China vs. Rusia, o ”poveste de dragoste” în culisele căreia se ascunde o adversitate cu rădăcini adânci

Patruzeci de întâlniri au avut loc, în ultimul deceniu, între Vladimir Putin și președintele Chinei, Xi Jinpig, la Beijing sau la Moscova. Practic, se poate vorba deja de o tradiție, iar ”prietenia” dintre Rusia și China pare fundamentată pe interese reciproce care nu pot fi destructurate. După invadarea Ucrainei, China și-a declarat, o dată în plus, apropierea de Kremlin, iar cei doi președinți au repetat, cu obstinație, că doresc o nouă ”eră”, una în care influența SUA la nivel mondial să fie diminuată gradual.

Cu un potențial economic și militar uriaș, China vrea să joace de poziții de forță – ce-i drept, mascate în declarații diplomatice care ar trebui să ”adoarmă” vigilența de pe partea cealaltă a baricadei -, însă nimeni nu contestă apetența chineză pentru o mărire continuă a sferei de influență.

Președintele Xi Jinping a confirmat, prin acțiuni și declarații, că – în pofida sancțiunilor impuse Moscovei după invadarea Ucrainei – Rusia lui Putin nu este izolată, iar ”parteneriatul strategic” dintre Rusia și China se va dezvolta progresiv, urmând linia trasată de mulți ani.

China și Rusia, ”poveste de dragoste” la nivel declarativ

În timpul vizitei pe care Vladimir Putin a efectuat-o în China, chiar în aceste zile ale lunii octombrie 2023, președintele chinez Xi Jinping a salutat ”prietenia profundă” cu liderul de la Kremlin, precizând că schimburile comerciale dintre Beijing și Moscova au atins ”un record istoric” de aproape 200 de miliarde de dolari.

”În ultimul deceniu, din 2013 până acum, am avut 42 de întâlniri cu domnul președinte, am stabilit o relație de lucru și o prietenie profundă”, a declarat Xi Jinping.

Vladimir Putin nu s-a lăsat mai prejos, a salutat proiectul chinez ”O Centură, Un Drum” și a pledat pentru avansarea investițiilor într-un coridor din Marea Nordului.

”Rusia și China, la fel ca multe state din lume, împărtășesc dorința cooperării egale, reciproc avantajoase, pentru a atinge progrese economice generale sustenabile și bunăstare socială, respectând, în același timp, diversitatea civilizațiilor și dreptul fiecărui stat la propriul model al dezvoltării”, a afirmat Putin, numindu-l ”prieten” pe Xi Jinping.

Liderul de la Kremlin a declarat că vrea deschiderea Rutei Mării Nordului, din Murmansk spre frontiera Rusiei cu Norvegia și, în est, spre Strâmtoarea Bering.

”În privința Rutei Mării Nordului, Rusia nu doar că le oferă partenerilor posibilitatea utilizării active a potențialului de tranzit, ci invităm statele interesate să participe direct la dezvoltarea proiectului, suntem pregătiți să furnizăm capabilități de navigație prin spargerea gheții, prin comunicații și alimentare. Începând de anul viitor, navigația pentru vasele dotate cu sisteme de rezistență la gheață pe ruta Mării Nordului va fi posibilă tot anul”, a mai spus Vladimir Putin.

Rusia & China și Balcanii de Vest

Analiștii sunt de părere că o lume ”post-dolar” imaginată de Rusia și China este, deocamdată, o utopie, cu atât mai mult cu cât, dincolo de toate declarațiile din care reiese că Moscova și Beijingul trăiesc o permamentă ”lună de miere”, interesele nu sunt, întotdeauna convergente.

• Invazia și interesele Chinei în Balcanii de Vest contravin obiectivelor Federației Ruse în regiune.
• Republica Populară Chineză a crescut vânzările de echipamente militare către Serbia.

În ceea ce privește Balcanii de Vest – după o perioadă care poate fi caracterizată printr-o ambiguitate cu efecte negative pe termen lung – statele membre ale UE şi, mai ales, SUA, au devenit preocupate și îngrijorate de dinamica influenţei chineze în regiune, alături de influenţa rusă.

