Ce înseamnă, de fapt, ”Leru-i ler”, cel mai cunoscut refren din colindele românești

Ce înseamnă, de fapt, ”Leru-i ler”, cel mai cunoscut refren din colindele românești? Conform dexonline, lerul este ”un cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic”.

Însă, pe Wikipedia există o altă explicație. Pe Wikipedia există informația conform căreia lerul este ”o denumire specifică, mai exact un regionalism folosit în partea de nord a Transilvaniei, însemnând cuptorul unei sobe de gătit”.

Ștefan Hrușcă susține că ”leru-i ler” nu are o semnificație aparte, ci este doar un refren. ”Ştiu că multe capete luminate au încercat să-l definească. În colinde este doar un refren normal, cum este ‘flori de măr’ sau ‘florile dalbe’, deci este, pur şi simplu, un cuvânt de refren. În muzica populară, de exemplu, la refren ai ‘la-la-la’. Așa şi la colind, lerul e, pur şi simplu, un cuvânt de refren, nimic mai mult”, a explicat Ștefan Hrușcă.

Ce înseamnă, de fapt, ”Leru-i ler”

Cu toate acestea, cea mai veche tentativă de a explica cuvântul ”ler” apare într-o lucrare din secolul al XVIII-lea. Este vorba despre ”Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor”, în care Dimitrie Cantemir face referire la colinde din zona Oltenia, în ccare sunt pomenite niște “temelii ca de cetate – “Curţile lui Ler împărat” – “Ler” fiind împăratul roman Aurelianus.

ULTIMA ORĂ România este datoare SUA, de 33 de ani. Radu Miruţă: „Statul român a rămas și bun de plată, și cu o rușine diplomatică pe termen lung.”

09:25

ECONOMIE Cum vor arăta salariile în România până în 2040. Câți bani vei putea câștiga în meseria ta de astăzi

09:22

De asemenea, Victor Kernbach, cel care a scris în Dicționarul de mitologie generală, spune că ”ler ar putea fi un împrumut de la celți, în limba cărora Ler era numele unei zeități a mărilor (Lair/Llyr)”.

Și Al. Rosetti spune că ler poate proveni din ebraică, fiind împrumutat în latină și apoi trecut în limba română. De altfel, există multe încercări de explicare a originii și semnificației acest cuvânt. Istoricul literar Ion G. Sbierea asociază cuvântul ler cu singularul latinesc al zeului Lar, protector al casei.

Sursa foto: Arhivă Gândul