Cu toții știm că, pe lângă faptul că peștele este foarte gustos, acesta este și foarte sănătos. Nutriționiștii recomandă consumul de pește, dar este important să fim atenți ce tipuri de pește consumăm, pentru că nu toate speciile sunt atât de sănătoase pe cât am putea crede.
Unele tipuri de pește conțin cantități mari de substanțe nocive pentru corpul uman, cum ar fi metalele grele. De asemenea, din cauza impactului activităților umane asupra ecosistemelor, mai pe scurt spus, din cauza poluării, mulți pești sunt, practic, contaminați, așa că este bine să știm ce tipuri să evităm.
Pe lângă faptul că unele specii sunt de evitat, mai este recomandat ca, atunci când cumpărăm pește, să știm să ne dăm seama dacă acesta este sau nu proaspăt.
Unele tipuri ar trebui să nu fie consumate niciodată, iar în alte cazuri, specialiștii recomandă limitarea la maximum a consumului.
Iată care sunt peștii pe care trebuie să îi evităm:
Somnul ajunge la dimensiuni foarte mari, dar, pentru a le accelera creștere, mulți crescători îi hrănesc cu hormoni. Această practică este una des întâlnită cu precădere în țările asiatice. De aceea, specialiștii nu recomandă să consumăm somn de import.
Cu toate acestea, somnul crescut natural este recomandat consumului, deoarece este un pește foarte valoros din punct de vedere nutrițional.
Macroul conține cantități importante de mercur, un metal toxic care nu se elimină, ci se acumulează în corpul uman. Macroul provenit din Oceanul Atlantic este mai puțin periculos, motiv pentru care, dacă sunteți fanii acestui tip de pește, căutați-l pe acesta.
Tonul poate fi consumat, dar doar în cantități mici. Astfel, specialiști recomandă să consumăm cel mult o sută de grame de ton pe lună, deoarece acesta conține cantități mari de mercur. Cea mai mare parte din tonul din comerț provine din ferme, unde peștii sunt hrăniți cu antibiotice și hormoni în exces.
Tilapia este un pește destul de gras, dar nu prea conține acizi grași sănătoși. Astfel, tilapia conține concentrații de grăsimi nocive aproape la fel de mari ca în untură. De aceea, consumul excesiv duce la o creștere a nivelului de colesterol, cu toate riscurile asociate.
Țiparul are multă grăsime, iar din acest motiv absoarbe și înmagazinează foarte rapid deșeurile industriale și agricole din apa în care trăiește.
Speciile americane au cel mai mare nivel de astfel de deșeuri și, la fel ca alte specii, este contaminat cu cantități foarte mari de mercur.
Pangasius este unul dintre cele mai nocive tipuri de pești. Cea mai mare parte din pangasiusul pe care îl găsim în magazinele din Europa provine din Vietnam, mai exact din fluviul Mekong, considerat ca fiind unul dintre cele mai contaminate cursuri de apă din întreaga lume.
Mai mult, carnea acestuia conține cantități mari de nitrofurazonă și polifosfați, doi agenți cancerigeni.
Acest pește este liderul în contaminarea cu mercur și încalcă adesea regulile alimentare crescând riscul de otrăvire alimentară.
Acesta conține o cantitate foarte mare de mercuri. De asemenea, există cazuri în care, atunci când este vândut file, în loc de biban este vândut, de fapt, pangasius, sau pește mai ieftin și chiar mai nociv.
Acest pește, cunoscut și sub numele de pește ulei, conține gempilotoxină – o substanță cerată care nu este deloc metabolizată. Toxina nu dăunează prea mult, dar poate provoca indigestie. Pentru a reduce nivelurile de gempilotoxină, peștele trebuie prăjit sau făcut la grătar.
Atunci când cumpărăm pește este important să fim atenți la câteva detalii, pentru a ne asigura că acesta nu este vechi. Astfel, trebuie să ținem cont că peștele proaspăt are întotdeauna solzi strălucitori, branhii roșii și ochi limpezi. Luați peștele în mână și priviți-l – unui pește care nu este proaspăt îi va atârna ușor coada. Aripioarele vor fi uscate și branhiile cenușii.