ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a vorbit despre semnificația împodobiri bradului de Crăciun. El a explicat de ce creștinii obișnuiesc să împodobească un brad și nu aleg un alt copac.
Potrivit înaltului prelat, există o semnificație simbolică a împodobirii bradului de Crăciun.
„Bradul este acest copac care tot timpul are verdeață, așa cum trebuie să fie și omul, permanent cu viață.
De aceea, prin tradiție, avem bradul împodobit, pentru că bradul simbolizează viața, iar podoabele, virtuțile. Iar bradul, căruia nu îi cade frunza, și nu se usucă, este semnul vieții, așa cum și noi suntem sortiți să avem viața fără de sfârșit.
De aceea s-a găsit această tălmăcire foarte firească a bradului, de aceea nu punem în case o răchită, nu punem altă creangă căreia îi cad frunzele, ci punem bradul, care este permanent viu”, a explicat ÎPS Teodosie.
Obiceiul de a aduce în casă, în preajma Sărbătorilor de Iarnă, un brad este foarte veche. Nimeni nu poate spune cu exactitate când a început acest obicei. Dar, ce se știe este că, în antichitate, bradul nu era împodobit, iar oamenii îl atârnau, de fapt, cu vârful în jos.
Conform site-ului crestinortodox.ro, în istoria împodobirii bradului de Crăciun se arată următoarele: „În timpul sărbătorilor, romanii antici își împodobeau locuințele cu un brad. Interesant este că bradul era prins de tavan cu vârful în jos. Potrivit cercetătorilor, până în secolul al XII-lea, brazii de Crăciun nu erau împodobiți”.
Cu timpul, bradul de Crăciun a început a fi împodobit cu flori de hârtie, biscuiți, iar ulterior, lumânări și globuri colorate.
Steaua din vârful bradului este simbolul stelei care i-a călăuzit pe magi până în Betleem, la ieslea unde s-a născut Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos.
„Bradul de Crăciun, așa cum îl vedem împodobit în zilele noastre, a apărut pentru prima dată la Breslau, datorită ducesei Dorothea Sybille von Schlesian.
Acest obicei a ajuns în Statele Unite în anul 1749, odată cu coloniștii germani stabiliți în Pennsylvania și cu mercenarii plătiți să lupte în Războiul de Secesiune”, mai arată și creștin-ortodox.ro.
Se pare că, în România, primul brad împodobit înainte de sărbătoarea Nașterii Domnului ar fi fost cel din palatul Regelui Carol I, în 1866. Ulterior, românii au preluat și ei acest obicei.