Am trecut de primele zile din an, de speranța că va fi altfel, de spiritul Crăciunului și de ideea falsă că, dacă purtăm o căciulă roșie cu ciucuri, schimbând numai aparența, vom fi mai buni în esență. Deschidem, așadar, ochii și vedem cufărul cu noutăți din acest 2024 care, până acum, pe unii dintre noi, mai norocoși, nu a apucat să-i decepționeze.
Printre atâtea vești care însă tulbură și despre care nu mai știm ce să credem, iată și un strop de speranță: se pare că, începând cu acest 1 ianuarie, din noul an 2024, bătrânii noștri care, în mare parte, au construit lumea de ieri pentru ca noi să ne putem bucura astăzi de ea, vor avea pensii mai mari.
Crește punctul de pensie, deci câteva sute de lei în plus ni se promit în buzunarele bunicilor. Doamne, ajută să fie așa! Și să nu ne împiedicăm iarăși, la capătul tunelului neluminat, din care atât de rar ies pași învingători. Dar ne aducem aminte și că prețurile au crescut, lună după lună, că toate cheltuielile unei case normale sunt și ele mai mari și începem să calculăm ca să vedem dacă se acoperă pierderea, cu această majorare a punctului de pensie.
Președintele Iohannis, proaspăt refăcut după câteva meritate zile libere, a semnat câteva decrete, printre care și vreo patru eliberări din funcție ale unor procurori pensionari. Esențial, desigur. Dar țara, din nou, se preface vie, oamenii se prefac că muncesc și beneficiarii respectivei munci că sunt mulțumiți de ceea ce primesc.
Dar de Covid-19 ce mai știți? Se pare că au fost raportate, în ultima săptămână, peste 800 de cazuri în România și patru victime care n-au putut supraviețui acestui virus care ne-a oprit, preț de vreo trei ani, lumea. Între timp, a reapărut gripa, cu tot cu vaccinul tetra în care mulți dintre noi au apucat să creadă. Că despre vaccinul împotriva covid nu are rost să mai comentăm. Atâtea anchete deschise, și nu doar în România, și nu doar în Europa, atâtea efecte secundare și victime colaterale, atâtea achiziții frauduloase și atâta zgomot de cătușe, încât e inutil, cel puțin azi, orice alt comentariu.
Schimbând registrul, în Maramureș și în alte regiuni ale României se circulă în condiții grele, de iarnă adevărată, cu zăpadă multă pe carosabil și cu utilaje puse în mișcare, pentru fluidizarea traficului.
Nu pot să nu-mi aduc aminte de zăpada din București, din decembrie, care, ca totdeauna, panicase primarii de sector și primarii generali, care începeau să ridice din sprâncene și din umeri, sperând că vor găsi, măcar în acest an, soluția câștigătoare pentru ca traficul să nu se blocheze în capitală. I-a ajutat vremea, pentru că marea ninsoare din București a ținut o zi și o noapte și s-a topit singură, ca orice vis frumos, în câteva ore.
Așadar, bun venit în 2024, acolo unde prea puține s-au schimbat! O cifră în coada numărului de ordine, o clipire în albumul cu amintiri și cam atâta. Mergem înainte și ne mirăm, precum copiii noștri de cinci-șase ani, că anii care au trecut nu se mai întorc nicicând. Ieri mi-a spus Alexandra mea, cu atâta blândețe, că ea a fost convinsă că, la un moment dat, anii se termină și numărătoarea o ia de la început. Ca la zilele săptămânii. Astfel, vom retrăi 2023, 2020, 2010 și tot așa. I-am năruit iluzia și am încercat să-i explic că zilele cheltuite rămân așa: cheltuite.
Ce greu de înțeles e, uneori, viața!
Citește și: