Cine a fost SFÂNTUL Ioan Gură de Aur și care sunt învățăturile sale lăsate către credincioși
Creștinii ortodocși sărbătoresc sâmbătă, 27 ianuarie, Aducerea Moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai importanți ierarhi ai creștinismulu. El este cel care a organizat textele Sfintei Liturghii, care îi poartă numele și care se slujește în cele mai multe duminici ale anului bisericesc.
Sfântul Ioan Gură de Aur este sărbătorit de trei ori, în fiecare an, în calendarul ortodox: în data de 27 ianuarie, când moaștele sale au fost mutate, pe data de 30 ianuarie, împreună cu Sfinții Trei Ierarhi, dar și în data de 13 noiembrie, când se comemorează moartea sa.
Cine a fost Ioan Gură de Aur și care sunt învățăturile sale
Sfântul Ioan Hrisostom, cunoscut și ca Sfântul Ioan Gură de Aur, a fost unul dintre marii Părinți ai Bisericii, numit arhiepiscop al Constantinopolului de către împăratul Arcadie.
Lucrările sale literare sunt foarte valoroase și cele mai importante dintre ele au fost păstrate. A scris tratate, omilii, cateheze și comentarii biblice, dar și cărți de cult, cele mai cunoscute fiind Slujba Sfintei Liturghii care se oficiază în cele mai multe biserici ortodoxe.
Sfântul Ioan Gură de Aur era înconjurat de oameni remarcabili, influenți și talentați, precum Ambrozie, Ieronim, Augustin în vest și de Vasile, Grigorie de Nazianz și Grigorie de Nyssa în est. Toți aceștia erau oameni educați, inteligenți, care atrăgeau atenția lumii, notează Știrile Pro TV.
El era de statură mică, slab și avea o față plăcută, dar marcată de post și suferință, cu obrajii căzuți, fruntea înaltă și ridată, capul chel, urechile puțin mai mari și un chip plat, cu barbă.
Ochii săi erau adânci, ageri și pătrunzători, dar avea adesea febră și probleme cu stomacul. De asemenea, era foarte sensibil la frig, iar aspectul său fizic nu impresiona mulțimile.
El a fost patriarhul Constantinopolului din timpul domniei împăratului Arcadie și a împărătesei Eudoxia. Majoritatea cărților bisericești conțin predici susținute de Sfântul Ioan în Antiohia și Constantinopol.
Unele dintre acestea nu au fost scrise de el, ci au fost stenografiate de persoane care îl ascultau în timpul predicilor. Înainte de publicare, aceste lucrări erau verificate și corectate de către Sfântul Ioan.
Aducerea moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur ne reamintește de momentul în care moaștele sale au fost mutate din Comani, Georgia, unde a murit, la Constantinopol.
După înmormântarea sa, împăratul Arcadie și soția sa, Eudoxia, au murit, iar fiul lor, Teodosie, a preluat tronul. Ulterior, Proclu, un ucenic și un slujitor al Sfântului Ioan, a devenit patriarh al Constantinopolului. La patru ani de la preluarea acestei funcții și la treizeci și trei de ani de la moartea Sfântului Ioan Gură de Aur, Proclu l-a convins pe împăratul Teodosie să aducă moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur.
Potrivit tradiției creștine, racla cu moaștele Sfântului nu a putut fi mutată până când împăratul Teodosie nu a scris o scrisoare de pocăință către Sfântul Ioan, rugându-l să o ierte pe mama sa, Eudoxia, care îi manifestase ură și l-a izgonit pe sfântul ierarh. Scrisoarea a fost pusă pe raclă și în acel moment aceasta a devenit ușoară și a fost adusă la Constantinopol.
La data de 27 ianuarie 438, moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur au fost aduse din Comani în Constantinopol. În momentul în care racla cu moaștele a ajuns în portul capitalei imperiale, toți locuitorii, împreună cu împăratul și patriarhul, l-au întâmpinat pe Sfântul Ioan cu lumânări aprinse.
După acest moment, procesiunea cu moaștele Sfântului Ioan, condusă de patriarhul Proclu și de împăratul Teodosie al II-lea, a trecut pe la mai multe biserici din Constantinopol, pentru ca în cele din urmă să fie așezate sub Sfânta Masă din altarul Bisericii Sfinților Apostoli, cea construită de Împăratul Constantin cel Mare.
Cele zece învățături pe care Sf. Ioan Gură de Aur le-a lăsat credincioșilor:
- A te pocăi înseamnă a săvârşi fapte contrare păcatelor pe care le-ai făcut.
- Creştinul care nu duce o viaţă foarte bună se pedepseşte mai aspru.
- Nu trebuie să căutăm la faţa oamenilor când ne sfătuiesc, ci să punem la încercare cuvintele celor ce ne vorbesc.
- Trebuie să avem totdeauna în minte păcatele noastre şi să-L rugăm pe Dumnezeu pentru ele.
- Este mai rău să pierzi împărăţia cerurilor, decât să fii pedepsit cu chinurile iadului.
- Cel virtuos nu poate fi vătămat de nimeni, dar cel vicios de toţi se teme şi tremură.
- Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu. Dacă nu te depărtezi de grijile lumeşti, nu te poţi cunoaşte pe tine însuţi.
- Trebuie să răbdăm orice ispită, luând ca pildă răbdarea lui Iov.
- Cel ce face nedreptate este mai păgubit decât cel nedreptăţit.
- Nu foloseşte la nimic dacă, apropiindu-ne de Hristos, ne curăţim mâinile şi hainele, dar nu avem curate gura şi limba de orice cuvânt murdar. Şi despre a ne ruga cu bună-cuviinţă şi nu cu gura plină de blesteme.
Sursa foto: Ziarul Lumina