O badantă româncă plecată la muncă în Italia a primit un „dar Ceresc” din partea bătrânilor pe care i-a îngrijit până când aceștia și-au dat ultima suflare. „Nu pot să mă duc să îngrijesc o altă persoană, sufletul meu este sfâșiat în două.”
Povestea româncei s-a petrecut în Livorno, Toscana și a fost relatată pe larg chiar de prietena și fosta ei colegă de muncă. Românca a lucrat ca îngrijitoare timp de 13 ani pentru o bătrână italiancă. Aceasta din urmă nu avea copii sau nepoți, ci doar o avocată desemnată să administreze averea și banii săi.
Soțul bătrânei, un fost funcționar bancar, decedase cu 5 ani în urmă, iar bătrâna era o femeie casnică care se implica în activități de voluntariat pentru o fundație umanitară. Au fost o familie cu un nivel de trai ridicat și care se gândea și la cei mai puțin norocoși decât ei. Ulterior, bătrâna a rămas imobilizată la pat, iar pentru îngrijire a angajat o badantă.
După moartea soțului său, bătrâna a căzut într-o adâncă depresie, care a durat până săptămâna trecută, când a plecat în lumea veșniciei. Bătrâna o iubea pe româncă ca pe propriii ochi și nu se putea vedea nicio diferență între ele, chiar dacă nu erau legate prin sânge.
Românca a dezvoltat o legătură mai puternică chiar și decât cea dintre o mamă și fiica sa, oferindu-le un sprijin extraordinar în acești ani, chiar dacă ultimii patru au fost cei mai dificili, până la moartea bătrânei. Nopti nedormite, strigăte, bătrâna nu o mai recunoștea, o trata rău, o alunga.
„De multe ori, prietena mea mă suna și îmi spunea: „Mâine plec, nu mai pot să o văd așa”, „Nu plec deoarece e greu, ci pentru că îmi stârnește atât de multă compasiune încât simt că mă copleșește, că nu sunt în stare să îi port povara în suflet…”
Eu îi redresam moralul mereu, o încurajam. Într-o dimineață, cu trei zile înainte de moartea bătrânei, am mers la ea cu o altă fată să o înlocuiască pentru a se odihni. Cu bagajele pregătite, ea nu a putut părăsi casa bătrânei, nu avea puterea să o lase pe mâna altcuiva, a renunțat în ultima secundă. A amânat plecarea în ultimul moment, încercând să se scuze în toate felurile și rugându-mă să o înțeleg.
Am înțeles-o perfect, deoarece am realizat că este un suflet pur, un lucru rar întâlnit în lumea asta. Simțea că nu trebuie să o părăsească pe bătrână, simțea că la întoarcere nu o va mai găsi și avea dreptate. După trei zile, bătrâna a închis ochii în brațele ei.
„Mi s-a rupt ceva din mine”, mi-a spus ea. „Probabil că îmi va lua un an să merg acasă și să mă reculeg”, „Nu pot să mă duc să îngrijesc o altă persoană, sufletul meu este sfâșiat în două.”
Și iarăși am înțeles-o. A doua zi după înmormântarea bătrânei, româncuța noastră cu suflet de aur a fost sunată de avocata bătrânei, care i-a cerut să mai rămână două zile pentru a pune casa în ordine.
În ultima zi, când prietena mea urma să petreacă în casa aceea, avocata a venit la ușă: „Lucia, pregătește-te și mergi cu mine la notar, pentru că trebuie să semnezi niște documente”, i-a spus avocata. Lucia a acceptat și a mers cu ea.
Ajunsă la notar, i s-au pus în față niște documente. Era testamentul bătrânilor întocmit în vremea când aceștia erau încă în viață, cu 5-6 ani în urmă. Bătrânii i-au lăsat un apartament cu 4 camere, casa lor, în care ea i-a îngrijit timp de 13 ani, și un cont bancar cu 340.000 de euro. Merită menționat că un astfel de apartament în Livorno, aproape de malul mării, valorează în jur de 800.000 de euro.
Ce a urmat, cum a reacționat și ce a simțit draga mea Lucia în acele momente și după ele, rămâne să vă imaginați singuri. Nu mai are rost să vă povestesc, veți înțelege singuri”, spune prietena Luciei, potrivit Rotalianul.