Securitatea expoziţiei „Dacia – Empire of Silver and Gold”, de la Muzeul Drents nu a funcţionat corespunzător în timpul furtului Coifului de aur de la Coţofeneşti şi a celor trei brăţări de aur. Este concluzia lui Ernest Oberländer-Târnoveanu, fost director al Muzeului Naţional de Istorie din Bucureşti şi curator al expoziţiei. Muzeul Drents nu a dorit să facă nicio declaraţie cu privire la circumstanţele furtului, de la care a trecut ceva vreme, fără rezultate concrete ale anchetei.
În plus, Coiful de aur de la Coțofenești – care a fost sustras de la muzeul din Olanda – ar fi, cel mai probabil, deteriorat. Se pare că dovadă în acest sens ar sta imaginile de pe camerele de supraveghere obţinute de anchetatori, în care se vede că hoţii, în graba lor, l-ar fi aruncat pe calea de evacuare, potrivit informațiilor Antena 3.
Dacă Coiful şi brăţările de aur nu sunt găsite, guvernul olandez se poate aştepta la o cerere de despăgubire, iar suma ar putea ajunge la 5,8 milioane de euro. În plus, Poliția Olandeză a anunțat că se fac căutări într-o zonă destul de extinsă, inclusiv cu detectoarele de metal, cu scopul de a se găsi obiectele de tezaur furate.
Directorul demis al Muzeului Național de Istorie a României a dezvăluit unei publicaţii olandeze că hoţii ar fi încercat să mai ia un coif de aur pe care nu l-au putut scoate din vitrina în care era expus, după cum relatează publicaţia Dagblad van het Noorden, citat de News.ro.
„Spaţiul expoziţional ar fi trebuit să fie umplut cu fum lăptos în câteva secunde de la explozie, în care să nu mai poţi vedea nimic”, spune Oberländer-Târnoveanu. „Nici măcar propriile mâini. În Assen, apariţia fumului a fost prea lentă. De ce mecanismul nu a funcţionat cum trebuie?”
Oberländer-Târnoveanu a fost directorul Muzeului Naţional de Istorie din Bucureşti, de la care Muzeul Drents a împrumutat piesele. Reamintim că el a fost demis de ministrul Culturii în urma furtului de artă.
La două luni de la furtul aurului, el are încă întrebări. „Ceea ce nici eu nu înţeleg este: cum au putut vitrinele să se spargă atât de repede? Asta nu ar trebui să fie posibil.”
În noaptea de 24 ianuarie spre 25 ianuarie, infractorii au reuşit să deschidă o uşă a Muzeului Drents cu explozibil. În câteva minute, ei au reuşit să fure cele mai importante comori. Valoarea totală a acestora a fost stabilită la 5,8 milioane de euro.
La puţin mai puţin de o săptămână de la jaf, trei suspecţi au fost arestaţi în Heerhugowaard, iar ulterior un al patrulea. Trei dintre aceştia sunt încă în arest. O femeie a fost eliberată, dar este încă suspectă. Un al cincilea suspect este încă în libertate.
Conform datelor obţinute de RTV Drenthe, statul olandez este responsabil pentru pagubele produse operelor de artă cu puţin peste 9 milioane de euro. În caz de furt, pierdere sau deteriorare, guvernul trebuie să plătească pentru daune.
Numai în cazul în care daunele depăşesc 9 milioane de euro, trebuie să intervină asigurarea Muzeului Drents. Cum însă operele de artă furate sunt asigurate pentru 5,8 milioane, asigurarea Muzeului Drents nu trebuie să intervină.
Publicația olandeză RTV Drenthe scrie că Ministerul olandez al culturiii a garantat pentru 30% din valoarea totală a poliției încheiate de cele două muzee, drept urmare ar putea suporta plata daunelor. Acest lucru reprezintă 30% din valoarea totală asigurată. Asta înseamnă că, în caz de furt, pierdere sau deteriorare, Olanda este parțial responsabilă și trebuie să plătească.
În cazul în care coiful și brățările nu sunt recuperate, guvernul olandez va trebui să plătească daunele, respectiv 5,8 milioane de euro. Singurul lucru pe care Muzeul Drents trebuie să-l plătească este franciza, a cărei valoare nu a fost dezvăluită. Muzeul Drents din Assen a asigurat Coiful de aur şi cele trei brăţări împrumutate din România pentru 5,8 milioane de euro.
Dacă tezaurele româneşti sunt recuperate deteriorate, guvernul va plăti şi aceste costuri. Asumarea de către guvern a unei părţi în caz de deteriorare sau furt înseamnă că muzeele trebuie să plătească mai puţin pentru asigurare, ceea ce le permite să organizeze expoziţii la preţuri mai accesibile.
Conform raportului, brățările dacice nu mai fuseseră evaluate de mai bine de 12 ani, iar coiful de peste 14 ani, deși Muzeul de Istorie era obligat să facă aceste verificări la fiecare 10 ani, tocmai pentru a stabili valoarea corectă a acestor obiecte.
Mai mult, din contractul de colaborare dintre Muzeul de Istorie și Muzeul Drents ar fi lipsit avizul consiliului de administrație, care este obligatoriu în acest caz. Conform datelor obținute până în acest moment, Muzeul din Olanda a transmis că nu exista pază umană 24 din 24, însă nici Muzeul de Istorie din țară nu ar fi cerut, în replică, ca această măsură să fie introdusă pentru protecția suplimentară a artefactelor.
În acest context, concluziile au fost trimise la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se decide ce măsuri trebuie luate mai departe. Totodată, ministrul Culturii Natalia Intotero a transmis că zilele următoare va veni cu o nouă propunere pentru conducerea interimară a Muzeului de Istorie din România.
CITEȘTE ȘI:
Istoria din spatele brățărilor DACICE furate: Când au fost realizate și cine ar fi fost proprietarul