Cristina Adriana Lefter avea 12 ani și 10 luni când s-a dus, pe picioare, la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș pentru a fi operată de medicul Horațiu Suciu. Avea nevoie de înlocuirea unei valve la inimă, a doua de când îi fusese diagnosticată suferința cardiacă. A intrat vorbind și zâmbindu-i tatălui în sala de operații, dar de atunci nu a mai mers niciodată și este captivă într-o lume a tăcerii.
Cristina s-a născut cu tetralogie fallot, o afecțiune din cauza căreia sângele care ajunge în circulația sistemică are o concentrație scăzută în oxigen și produce o cianoză (colorarea vineție/albastră) a tegumentelor. Malformația este una rară și se datorează unor defecte cardiace: stenoză infundibulară (obstrucția fluxului sanguin din ventriculul drept), defect de sept ventricular, dextropoziția aortei și hipertrofie de ventricul drept.
Afecțiunea nu a împiedicat-o însă pe Cristina să ducă o viață normală. La vârsta de cinci ani ajungea pentru prima dată pe masa de operație, pentru ca medicii să pună o ”barieră” care să oprească trecerea fluxului de sânge din inimă direct în plămâni. Se întâmpla în 2009, iar Cristina s-a bucurat în continuare de copilărie la fel ca orice copil de vârsta ei.
Au urmat anii de școală, în care Cristina a fost chiar premiantă. După aproape opt ani de la prima intervenție chirurgicală, specialiștii i-au recomandat o nouă operație. Practic, pentru că inima Cristinei era mai mare odată cu creșterea sa, valva pulmonară pusă la cinci ani trebuia înlocuită cu una biologică, pentru ca sângele de la inimă să nu inunde plămânii.
Marian Lefter, tatăl Cristinei, a acceptat a doua intervenția chirurgicală pentru că ea era necesară, dar și cu certitudinea că viața fetei va fi mai bună, la fel ca și după prima operație.
În primăvara lui 2017, când avea 12 ani și 10 luni, Cristina, însoțită de părinții ei, a plecat pe picioare de acasă, din Chitila, județul Ilfov, la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant din Târgu Mureș. Urma să o opereze profesorul doctor Horațiu Suciu.
Fata a fost internată pe 29 martie 2009 și știa că va fi operată cinci zile mai târziu. Părinții au primit asigurări că operația este una de rutină și nimic grav nu se poate întâmpla.
”Pe 2 aprilie 2017, anestezista a venit la mine și la soție și mi-a spus să stau liniștit că operația este una ușoară. Atunci ne-a pus să semnăm că suntem de acord să o operăm. Pe 3 aprilie, domnul profesor nu a spus nimic. Am întrebat ce face și a spus să stau liniștit”, își amintește tatăl Cristinei zilele care i-au schimbat viața fiicei lui pentru totdeauna.
În ziua operației, Cristina s-a despărțit zâmbind de părinții ei, iar tatăl a ținut-o de mână până la sala de operații. A fost însă ultima zi în care i-a putut auzi vorbele. Nouă ore mai târziu, copilul premiant ”era o legumă”, nu mai vorbea, nu mai mișca, spune tatăl.
În timpul operației, care presupunea doar ”înlocuirea valvei pulmonare cu o valvă biologică”, a fost necesară și o aortoplastie, adică refacerea pe cale chirurgicală a aortei.
De aici, lucrurile se complică Cristina intră în ”stop circulator total de aproximativ 12 minute”, timp în care se produce o ”scădere importantă a valorilor saturațiilor NIRS cerebrale”. NIRS este o tehnologie folosită în sălile operatorii pentru a monitoriza oxigenarea cerebrală şi vasculară.
”În timpul operației, i s-a spart aorta și a rămas timp de 12 minute fără sânge la creier. Operația care ar fi trebuit să dureze 4-5 ore, a durat 9 ore. Unde era pompa care trebuia să o oxigeneze?”, se întreabă și acum tatăl Cristinei.
Foto: Cristina împreună cu tatăl ei, înainte și după operație
Medicii au reușit să regleze fluxul de sânge, intervenția pentru ”înlocuirea valvei pulmonare” a avut rezultate bune, dar privarea oxigenării creierului timp de 12 minute a avut urmări neurologice foarte grave.
”Evoluția postoperatorie este una favorabilă din punct de vedere cardiac, dar nefavorabilă neurologic, pacienta dezvoltând encefalopatie hipoxică, cu afectarea severă a funcțiilor cerebrale”, scrie în una dintre fișele medicale ale Cristinei.
