Valentin Uritescu a suferit încă de la vârsta de 33 de ani de o boală degenerativă gravă, dar a fost un actor complet și un observator atent nu numai al vieții, în general, dar și al propriilor trăiri. A murit la 81 de ani, însă tot ceea ce a creat, la nivel artistic și nu numai, îl transformă pentru totdeauna într-un punct de reper.
Tranșant în cel mai bun înțeles al cuvântului, cu o prestație ireproșabilă atât pe scenă, cât și în filmele care l-au consacrat, Valentin Uritescu nu s-a ferit să își analizeze, obiectiv, propria viață.
A spus că a fost supusă hazardului și că, de multe ori, ”a dat cu banul” sau a tras ”la bilețele” pentru a face alegerea cea mai bună.
”Toată viaţa mea a fost un hazard. Am dat cu banul ca să decid dacă dau sau nu la teatru, am tras la bileţele dacă să mă angajez sau nu la teatrul din Brăila, am aruncat cu cuţitul în uşă să văd dacă se înfige, deci dacă mă căsătoresc cu soţia mea”, recunoștea, la un moment dat, regretatul actor.
Altruist și de o sinceritate dezarmantă, Valentin Uritescu declara că a spus tot timpul lucrurilor pe nume, alegând chiar termenul ”nerușinare”, însă într-un sens de o frumusețe aparte într-o lume caracterizată, de prea multe ori, de ipocrizie.
”M-am pricopsit cu neruşinarea asta de a spune tot. Da, sunt un histrion nenorocit, în urma căruia poţi scuipa sau te poţi mira cum de-l mai poate îndura bunul Dumnezeu”, mărturisea actorul.
Plecând din satul natal, regretatul actor a avut senzația că se află pus în fața unei mari dileme, întrebându-se, nu neapărat retoric, de ce trebuie să meargă înauinte din moment ce merii care erau plantați de-a lungul liniei ferate ”mergeau înapoi”.
”Când am plecat la liceu, cu trenul, aveam impresia că merii plantaţi de-a lungul liniei ferate fug înapoi şi mă întrebam de ce eu trebuie să merg înainte, când mă trage satul meu”, mai spunea Valentin Uritescu.
Actorul Valentin Uritescu, cu o experienţă de peste 50 de ani în teatru şi film, dând viaţă unor roluri memorabile precum Sergentul ”Şaptefraţi” din serialul TV „Lumini şi umbre”, semnat de Andrei Blaier, personaj continuat ulterior în ”Noi, cei din linia întâi”, în regia lui Sergiu Nicolaescu, Vasile din ”Concurs” (regia Dan Piţa) sau doctorul Marcu în ”Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Şerban Marinescu).