Ce trebuie să știe ROMÂNII plecați în străinătate. Diferența dintre domiciliu și reședință

Mulți dintre noi nu facem diferența între termenii de „domiciliu” și „reședință”, astfel că acești doi termeni ne pot induce de multe ori în eroare.

De cele mai multe ori, acești doi termeni sunt întâlniți în diverse formulare, dar este foarte important să facem diferența între aceste două cuvinte.

Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană și dreptul de liberă circulație în cadrul UE au venit și o serie de schimbări și provocări în ceea ce privește conceptele juridice precum domiciliul și reședința pentru cetățenii români.

Dreptul de liberă circulație în UE permite cetățenilor români să locuiască și să lucreze în orice stat membru al Uniunii Europene, conform prevederilor Tratatului UE și a Directivei nr. 38/2004/CE. Aceasta înseamnă că cetățenii români pot stabili un domiciliu sau o reședință într-un alt stat membru și să beneficieze de drepturile și protecțiile oferite de legislația respectivă.

Totuși, în practică, situația poate fi mai complexă atunci când cetățenii români au un domiciliu într-un stat membru UE, dar dețin un act de identitate românesc pe care apare un domiciliu în România. Această situație poate crea o contradicție între informațiile din documentele personale și realitatea, potrivit capital.ro.

Care este, de fapt, diferența

Foarte mulți oameni consideră că acești doi termeni se referă la același lucru, dar nu este așa.

De fapt, domiciliul este adresa din actul de identitate, pe când reședința este locuința actuală.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 97 din 2005, actualizată în ianuarie 2017, stabilește că domiciliul unei persoane fizice este locul în care aceasta declară că are locuința principală, adresa înscrisă pe actul de identitate. Domiciliul este considerat locul de reședință principal al unei persoane și este relevant în exercitarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Reședința este locuința secundară a unei persoane fizice, diferită de domiciliu. Conform articolului 88 din Codul Civil, reședința este acolo unde persoana fizică declară că are locuința secundară. Acest concept poate fi aplicat, de exemplu, în cazul persoanelor care stau cu chirie într-un alt oraș sau în cazul studenților care au o locuință temporară în timpul studiilor.