Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INFP) a prezentat, joi, o analiză preliminară a activității seismice din Gorj, precum și detalii privind studiul parametrilor de interes ingineresc ai cutremurelor de 5,2 si 5,7 din zona Oltenia. Specialiștii INFP au precizat că deși numărul de replici ale seismelor din zona Oltenia a depășit 960, acestea au început să scadă în frecvență. Experții se așteaptă ca şi în următoarele săptămâni să fie cutremure în zona respectivă, dar care să nu depășească magnitudinea 5.
Directorul Institutului Național pentru Fizica Pământului, Constantin Ionescu, a declarat că au fost montate echipamente noi de măsurare a seismelor în localitățile Leleşti, Runcu, Peştişani şi Bâltişoara, din judeţul Gorj, care transmit date în timp real şi înregistrează inclusiv seisme de magnitudine mică şi foarte mică.
Până în prezent, am localizat peste 960 de replici ale celor două cutremure. În ultimele două zile, după cum ați văzut pe site-ul institutului, s-au mai produs două cutremure mai mari – un cutremur de 4, ieri, și un cutremur de 3,9, astăzi.
Echipamentele seismice pe care le-am instalat, imediat după al doilea șoc care s-a produs pe data de 14 februarie, funcționează. Datele sunt transmise în timp real la institut și au adus o contribuție majoră pentru activitatea de monitorizare a zonei seismice și de localizare și constrângere a epicentrelor cutremurelor.
Ce înseamnă constrângere a epicentrelor? Înseamnă că erorile de localizare pe adâncime, pe latitudine și pe longitudine au scăzut. Dacă ai mai puține stații, apar erori. Dacă ai mai multe stații, erorile se reduc”, a explicat Constantin Ionescu.
Cercetătorul de la INFP Dragoș Toma a precizat că, de-a lungul timpul, în zona Gorj s-au înregistrat mai multe cutremure, însă acestea nu au fost atât de puternice precum cel din 14 februarie, de 5,7.
Ne apropiem de mia de cutremure, în această zonă. Avem, în prezent, 960 de cutremure localizate, cu magnitudini locale Richter între 0,2 și 5,7 șocul principal, dar, din toate acestea, doar 15 au avut cel puțin 3,5 magnitudine, ceea ce înseamnă, ca prag, că acestea au putut fi resimțite de către populația din zona epicentrală, celelalte nu atât de mult.
Cele mai multe cutremure au avut magnitudini foarte mici, între 1 – 1,5, un lucru normal, o distribuție normală în cazul unei astfel de secvențe.
Majoritatea cutremurelor au fost între 2 și 26 de kilometri. De fapt, intervalul în care au avut loc cele mai multe cutremure a fost de la 10 până la 20 de kilometri.
În ce privește distribuția lor pe zile, depinde cum vedem datele. Dacă plotăm toate evenimentele, toate magnitudinile, putem vedea că, în ultimele zile, numărul de cutremure total a scăzut – dar aici este și o limitare, care provine din felul în care localizăm cutremurele.
Dacă ne uităm pentru cutremure mai mari, care sunt prioritatea noastră, cutremure peste 2, ca magnitudine, putem să vedem că numărul lor descrește, în schimb magnitudinea lor nu descrește atât de mult.
Sigur, a fost șocul principal de 5,7, care a urmat unui cutremur de 5,2, am avut și în această dimineață un cutremur de 3,9. Clar, ne așteptăm ca și în următoarele săptămâni să avem cutremure destul de multe – sperăm că nu cu magnitudini peste 5 în această zonă.
În ce privește localizările în funcție de adâncime, vedem că această secvență nu a venit chiar din senin. Când reprezentăm și cutremure istorice, care sunt disponibile și publicului larg în catalogul Romplus, puteți vedea faptul că și în 1943 a fost un cutremur în zonă, și în 1963, și tot așa. Sigur, nu au fost la fel de puternice ca șocul principal de 5,7, care a fost zilele acestea”, a precizat Dragoș Toma.
Cercetătorul de la INFP, Alexandru Țigănescu, a explicat că o persoană aflată într-o clădire de înălțime joasă va experimenta diferit mișcarea seismică față de o persoană care se află într-o clădire de înălțime mare.
„Trebuie să înțelegem, din prima fază, că mișcarea resimțită de o clădire sau de o persoană, într-o anumită locație, depinde de trei factori importanți: de parametrii cutremurului – adâncimea acestuia, mecanismul și magnitudinea lui -, de mediul de propagare a undelor – de la hipocentru până în zona pe care vrem o analizăm – și de condițiile locale de teren, care pot amplifica sau reduce amplitudinea undelor seismice.
De asemenea, contează foarte mult și tipul de clădire în care ne aflăm în timpul unui cutremur, pentru că într-un fel va experimenta mișcarea seismică o persoană dintr-o clădire de înălțime joasă, o clădire rigidă, și altfel va experimenta cutremurul o persoană dintr-o clădire de înălțime mare, în funcție de acești parametri de care am vorbit până acum.
Sunt trei parametrii care ne interesează foarte mult la nivelul terenului, care definesc mișcarea într-un punct: accelerația terenului, pe care noi o și înregistrăm, viteza terenului și deplasarea terenului.
Am făcut acest lucru pentru cinci stații, cele mai apropiate, la care am înregistrat valori destul de mari pentru cutremurul de magnitudine 5,7 din zona epicentrală. Cea mai mare valoare de accelerație înregistrată a fost de 0,1 g sau 100 cm/s la pătrat.
Această valoare, în raport cu evenimentul din Vrancea, din 1977, este la jumătate față de ce s-a înregistrat în București”, a explicat Alexandru Țigănescu.
Alexandru Țigănescu a precizat că accelerația terenului înregistrată la stația Gura Zlata „este cam de șapte-opt ori mai mică” decât seismele care au avut loc în Turcia.
„Totodată, pentru că este vorba și de cutremurele recente din Turcia, pot să menționez că accelerația terenului înregistrată la stația Gura Zlata, cea care a înregistrat o valoare maximă a acestui parametru, este cam de șapte-opt ori mai mică decât ceea ce s-a înregistrat în Turcia la un cutremur, bineînțeles, de o magnitudine mult mai mare.
Ce vreau să subliniez aici este tendința clară a clădirilor înalte de a fi mult mai afectate în București, cum a fost și cazul în 1977.
La cutremurul de suprafață pe care l-am avut în Gorj, cel puțin în pentru locații unde avem instalată stația seismică, vedem clădirile înalte mult mai puțin afectate față de cele de înălțime joasă.
Cum am zis, la nivel de mișcare a terenului sau de accelerație, de două ori mai mare a fost accelerația înregistrată în București față de Gura Zlata, la cutremurul din 14 februarie, comparabil, ca ordin de mărime, cu ceea ce s-a înregistrat în București, la cutremurele din 1986 și 1990, adică tot în aceeași valoare, în aceeași zonă de 10% din accelerația gravitațională”, a explicat Alexandru Țigănescu.
CITEȘTE ȘI: