VIDEO | Casa Macca, abandonată cu tot cu artefacte (DOCUMENTAR)
Casa Macca este o clădire din București situată între străzile Dacia și Nicolae Iorga, foarte aproape de Piața Romană. Aceasta are intrare în strada Henri Coandă, iar prin spatele curții se poate ieși pe Calea Victoriei. În apropierea clădirii se află Ambasada Italiei și cea a Germaniei.
Casa Macca este un imobil vechi de mai bine de 120 de ani, inclus în lista clădirilor de patrimoniu ale României. Aflat în grija statului român, de mai bine de 100 de ani, edificiul care adăpostește în prezent Institutul de Arheologie Vasile Pârvan, dar și Muzeul de Arheologie, nu a fost niciodată restaurat și se găsește într-o stare avansată de degradare, în ciuda inițiativelor de salvare.
Datorită reputației de erou pe care colonelul Petre Macca și a câștigat-o în timpul Războiului de Independență, dar şi datorită reputaţiei soției sale, Elena Macca, născută Bălăceanu, care și-a dedicat întreaga viață actelor caritabile pentru Biserica Ortodoxă și pentru învățământul public, familia acestora era una dintre cele mai respectate ale Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Astfel, cuplul Elena și Petre Macca au ridicat Casa Macca, între anii 1891-1900, una dintre cele mai impozante imobile ale Bucureștiului din acea vreme, după planurile arhitectului John-Elisee Berthet.
Casa a fost construită într-un stil eclectic, cu influențe din stilul art-nouveau și baroc. Aceasta a fost dispusă pe patru niveluri: subsol, parter, etaj și un pod-mansadă.
Exteriorul clădirii este format din mai multe forme și ornamente arhitecturale variate, de la temele și motivele florale din jurul ferestrelor, la cei doi atlanți de deasupra intrării principale, care susțin balconul etajului, dar și motive precum capete de madone, lei și ghirlande, diverse blazoane și embleme. Ferestrele Casei Macca sunt înalte și late, iar multe dintre ele sunt decorate cu elemente vegetale și îngeri, turnați sau modelați în ipsos.
De la parterul imobilului se poate ajunge la etaj cu ajutorul unei scări din marmură, unde se poate găsi cea mai spectaculoasă încăpere a clădirii, cea cu vitralii, care asigură conexiunea cu corpul secundar al imobilului.
Elena Macca s-a stins din viață în 1912, la șapte ani după moartea soțului ei. A donat însă locuința, prin testament, Ministerului Educației. Ulterior, după aproximativ 20 de ani, prin ordinul prim-ministrului de atunci, Nicolae Iorga, clădirea a fost transformată în sediul Muzeului Național de Antichități, astfel că a devenit adăpostul unei serii de artefacte și obiecte valoroase donate de colecționari sau culese de pe siturile arheologice.
Cu toate acestea, muzeul a luat ființă mult mai devreme, prin intermediul donației banului Mihalache Ghica, iar instituția s-a bucurat de recunoașterea oficială a domnitorului Alexandru Ghica, în anul 1834.
Instituția numită inițial Muzeul de istorie naturală și antichități a trecut, în timpul lui Alexandru Ioan Cuza în subordinea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. În momentul în care muzeul s-a mutat în Casa Macca, a avut parte de o amplă reorganizare.
În 1949, în timpul regimului comunist, Casa Macca a trecut sub tutela Academiei Române, iar în anul 1956 și-a schimbat din nou funcționalitatea.
Aceasta a devenit sediul Institutului de Arheologie, institut care încă funcționează, însă și-a schimbat numele, în anul 1992, în Institutul de Arheologie Vasile Pârvan, în cinstea marelui arheolog român.
În anul 1971, însă, când a fost înființat Muzeul Național de Istorie, piesele mai frumoase din institut au fost transferate acolo. Chiar dacă la Casa Macca au rămas suficiente piese și există o secție muzeală în cadrul institutului, aceasta nu poate fi vizitată pentru că nu există un spațiu pentru a le expune.
Deși clădirea este inclusă în Lista Monumentelor de Patrimoniu Național, Casa Macca se află într-o situație delicată. Clădirea a făcut față cutremurelor din 1944 și 1977, dar și unui incendiu, în anul 1986, însă imobilul se degradează pe zi ce trece.
Atât exteriorul, cât și interiorul prezintă grave deficiențe structural, iar decorațiile se destramă. În ultimii 20 de ani, acoperișul imobilului și structura de rezistență au cedat în mai multe locuri, forțându-i pe cei care lucrează aici să renunțe la subsolul clădirii, care a fost afectat puternic de umiditate, și mai apoi la unele dintre încăperile aflate la etaj.
Scara exterioară de serviciu s-a dărâmat aproape în integralitate, iar elementele decorative sunt parțial căzute. În afara unor mici intervenții survenite după cutremurul din 1977, când au fost astupate crăpăturile din zidurile clădirii, Casa Macca nu a beneficiat de o restaurare.
În acte, imobilul este proprietatea statului român şi administrat de Institutul de Arheologie şi de Academia Română, care ar trebui să se ocupe de conservarea și punerea în valoare a acestui imobil
. Cu toate acestea, o soluție de salvare a clădirii a venit de la Institutul Național al Patrimoniului, care a inclus Casa Macca, în anul 2020, în Programul Național de Restaurare a monumentelor istorice, program aprobat și finanțat de către Ministerul Culturii. Însă inițiativa Institutului Național al Patrimoniului nu a avut succes.