Mai mult, Cristina nu a mai putut vreodată de atunci să facă un RMN, pentru că la finalul intervenției chirurgicale, sternul i-a fost prins cu sârme. Sârmele de osteosinteză a sternului sunt trecute și pe fișa medicală a Cristinei la motivele pentru care nu se pot face electroencefalogramă (EEG) și investigație RMN.
”Oriunde merg să-i fac un RMN, nu pot pentru că a fost cusută cu un fel de sârmă. Nimeni nu vrea să i le scoată și ar fi trebuit scoase la un an de zile de operație. La toate spitalele unde am dus-o, mi s-a spus să o duc unde a fost operată”, ne-a mai spus tatăl Cristinei.
Medicul Horațiu Suciu le-a spus în aprilie 2017 părinților că ”îi pare rău”.
De la vorbele dureroase care le-au schimbat viața pentru totdeauna au trecut deja patru ani. Sunt anii în care părinții Cristinei nu i-au mai auzit niciodată vorbele și s-au dedicat îngrijirii ei. Fata mănâncă doar alimente pasate, printr-un furtun care ajunge direct în stomac. Nu recunoaște pe nimeni, iar pe față îi apare necontrolat un zâmbet.
”Acum, arată ca o legumă, nu vorbește nu își poate ține gâtul singură și nici nu poate sta în fund”, spune tatăl Cristinei, Marian Lefter.
După intervenția chirurgicală din 2017, în urma căreia Cristina a paralizat, procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș au deschis un dosar penal în care era vizat medicul care a operat-o, Horațiu Suciu, ales recent președintele PNL Târgu Mureș.
Alături de șeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară din cadrul Institutului, în anchetă sunt vizați doctorul anestezist și alți doi medici, dar și unitatea medicală.
Dosarul penal în care s-au făcut cercetări pentru vătămare corporală din culpă a fost clasat în februarie 2021 de procurorul de caz, care a apreciat că nu există niciun vinovat pentru această situație.
Familia a depus plângere la Parchet, iar prim-procurorul a infirmat decizia de clasare și redeschiderea urmăririi penale, pe motiv că nu au fost administrate suficiente probe înainte de a dispune închiderea dosarului.
”Prin ordonanța prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș din data de 16.03.2021 a fost admisă plângerea împotriva soluției de clasare a cauzei și a fost adoptată la data de 12.02.2021 și s-a dispus infirmarea soluției de clasare și redeschiderea urmării penale. La adoptatea soluției de infirmare a soluției de clasare și redeschidere a urmării penale a fost avută în vedere, în principal, necesitatea suplimentării probatorului în cauză”, a transmis instituția, într-un răspuns la solicitarea Gândul.
Practic, dosarul este din nou în lucru la Parchet, iar procurorul de caz urmează să audieze mai multe persoane și să completeze probele cu documente, expertize și explicații de la specialiști.
Contactați de reporterii Gândul pentru un punct de vedere, reprezentanții Institutului de Urgență pentru Boli Cardiovasculare și Transplant Târgu Mureș au refuzat să comenteze.
„Fiind un dosar pe rolul instanței de judecată, ne abținem de la formularea unui punct de vedere până la soluționarea definitivă a acestuia”, ne-a spus Mariana Anișoara Ciorba, managerul Institutului.
„Encefalopatia hipoxică severă”, diagnosticul dur pus după operație, i-a schimbat total viața Cristinei și a țintuit-o la pat. A uitat tot, iar zâmbetul de copil i s-a șters de pe față.
”I s-a distrus viața, era un copil normal și au distrus și viața mea și a soției. Nu o să înțeleg niciodată cum într-un bloc operator să lași un copil normal 12 minute fără oxigen la creier. Soția mea stă lângă 24 din 24 de ore, trebuie să o întoarcă de pe o parte pe cealaltă, să nu facă escare sau aprindere la plămâni”, spune Marian Lefter, tatăl Cristinei.
În ultimii patru ani, Cristina a făcut opt injecții cu celule stem în șira spinării, singurele care îi mai aduc alinare fetei de 17 ani.
„Au trecut patru ani. Am fost și la Ministerul Sănătății, am făcut și petiție la președintele României. Nimeni nu m-a ajutat. Cu banii ne descurcăm foarte greu. Ultima injecție cu celule stem am făcut-o din cordonul ombilical al unui nou-născut”, a mai spus Marian Lefter.
Cristina trebuie să facă acasă kinetoterapie, logopedie și refrexoterapie. Familia are nevoie de bani pentru medicamente și pampers, toate cheltuielile ajungând la 5.000 de lei pe lună.
Cei care doresc să o ajute pe Cristina o pot face donând în următoarele conturi deschise pe numele tatălui Cristinei, Marian Lefter.