• Organizaţia americană de supraveghere a democraţiei, Freedom House, a subliniat într-un raport că Serbia şi Muntenegru nu mai pot fi clasificate ca dezvoltând democraţii ci, mai degrabă, ”regimuri hibride” fără verificări şi echilibre adecvate ale puterii executive.
• La rândul său, preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a avertizat, în noiembrie 2019, că, dacă UE nu va face mai mult, ”alţii vor face”, preşedintele Consiliului European, Charles Michel, declarând, la rândul său, că UE trebuie să fie mai activă în regiune.

Ca urmare a dinamicii ultimelor evoluţii în Balcanii de Vest, cooperarea Chinei cu entităţile din regiune – prin formatul ”17+1” şi iniţiativa ”Belt and Road” (BRI), spre exemplu – este catalogată ca fiind o cooperare cu obiective în plan politic, China având ca scop esenţial acela de a câştiga influenţă politică majoră în viitoarele ţări membre ale UE şi de a limita cooperarea lor cu SUA.

Analistul Liza Tobin – în ”Viziunea lui Xi pentru transformarea guvernanței globale: o provocare strategică pentru Washington și aliații săi” – oferă o evaluare a obiectivelor globale în expansiune ale Partidului Comunist Chinez.

”Beijingul speră ca rețeaua sa globală de parteneriate centrată pe China să înlocuiască sistemul american de alianțe prin tratate. Comunitatea internațională ar considera modelul de guvernare autoritar al Beijingului ca o alternativă superioară față de Democrația electorală occidentală și lumea ar merita Partidul Comunist din China pentru dezvoltarea unei noi căi către pace, prosperitate și modernitate pe care alte țări o pot urma”, avertizează Liza Tobin.

Moscova nu poate sta cu mâinile încrucișate

Moscova, pe de altă parte, ”prinsă” în conflictul din Ucraina pe care l-a și declanșat, nu poate sta cu mâinile încrucișate, acceptând rolul de ”partener dependent” de Beijing.

Scopul principal al Rusiei este acela de a submina importanţa UE şi de a împiedica funcţionarea NATO în Balcanii de Vest. Prezența Chinei, cel puțin deocamdată, este văzută de Rusia ca un sprijin suplimentar pentru atingerea obiectivelor sale, pe termen scurt.

Pe termen lung, potrivit analiștilor, China doreşte să-şi sporească impactul asupra politicii UE şi nu, de exemplu, să oprească extinderea UE, acesta fiind doar obiectivul Rusiei.

O astfel de evoluţie poate conduce la tensiuni chinezo-ruse în viitor, o criză economică în UE şi posibilitatea scăderii investiţiilor europene putând creşte nevoia ţărilor balcanice de a favoriza relaţiile cu China.

Agresiunea arctică a Chinei

Agresiunea arctică a Chinei, spre exemplu, periclitează proiectele Rusiei în zonă și îi amenință suveranitatea.

La sfârșitul anului 2022, SUA au prezentat o nouă strategie referitoare la zona arctică, tocmai pentru a contracara acțiunile Rusiei și Chinei în aceeași zonă.

În epoca Uniunii Sovietice, ”Rusia a redeschis sute de situri militare” a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Acesta a mai spus că aceste capacități rusești din zona arctică reprezintă o provocare strategică pentru Alianța Nord-Atlantică.

În același timp, China apasă pedala de accelerație și în acest context. Se descrie drept un stat ”aproape arctic”, ceea ce provoacă o stare de iritare bine mascată la Moscova. Ambițiile Chinei în regiunea arctică nu mai sunt un secret, iar chinezii și-au propus să construiască un ”Drum al Mătăsii Polar”.

China este cu ochii pe resursele minerale și pe noi rute de transport maritim, pe măsură ce calotele de gheață se retrag odată cu creșterea temperaturilor, iar Rusia nu poate rămâne în expectativă în momentul în care ”prietenul” și ”partenerul strategic” își urmărește exclusiv propriile interese, călcând pe bombeu Moscova.

Citește și: