VIDEO | Casa „Dinu Lipatti”, sălașul artelor (DOCUMENTAR)

Casa Dinu Lipatti, acum monument istoric, este amplasată în centrul Capitalei. Construită în anul 1902, locuința a fost unul dintre primele proiecte ale lui Petre Antonescu.

Arhitect, pedagog, planificator urban, restaurator de monumente istorice și academician român, Petre Antonescu s-a impus printre personalitățile de frunte ale școlii de arhitectură românească și a marcat activitatea arhitecturală din prima jumătate a secolului al XX-lea.

El este autorul unor clădiri publice monumentale dar și locuințe private, toate fiind clădiri a căror arhitectură a elaborat, aplicat și dezvoltat forme plastice viguroase, originale, dând o interpretare inedită formelor și elementelor arhitecturii românești vechi.

Casa Lipatti are opt camere. Zidăria este din beton, iar tâmplăria este din lemn. Are ancadramentele ferestrelor şi portalul intrării oficiale elegant decorate cu elemente vegetale.

Foișorul de intrare este marcat de un portal în formă de arc-potcoavă, specific Art Nouveau-ului francez. Podul, care găzduia camerele servitorilor, este spectaculos, atât ca formă, cât și ca inovație.

Acesta a fost făcut în colaborare cu Alexandru Dimitriu, cunoscut pentru remarcabila execuție a mai multor acoperișuri, precum cel al Ateneului, al Palatului Patriarhal sau al Bibliotecii Naționale.

Interiorul ramâne în armonie cu exteriorul casei. El se face remarcat prin atmosfera burgheză specifică sfârșitului de secol XIX. Aici se regăsesc ancadramentele ușilor, decorația plafoanelor, o parte din mobilierul original încastrat, precum și o sobă de teracotă Hardmuth.

Salonul are o mică estradă, unde era amplasat pianul, la care adolescentul Dinu Lipatti repeta, compunea sau susţinea concerte.

Tot în interior, de-a lungul unui coridor lung, se regăsește bucătăria, baia, o cameră de depozitare, precum și un beci, la subsol. Coridorul ducea către o intrare secundară, din Strada Visarion, și era folosită de servitori.

Dinu Lipatti a fost un copil cu aptitudini speciale. În anul 1933 a debutat cariera concertistică a lui Dinu Lipatti, în acompaniamentul Orchestrei Filarmonicii din București, sub bagheta lui Alfred Alessandrescu, unde Lipatti interpretează magistral Concertul în mi bemol major, de Liszt.

La puțin timp după acest concert, Lipatti deja avea un public numeros. Era considerat un talent ieșit din comun. În același an, participă la Concursul internațional de pian de la Viena, unde obține Premiul al II-lea.

Cu compoziţiile sale, Lipatti obţine Premiul al II-lea cu Sonatina pentru vioară și pian – în anul 1933 – și Premiul I pentru Suita simfonică „Șătrarii” – în 1934 – distincție care îl consacră, însă domeniul creaţiei va rămâne totuşi în plan secund.

În anul 1934 pleacă la Paris, împreună cu mama sa și cu fratele său mai mic, pentru a studia la Școala Normală de Muzică, la clasa de compoziție a renumitului compozitor Paul Dukas.

Și astfel a ajuns pe culmile succesului. Activitatea concertistică atinge perfecțiunea artistică, însă nimeni, în afară de soția sa sau de prietenii foarte apropiați, nu a realizat că trecea printr-o suferință cruntă. Marele artist a primit un diagnostic dur, iar în 1950 s-a stins din viață.

În anul 1997, Dinu Lipatti a devenit postum membru al Academiei Române.

În anul 2017, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea lui Dinu Lipatti, Casa Lipatti a fost închiriată de către Primăria Municipiului București, devenind sediul celui mai nou Centru Cultural al municipiului București – „Casa Artelor Dinu Lipatti”.

Noul centru cultural are acum ca scop organizarea de festivaluri, concerte și manifestări cultural-educative, publicarea unor lucrări de specialitate, partituri sau alte materiale care au legătură cu viața și activitatea lui Dinu Lipatti.