Hipertensiunea arterială, adesea tăcută și fără simptome evidente, este o afecțiune cu potențial periculos. Aceasta poate afecta atât inima cât și rinichii, având un impact semnificativ asupra sănătății generale în cazul în care nu este depistată și tratată la timp.
Profesorul universitar doctor Elisabeta Bădilă, medic cardiolog primar, subliniază că hipertensiunea poate fi descoperită abia după o perioadă îndelungată, când daunele asupra organelor pot fi deja semnificative. Simptomele tradiționale, cum ar fi durerile de cap sau tulburările de vedere, pot lipsi complet.
În esență, hipertensiunea înseamnă că presiunea sângelui în artere este crescută, ceea ce duce la rigidizarea pereților arteriali. Această adaptare a inimii la presiunea crescută poate duce chiar și la insuficiență cardiacă.
Hipertensiunea nu afectează doar inima. Rinichii sunt, de asemenea, direct implicați, deoarece hipertensiunea poate perturba capacitatea acestora de a regla sodiul și potasiul în organism. Acest dezechilibru mineral poate afecta negativ sistemul circulator.
„Hipertensiunea depinde mai mult de capacitatea rinichiului de a se juca, în sensul de a elimina, ori de a reține sarea în organism. Decât de o afecțiune a inimii. Mai degrabă inima se îmbolnăvește pentru că este presiune arterială crescută. Și rinichiul e un organ, care intervine în producerea hipertesiunii arteriale”, spune dr. Cristina Căpușă, potrivit Știrileprotv.ro.
Pentru diagnosticare precoce și gestionarea eficientă a hipertensiunii, este recomandat ca adulții să își monitorizeze regulat tensiunea arterială începând de la vârsta de 20 de ani.
Valorile acordate pentru fiecare grad evolutiv evidentiaza nu doar tensiunea sistolica, ci si pe cea diastolica.
Astfel, gradele se situeaza intre anumite intervale numerice:
Tratamentul poate include medicamente, modificări ale stilului de viață, cum ar fi exercițiile fizice regulate și o dietă sănătoasă, cu conținut redus de sare.