, iar după lărgirea străzii Șerban Vodă a fost tăiată.
Cu toate acestea, partea dinspre curte a rămas nemodificată. Realizată cu materiale tradiționale, precum lemnul și cărămida, casa reprezintă o redare la scară mai mică a locuințelor boierești.
În anul 1883, stăpânul acestei case era Stănescu Grigorie. Acesta a cerut autorizație de la Primărie ca să își repare fațada dinspre strada Șerban Vodă, după ce strada s-a lărgit și a trebuit să retragă fațadele. El a renunțat la pridvorul din față și a reparat tencuielile. Astfel, clădirea a căpătat un aspect nou și modern.
Treisprezece ani mai târziu, în anul 1896, fiicele lui Grigorie Stănescu, Iuliana și Ecaterina au cerut o nouă autorizație de construire și asta pentru că strada trebuia din nou lărgită. Prin lucrările de sistematizare, fațada a fost împinsă cu încă un metru si jumătate spre curte, în interior. Și au tăiat din nou din casă.
Din fericire, partea rămasă după intervenția din anul 1896 este neschimbată astăzi. Astfel, fațada a fost refăcută în stil clasic, care era prevăzut prin regulament pentru întreaga stradă.
Ulterior, casa a ajuns pe numele unui alt proprietar și fost denumită Casa Voina. Clădirea a preluat numele ultimului om care a locuit și a avut grijă de încăperi.
În anul 1937, în cea mai veche casă din București a funcționat un atelier de tapițerie. Aici se executau canapele, paturi și studiouri.
Câțiva ani mai târziu, în 1948, casa a fost naționalizată și utilizată ca o locuință cu anexe, ca un magazin sau un depozit. Ulterior, din anul 1955, aceasta a figurat ca monument istoric, însă nimeni nu s-a îngrijit de ea, așa că s-a degradat continuu.
Un raport din anul 1991 din arată o deteriorare a casei în proporție de 80%: zidurile și cărămizile erau macerate, iar acoperișul era uzat, la fel și stâlpii de lemn
Atunci, casa a intrat în proprietatea Ministerului Culturii și a urmat o fază de proiectare la care au colaborat unii dintre cei mai buni specialiști în restaurare.
A fost dată o nouă soluție pentru restructurare, astfel încât, clădirea a fost scoasă de sub riscul seismic. Cu puțin noroc, forma originară a rămas aceeași, însă s-au pus în evidență elementele din lemn din structura zidurilor.
La scurt timp, Ministerul Culturii a predat casa Institutului Național al Patrimoniului, fiind unul dintre cele patru sedii ale acestuia.
În 2016, Casa de Târgoveț a găzduit un workshop internațional pentru studenții la design și arhitectură, care au amenajat curtea și beciul clădirii, cu scopul de a deschide spațiul către proiecte și evenimente culturale.