O femeie de 29 de ani, mama a nouă copii, a povestit câți bani câștigă în fiecare zi din furt. „Am învățat meseria când aveam 13 ani, una dintre surorile mele a preferat să învețe și astăzi are un loc de muncă. E prea târziu pentru mine”, spune ea.
Ana (nume ales de presa italiană pentru a-i proteja identitatea) are 29 de ani și spune că soțul și cei nouă copii locuiesc în Bosnia și Herțegovina.
„Toți sunt în Bosnia, acolo unde m-am născut și eu. Ultima naștere a fost în decembrie. Soțul meu, care nu lucrează, are grijă de copii. Sprijin familia: trimit banii acasă și sunt mulți. S-a întâmplat ca într-o zi să bag 1.000 de euro în buzunar. E o excepție, pentru că până și 500 sunt o avere acum, când oamenii se plimbă cu puțini bani la ei. Dar am răbdare. Şapte zile pe săptămână, de dimineaţa până seara”, a povesit tânăra, pentru Corriere della Sera.
Ana povestește că locuiește în cartierul Niguarda din Milano, pe care îl împarte cu prieteni și rude.
„Colegii mei de jaf. Prefer să mă mișc singură sau cel mult în perechi, pentru a nu atrage atenția. Uită-te la mulțime, câți oameni: le studiez chipurile, mișcările”, spune ea.
Ana a povestit cum se desfășoară un furt la metrou.
„Stau lângă automatele de bilete, ca să pot vedea unde își pune pasagerul portofelul. Când decid să intru în acțiune, urmărind cel mai vulnerabil subiect după părerea mea, adesea femei, îmi dau jos geaca și o port în jurul brațului, ascunzând mâna cu care voi scotoci în geanta ei. Dacă găsesc un smartphone, e bine și asta”, povestește femeia originară din Bosnia.
Totuși, viața ei nu este roz.
„La 13 ani, mătușa ne-a învățat meseria în metroul din Roma. Încă mă împart între Milano și Capitală, unde avem o altă locuință. Călătoresc cu trenul, nu am permis de conducere sau viață socială: soțul meu este foarte gelos. Îmi permit doar câteva cine la restaurant”.
Întrebată dacă nu și-ar dori să renunțe la această viață, ea a răspuns: „Prea târziu. Acum unde mă duc, cu 9 copii, eu care nu pot face nimic si care sunt semianalfabetă? Singurul lucru la care mă pricep este să fur. Uneori mă simt vinovată”